Pentru cei care au deschis televizorul mai tîrziu – săptamîna trecută Ratatouille a avut onoarea sa fie oaspete al Cantinei Sociale. Este pentru prima dată cînd a fost denumit, în public, maestru. (cu diferite alte ocazii, mai auzise el astfel de aprecieri!) Ceea ce lui i-a provocat mare placere si s-a făcut roșu ca para focului de emoție mai ales ca nu prea știa oare ce ar fi mai nimerit să pregătească pentru marele eveniment. A incercat el un tort mai șmecher intr-o dupa-amiaza de sîmbăta însa nimeni nu știe de ce blatul i s-a lăsat, crema i s-a tăiat … parcă-i dus hai-hui, micul Ratatouille! Și văzînd el astfel de rușine nemaiîntîmplată … foc și pară se facu!
PARĂ-am zis a doua oară?? Apoi asta o fi soluția … simplu … ce să mai … pară mălăiață în gura lui Ratatouille-ață! Și uite-așa a luat naștere desertul cu pere in sos de vin din care ați avut ocazia sa gustați săptămîna trecută! Ce torturi complicate, ce creme grele, ce foietaje alambicate? Un desert care în 45 de minute este în farfurie, iar din astea 45 … 30 de minute nu aveți ce face și puteți să scrieți pe blog. Sau și mai bine să răsfoiți coolnewz.info!
Păi cît poate să dureze să iei 3 pere dintr-un soi aromat, coapte fix cît trebuie ca să se simtă un pic aroma, dar să fie incă ferme, să le cureți de coajă așadar și să le faci o poză ca să le pui pe blog? Nu vă pune nimeni să vă luați la întrecere cu Ratatouille, însă orice-ar fi mai mult de 3 minute nu durează!
Vin roșu trebuie neapărat să avem în casă că nu știm cînd ne trebuie ceva alcool de calitate sa sărbătorim vreun eveniment (cum ar fi astăzi primul BD din blogosferă). Nu mult, cît să acopere cele 3 pere. Si nu din cel mai de soi … băubil să fie, pentru că să fim serioși, oricum urmează să-l fierbem și să punem tot soiul de mirodenii în el. Mirodenii am spus?! Am cîțiva candidați aici: scorțișoară, anason, cuișoare, nucșoară! Ratatouille recomandă numai două din toate astea și în cantități mici pentru ca altfel rătăcim aroma mai delicată de pară. Am vazut și variante cu portocale și lămîi puse cu tot cu coajă … ok … dar para rămîne in cazul ăsta o simpla umplutură!
Ceva zahăr brun … vă dați voi seama cam cît de dulce vă place să fie tot amestecul …
Pînă aici cred că am mai adăugat incă vreo 5 minute? Mai mult durează scrisul decît pregătitul, mai ales cu toate șțîăăăăăă diacriticele astea … Deci 8. Minute!
Ratatouille pune totul să fiarbă domol iar apoi scufundă perele în vinul înmiresmat și le lasă preț de vreo jumătate de oră timp în care face ce vrea el! Ce se întîmplă însă dupa această jumătate de oră? A rămas totuși mult vin cu care ce am putea face? Ratatouille știe că există unele gospodine cucoane cărora le place să arunce la gunoi cam tot ce prind ele sub mînă. Asta bineînțeles cînd se rătăcesc prin bucătărie. Le provoacă lor așa o placere intensă, lăuntrică și inexplicabilă. (Bine … asta cu inexplicabilă … sunt multe inexplicabile care totusi se întîmplă!) Ratatouille este însă total împotriva aruncatului la gunoi, el recurge la așa ceva numai cînd respectivul item miroase de cum intra pe poarta sau dacă este acoperit de un strat evident de chestie pufoasă și verde. Dar și în acest ultim caz, nu trebuie să fie vorba de brînză! Revenind la vin, există două opțiuni: prima ar fi că ce a mai rămas acolo constituie o bază valoroasă pentru un viitor punch foarte gustos. Ratatouille mai pune stafide, diverse nuci, suc și coajă de portocale (acu e voie!), si mai cu seama vodca pentru a compensa pentru alcoolul evaporat si punch-ul e gata! A doua optiune este să îngroașe un pic vinul transformîndu-l într-un sos onctuos sau … decandent cum i-ar spune un chef american. (da’ nu fac ei americanii așa ceva
) Cu ce-l îngroașă?! Simplu: cu o linguriță rasă de amidon de porumb care probabil că în copilăria lui se chema Zeamil și acum parcă se găsește și sub numele de Maizena.
Ce rezultă vedeți mai jos!











Most Recent Comments