Aveam eu demult senzația că uneori vorbesc turcește …
Și iată:
February 26th, 2013
Blogul predispus greșelii
Din cîte bloguri citesc regulat, și din cîte mai vizitez … neregulat, numai cîteva sunt cele care dispun de chestia asta cu editarea comentariilor. Ba chiar nu am observat ca prin alte părți să fie solicitată atît de insistent această opțiune. De unde trag concluzia că blogul coolnewz.info este unul predispus greșelii. Motiv pentru care, iată, de azi avem și editarea comentariilor. Că dacă mai întîrziam mult, chiar că trebuia să-i dau Georgianei parola! 
Editare plăcută!
(p.s.: să vă mai prind de acuma că mai spuneți prostii! Nu mai are nimeni nici o scuză! )
February 13th, 2013
Trist și triști
În ultima vreme am văzut multe nume noi nu numai aici pe blog, ci și pe alte bloguri care intră în lecturile mele mai mult sau mai puțin zilnice. Și cum un nume nou poate însemna alte cercuri, alte comunități, am pornit să răsfoiesc din blog în blog să văd ce se mai întîmplă. Și ajung într-un loc care, din cîte îmi aduc aminte arăta chiar destul de curățel cel puțin la prima vedere. ba chiar îmi picaseră ochii inițial pe ceva ce părea destul de interesant. Motiv pentru care, în superficialitatea mea, ca un cîine turbat, i-am dat Like! Chestie pe care am regretat-o amarnic cîteva zeci de secunde mai tîrziu cînd am început să citesc cum flăcăul povestea cum a fost la ora de limba română. Lectură din care am aflat că Eminescu este plictisitor, și că speră ca în curînd să treacă la altă lecție ceva mai interesantă, totul culminînd de fapt cu nedumerirea la ce ne trebuie nouă română! Acum nu știu ce ar fi vrut mai interesant decît Eminescu, mi-e greu să cred că un rondel de Macedonski ar fi fost mai entertaining, sau că bubele lui Arghezi i-ar fi scos ăstuia mucegaiul din cap. Mă pregăteam numai să-i las un comentariu în care să-i explic că îi trebuie orele alea de limba română fix tot atît cît îi trebuie să știe cum o cheamă pe mă-sa și pe ta-su! Și mă rog, i-ar mai trebui chiar și pentru poluarea aia de blog. Nu sunt chiar un grammar nazi, dar sunt totuși de părere că dacă te apuci să cînți în public trebuie să scoți și alte sunete decît behăieli, iar dacă te apuci de scris în public, trebuie să știi să scrii cu toate i-urile la locurile lor, cu cîte o cratimă cînd nu se poate fără , ca să nu mai vorbim că propozițiile (și dacă nu-i prea greu, chiar și frazele) trebuie să aibă o oarecare coerență. Cuvintele plictisitului de ora de limba română se înșiruiau ca o fractură continuă …
(foto)
Așadar mă pregăteam să-i las un comentariu. Și printre comentarii ce-mi văd ochii? Unii peste care am mai dat pe colo, pe dincolo, oarecum activi așadar, despre care aveam cît de cît o idee. Una, nici măcar o singură opinie care să-l scoată pe respectivul nostru din buda adîncă în care se găsea! Nimeni care să-i spună că totuși orele alea de limba română ar putea fi bune șa ceva. Nimeni care să-l salveze pe trist! Acum nu pot spune foarte exact dacă nici ceilalți nu erau conștienți la ce ar putea fi bună limba română, sau poate sincer nu credeau nici ei că servește la ceva. Însă ce pot spune așa, după o privire evident superficială , este că sunt din ăia care de altfel critică societatea, din ăia cu numai la noi, în România, știu ei cum trebuie să fie sistemul de învățămînt, de sănătate … etc. Da, ok, avem blog și știm de toate, asta e clar. Dar totuși! Chestia asta cu la noi, în România începe să se formeze fix cu acea oră de română plictisitoare și care nu folosește la nimic.
E trist că am dat peste un individ trist. Dar din ăștia vor fi întotdeauna. Ce mi se pare și mai trist este că, una din două: fie sunt mult mai mulți triști decît respectivul, fie lumea a ratat încă o șansă de a folosi bloggingul pentru dezbateri și se mulțumește cu o ipocrizie grețoasă. Apropo de atitudini pe blog, am citit ieri (cu întîrziere ce-i drept) un articol și niște comentarii foarte interesante pe tema asta.
(p.s. Nu mi-am notat despre ce blog e vorba, dar nici nu mă interesează vreo contaminare în caz că se face legătura. )
November 9th, 2012
Criticăm, deci ne certăm?
De fapt ceea ce urmează să zic azi, pornisem să zic ieri. Dar ați văzut ce a ieșit. Mă rog, nu știu ce vrea să însemne asta, fie că nu mă pot concentra, fie că nu sunt concis, fie pur și simplu că am foarte-foarte multe idei. Așa că băgați mare și citiți în continuare pînă nu bag acces cu plată! 
Discuțiile pro și contra comentariilor cu link pe blog au fost un bun prilej de a remarca încă o dată felul cum se poartă discuțiile pe multe bloguri. Și mă încearcă o oarecare tristețe cînd văd că un instrument aproape ideal pentru discuții, dezbateri și polemici este abuzat, de cele mai multe ori de niște sfertodocți fără nume, fără față. Ca să nu vorbim aiurea, să dăm și un exemplu. Dojo își spune părerea referitor la inovația cu linkul în comentarii contra cost, probabil într-un moment în care nu era încă clar despre ce va fi vorba. Acum nici măcar nu pun în discuție cine și dacă are dreptate, ci numai modul în care se face polemică. Sau de fapt … „polemică”.
Pentru ca într-un follow-up la această discuție a doua zi să vină un gigel janel cu ceva replică inteligentă:
Și pentru a vă spune de ce mi se pare mie foarte relevant acest exemplu, o să vă pun următoarea întrebare: Pe Dojo o cunoașteți? Dar pe numitul janel?
Cam ăsta este modul în care dezbatem ceva. Fie prin contraziceri agresive, pline de suficiență, slab sau mai deloc argumentate, la care se dedau tocmai sfertodocții și cei cu niște limbi foarte … agere, fie printr-o atitudine de non-combat în care de cele mai multe ori comentatorii se aliniază la poziția autorului articolului, fie dintr-o politețe prost înțeleasă, fie pentru din cauza unei interpretări ciudate a conceptului e blogul lui/ei, face ce vrea cu el.
Ce vreau să fac eu pe blogul meu? Să fiu criticat și contrazis!
October 25th, 2012
Cu șurubelnița prin blog
O întrebare tehnică: toate mesajele astea pe care nu mai prididesc să le șterg din spam sunt luate în calcul de Google Analytics atunci cînd face graficele alea frumoase (sau mai puțin frumoase) cu traficul?
Da, știu, noi nu suntem interesați de trafic, noi facem art for art … dar totuși așa, din întîmplare, poate știți! 
Nu de alta, dar eu pînă acum credeam că da, dar mai nou, de cînd cu blogul pe care nu scrie nu-l citește nimeni și unde mă folosesc doar de o mînă pentru a-i număra vizitatorii (cu cealaltă fumez relaxat!), mi se pare că mă aflu în situația în care numărul spammerilor este mai mare decît cel al vizitatorilor. (ok, probabil că prea multă sinceritate strică … )
September 11th, 2012
835
Cele cîteva zile în care am scris pe apucate și am citit și mai pe apucate, au adunat în Reader-ul meu nu mai puțin de 835 de articole necitite. Ce-ar fi să ne ajutăm reciproc și să îmi recomandați din ceea ce ați scris articolul cel mai mișto, cel mai genial, cel mai deosebit. Acu’ nu că nu ar fi toate cel puțin deosebite, dar totuși … cum naiba să citesc eu acum 835 de articole?? Puneți frumușel un link la comentarii, iar dacă reușiți și să condensați în cîteva cuvinte conținutul, e și mai bine! Mulțumiri anticipate!
(foto)
Am citit că vai ce frumos a fost că v-ați întîlnit, vai ce mi-ar fi plăcut să vin și eu … Anul ăsta, sfidînd cutuma, voi mai face o vizită în București între 21 și 30 septembrie, timp suficient pentru o a doua încercare de bere. Nu de alta, dar dacă mă uit un pic pe Analytics, în dreptul Bucureștiului văd un guguloi mare (mă rog, ar fi putut fi și mai mare ), oricum muuuuult mai mare decît guguloiul din dreptul Iașiului. Deci cumva faptul că Iașiul conduce cu 2-0 la întîlniri blogheristice nu prea se pupă cu statistica . Așa că, avînd în vedere că 21 este săptămîna care vine, dacă vă bate gîndul, lăsați un semn tot în comentarii. Io de băut bere, oricum beau-beau!
August 29th, 2012
Trolling a spider
Gata, am plecat! Azi sunt pe drum către patria-mumă! Cum vorbirăm acu cîteva zile, cine are timp și chef de o bere împreună, fie la București, fie la Iași, dați-mi un semn. Un semn mai organizat pe Doodle-urile de la link-urile precedente, sau pur și simplu lăsați o vorbă aici, în comentarii.
Pînă ne revedem, vă las să vedeți cum puteți trola un … spider.
August 20th, 2012
Familia coolnewz tocmai s-a lărgit!
Să vă sară inima din loc și alta nu! Ce-ați crezut … că e cu ochi și cu sprîncene? 
Atunci cînd am ales un nume pentru blog am vrut să fie ceva extensibil, adaptabil, ceva de genul lui i de la bine-cunoscutele produse cu mărul. Și bine am făcut pentru că de ceva vreme mi-a venit ideea să documentez mai pe îndelete călătoriile pe care le fac, fie în vacanță, fie în interes de serviciu. Aproape de fiecare dată înainte de a pleca undeva caut pe net, ca tot omul, informații despre destinație. Sigur că sunt o groază de site-uri cu profil turistic, cele mai bine plasate în căutări fiind site-uri mai mult sau mai puțin oficiale, cu informații mai mult sau mai puțin standard. Am descoperit însă site-uri personale care oferă un punct de vedere venit mai de acolo, din stradă, care filtrează deja informația din perspectiva turistului obișnuit care ajunge, confuz, într-un loc nou. Așa cum m-am simțit inițial pierdut în locuri gen Seul sau Beijing unde habar nu ai ce scrie pe indicatoare, așa cum m-am simțit cînd am aterizat pe cine știe ce aeroport dimineața, chiaun de somn, și nu vroiam decît să ajung cît mai repede, mai în siguranță și mai ieftin la destinație. Eu însumi am putut constata abia la fața locului detalii utile pe care aș fi vrut să le știu dinainte și pe care doar rareori le găsești pe vreun site oficial de turism. De altfel chiar aici pe blog cele cîteva articole cu amănunte foarte practice referitoare la check-in cu Blueair înregistrează foarte multe vizite venite de … aiurea. Și cum postări cu astfel de detalii sunt scrise de cele mai multe ori pentru SEO, pentru cititori care probabil te vizitează cînd și cînd dacă au nevoie de o anume informație, am găsit că nu ar fi locul lor pe coolnewz.info.
În schimb, de acum încolo există cool TRAVEL newz unde se vor aduna vrute și nevrute, impresii de călătorie, informații despre companii aeriene, hoteluri, crîșme și restaurante, poze mai mult sau mai puțin reușite. Apropo de poze, trebuie să spun că la ideea travel.coolnewz.info a contribuit un articol mai vechi scris de Dojo, articol al cărui titlu spune tot: Cui îi faci cadou conținutul tău? 
Revenind la cool TRAVEL newz, deocamdată există acolo un singur articol (în afară de cel de lansare) pe care l-am scris în primul rînd pentru ca eu să pot vedea dacă există vreo diferență între ce aș vrea să fie și ce a ieșit de fapt. Urmează să populez site-ul fie cu amintiri din călătorii trecute, fie cu impresii din călătorii viitoare. Acolo frecvența de apariție va conta mult mai puțin, asta fiind în favoarea documentării amănunțite. Mi-a plăcut plugin-ul cu Google Maps, ușor de instalat și de utilizat, precum și tema în general cu slideshow-ul de pe prima pagină. Aș fi vrut o temă cu două sidebar-uri pe dreapta și cine știe, poate îmi voi lua inima în dinți să o modific un pic pe asta, deși am încercat să mă uit un pic în Editor însă mărturisesc că mi-am cam prins urechile … În rest, ar mai fi ceva de șurubărit pe la meniuri și nu numai, așa că orice sugestie este binevenită!
Later edit: Oups! Se pare că am uitat să spun esențialul și anume că baby cool TRAVEL newz vorbește englezește, sperăm mai bine ca Interimarul. Noroc cu Gabitelu și Hapi care m-au tras de mînecă!
August 17th, 2012
Cenzura și păcatul solitar
Povesteam în articolul de alatăieri că pentru unii diferența de opinie este greu de manageriat. Din spatele monitorului își construiesc o imagine pe principiul „ce frumos ar fi să fie așa”, imagine în care ajung să creadă deși realitatea, de multe ori dezamăgitoare, este la distanță de o privire în oglindă. Mărturisesc că am stat un pic pe gînduri dacă să public articolul ăsta pentru simplul motiv că nu vroiam să înnobilez personajul printr-un plus de atenție. (Încă mă mai gîndesc dacă să includ link-uri sau nu. ) Dar totuși distracția este mult prea mare ca să nu o împărtășesc cu voi, și cam asta ar fi cheia în care scriu partitura ce urmează.
Da, este vorba despre ceea ce insinuam oarecum încă de alatăieri, despre o cenzură permanentă pe care am primit-o într-un cotlon abscons al blogosferei. Noooo, nu este de vorba de alde Ciutacu. (Despre cei din tagma asta știu măcar că primesc niște bani ca să creadă într-un anume fel așa că … ce pretenții să ai?!) Mai întîi să clarific o treabă: eu citesc o seamă de bloguri și pe alte baze decît reciprocitatea. Unele bloguri oferă informații, altele – un condei aparte, unele sunt de consumat pentru doza zilnică de umor. Și în fine, (recunosc, că este probabil o distracție cam ciudată) mai citesc unele bloguri aberante care oferă uneori o imagine colorată a comediei umane.
Nici nu mai știu cum am aterizat acolo prima dată. Mi-a atras atenția o pagină „About” care a funcționat ca un turnesol pentru a-mi face o primă impresie. Am observat că unii au senzația că dă bine să incluzi în CV ceva … orice … legat de fizică. Dacă se poate e și mai bine să mai adaugi un apendice pentru ca aceasta să devină fizică cuantică. Asta deși poate singura legătură între respectivul și Schrödinger este că amîndoi sunt, eventual, posesori de pisici. Dar deh … sună bine! FI-ZI-CĂ CU-AN-TI-CĂ … parcă simți cum ți se umple gura, huh? Mă rog, probabil că a ezitat circa 32 de secunde cînd a realizat că este și o cacofonie acolo, dar pînă la urmă nu a ezitat tentației de a și-o prinde la butonieră. (la urma urmei și Monica Columbeanu este posesoarea unei cacofonii, și nu a ajuns tocmai rău) Iar dacă toată pasiunea asta cu FI-ZI-CA CU-AN-TI-CĂ se „întîmplă” de la vîrsta de nici mai mult, nici mai puțin 9 (nouă) ani, imaginea este gata confecționată. Problema cum spuneam este că în timp ajungi să nu mai distingi imaginea de realitate. Cu atît mai mult cu cît … nah … întotdeauna se vor găsi unii pe blog care să-ți cînte în strună (wow, fizică cuantică!). Mai ales cînd îi cenzurezi pe cei care îți vîră (fie și involuntar) oglinda sub ochi.
Sigur, ați putea să mă întrebați ce am căutat acolo dacă am atîtea critici la adresa respectivă. Eh … nu vă grăbiți! Multe articole sunt absolut delicioase, trădînd un caz interesant. Dacă aș fi citit unele din acele chestii la Groparu pe blog … ok … rîdeam de mă prăpădeam Dar aici erau spuse pe serioaselea! 
Cu din astea, cu Oculta mondială, cu conspirații everywhere, cu toată lumea care s-a unit să pună cu botul pe labe harnica și cinstita țărișoară, … hop … am văzut un avion care lăsa o dîră ciudată pe cer – aaaa, sigur era Oculta care a determinat seceta de anul ăsta; am căutat într-o zi nu știu ce ziar de negăsit pe la chioșcurile din cartier – clar! … babele de la gherete sunt pedeliste.
De intoleranța pe subiecte politice … ce să mai vorbesc! Pentru că toate au mai fost cum au mai fost, mai citeam, mai comentam, ne mai sfădeam pe cîte un subiect … deh … ca prin blogosferă. Mai erau cîțiva recalcitranți pe acolo care făceau spume verzi luîndu-se de mine, îi mai înnobilam întinzîndu-le o mînă, ei o luau de la capăt … ham-ham. Mai amuzanți erau cînd începeau să vorbească de lucruri sfinte pentru ei … IQ-uri și alte chestii … adică nah … nu intri de unul singur pe un teren pe care știi că patinezi 
Filmul s-a rupt și situația a devenit se pare greu de manageriat după data de 29 iulie, atunci cînd a fost clar că mai trebuie șurubărit pentru ca Referendumul să iasă „cum trebuie”. Greu de manageriat fiind să ai parte de ceva contradicții pe blog, mica (și eterna) speranță m-a cenzurat!
Bine, situația a continuat să rămînă hazlie. Aici trebuie să fac o mărturisire. Nu m-am așteptat nici o secundă să fiu cenzurat complet. Deși omul și-a dat cu părerea de-a lungul timpului cum că aș fi trădător de țară 
, că aș fi propagandist politic 
, că folosesc tehnici de manipulare 
sau că aș fi vreun transfug dubios 
, întotdeauna am crezut că personajul ține la un oarecare orgoliu de jurnalist (cică are o diplomă în sensul ăsta, nu-mi dau seama dacă de la o fabrică sau nu …) care-l va împiedica să coboare în beciurile deontologiei. Ba a ținut și o prelegere avînd la bază o idee fixă principală: „e blogul meu, fac ce vreau cu el”. Mă rog, nimeni nu contestă asta, numai că mi se pare un punct de vedere foarte foarte simplist, rudimentar, care-mi aduce aminte de puștanii cu tuleie care au împlinit și ei 18 ani și le fac crize de nervi părinților cum că sunt majori și fac ce vor. Pînă la urmă fiecare își alege singur modalitatea prin care se face de rîs.
În orice caz, cenzura pe blog doar pentru că poți, pornirea de a rămîne singur cu cei ce-ți cîntă în strună, nu-mi sugerează altceva decît tristețea căderii în … păcatul solitar.
(pînă la urmă am ales să nu dau nici un link direct din motive de evitare a contaminării, dar cu o clarificare totuși sunt dator)
August 14th, 2012
Măsuri extreme. Pe blog
De la început spun că articolul ăsta are două puncte de pornire. Primul este acela de a afla părerile altora, ale voastre, despre cenzura pe blog. Al doilea ar putea să pară o chestie personală cu anume persoane intolerante. Așa că dacă vă este teamă că vă veți strica armonia zilei citind mai departe … mă rog, v-am avertizat!
(foto)
Așa cum am mai spus-o și altă dată, cred că mai mult de jumătate din valoarea unui blog este dată de comentatori și comentariile lor. În timp, pe orice blog se întîmplă o selecție, iar cei ce nu împărtășesc anumite valori (despre a căror calitate nu discut aici) se cern singuri. Ceea ce numim de obicei haters apar și dispar precum cometele, ceea ce rămîne este fondul, baza comunității respectivului blog. Este un fenomen cu efecte benefice asupra calității (again, oricum ar fi definită această calitate), și cu efecte poate nu tocmai benefice asupra traficului. Ironia sorții face ca traficul, spre deosebire de calitate, să fie definit mult mai precis!
Să revenim la comentatori și comentarii. Nu știu alții cum sunt, dar în ceea ce mă privește consider fără cea mai mică exagerare aproape orice comentariu ca fiind un cadou. O informație în plus, o părere, o alternativă, și nu în ultimul rînd o critică. Cu precădere în ultimele săptămîni nu am făcut un secret din convingerea că polemicile, discuțiile în contradictoriu adaugă valoare articolelor de pe blog. De pe orice blog, nu numai pe coolnewz.info. E drept că subiectele de tip politic care au ținut capul de afiș în ultima vreme sunt mai greu de digerat de multă lume care poate pur și simplu nu are chef și pe bloguri de aceleași discuții cu care suntem bombardați la televizor, în presă, în tramvai sau la coadă la butelii.
Constat însă că polemicile sunt pentru unii greu de manageriat indiferent de tema pe baza căreia se dezvoltă, ba mai mult, provoacă reacții dificil de imaginat. Pentru că pentru mine este într-adevăr foarte dificil de imaginat cum poți ajunge să interzici cuiva comentariile pe propriul blog. Aș spune că în felul ăsta ajungi să-ți negi propria activitate pentru că nu scrii pe blog pentru a te citi singur sub plapumă, ci tocmai pentru a supune dezbaterii un punct de vedere. Aș spune că printr-un act de cenzură nu faci altceva decît să cobori de unul singur cîteva trepte și să recunoști, cel puțin față de tine însuți, că ai terminat orice rezerve de (contra)argumente, orice brumă de simț al umorului. Și aș mai spune că apelînd la cenzură nu faci decît să lași umerii în jos a neputință și să admiți: „Sunt un trist!”
Și pentru că îmi doresc un schimb de experiență pe tema asta, întrebarea ar fi dacă ați fost vreodată puși în situația de a interzice complet accesul cuiva pe blogul vostru, respectiv dacă vi s-a întîmplat așa ceva comentînd prin alte părți?
(și pentru că tristețea poartă un nume, probabil că voi reveni și cu un follow-up)
Most Recent Comments