Posts tagged ‘bors’

November 27th, 2011

Ați sfeclit-o!

by Ratatouille

Împreuna cu aspectul blondănac și un pic mongoloid (așa cum bine ați putut constata acu’ ceva vreme), ADN-ul meu a venit și cu ceva informație de mîncăruri de sorginte slavă. Una dintre zemurile care ne vin de la răsărit și pe care bunica mea mai estică le face destul de des, este ceea ce ea numește borș rusesc. După o lungă absență din bucătărie, sîmbătă mi-am zis că „așa nu se mai poate” și mi-am suflecat mînecile pentru a găti ceva pentru drept-credincioși. Care drept-credincioși se luptă din greu cu fasolea și cartofii de cînd a început postul așa că vă dați seama cam cum stă treaba ;;)

Denumirea de „borș” în cazul ăsta este un pic misleading avînd în vedere că borșul rusesc nu este acru, sau în orice caz nu este acrit cu tradiționala zeamă făcută din tărîță, ci eventual cu ceva oțet. În schimb aproape sinonimă cu denumirea de borș rusesc este sfecla roșie ca ingredient principal. Cum ziceam, am făcut un cazan de borș rusesc pentru drept-credincioși, deci cazanul nu a cunoscut fierbințeala cărnii :"> și nici produsul final n-a fost dres cu smîntînă.

Ca ingrediente, the usual suspects, toate rădăcinile posibile (țelină, morcovi, pătrunjel și păstîrnac), ceva praz (not pictured), tuberculi (cartofi), varză roșie și, cum spuneam, vedeta – sfeclă roșie! Pentru ciorbele de post condimentele ocupă un loc aparte pentru a le îndepărta de ideea de simplă fiertură de legume. Așa că includ pînă și uleiul la categoria condimente folosind ulei de măsline (presat la rece etc etc dacă se poate și nu e prea scump) pentru aroma aparte și faptul că este un pic picant. Apoi dafin și cimbru pentru care am două abordări diferite: dafinul îl fierb împreună cu restul de legumelor, pe cînd cimbrul îl pun la sfîrșit pe post de infuzie. O altă abordare specifică ciorbelor din Festivalul Foamei de post constă în faptul că mai întîi călesc legumele în ulei și abia după adaug apa. Iar aici, pentru că mie îmi plac ciorbele acrite cu borș, în ciuda faptului că bunica nu ar fi aprobat niciodată așa ceva, am făcut borș rusesc acrit cu borș moldovenesc :)) din tărîțe!

Doar o vorbă s-ăți mai spun: probabil că ați remarcat un război tacit (și cu atît mai periculos) între diferite „școli” culinare cu privire la cum se taie legumele? Se dau pe răzătoare? Se taie cubulețe? de 1cm? de 3cm? Sau se taie de-a dreptul leguma în 4 și se aruncă în cazan? Ei bine, ciorbele și borșurile mele au legume de 3 dimensiuni: date pe răzătoare, tăiate cubulețe și, la urmă, și cîteva bucăți mari, muncitorești, să simtă și Pantilimon cînd mănîncă ceva!

S-o sfecliți bine!

01_bors_rusesc
02_bors_rusesc
03_bors_rusesc


CategoryCool-COOKING-Newz | Comment6 Comments »

Tags:
April 16th, 2011

Decret: Post

by Ratatouille

… și rugăciune!

bors-de-fasole
fasole-batuta
salata-de-fasole


Unul dintre motivele pentru care nu prea mă înghesui să țin post este acela că mi se pare mai greu de mîncat „de post” și în același timp variat și sănătos. Adică dacă ai înlocuit untul cu margarina, nu cred că ai făcut nici o afacere. La fel, nici dacă bagi pîine cu gem ca să „umpli mațul”. Nu vreau să discut aici despre semnificația religioasă și poate din punctul ăsta de vedere ar fi mai potrivit termenul de „regim alimentar” decît de „post”. Singura legătură cu partea religioasă este faptul că parcă masa de Paște sau de Crăciun are mai multă savoare după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de înfrînare de la una-alta.

Așa că pentru astăzi am făcut variațiuni pe tema „fasole” și ați văzut și voi ce a ieșit: un borș de fasole mîncat cu ceapă și sare, o salată de fasole cu ceapă (am pus și ceapă veche, și ceapă verde), ardei și ardei iute, oțet și ulei de măsline, și o fasole bătută cu multă ceapă calită deasupra – care ceapă calită niciodată nu mi se pare destulă! :)

Azi sunt Floriile și mîncăm pește, dar după ce am văzut plachia de ieri, mai are cineva loc de postat rețete pe bază de pește? ;)

CategoryCool-COOKING-Newz | Comment26 Comments »

Tags:
July 15th, 2010

Schimburi multiculturale in frigider

by coolnewz

Pedalez cu inversunare, dar bicicleta parca sta pe loc. „Vreau sa ajung cat mai repede acasa! Caldura asta ma omoara, pur si simplu.“ Gata! Acasa. Duc bicicleta in gradina, urc scarile, intru in casa, deschid frigiderul. In usa frigiderului, dosite la racoare, ma asteapta aliniate: o sticla de apa, una de bere si o alta de bors (productie proprie :)) ! Nu stau mult pe ganduri si beau direct din sticla. Din aia de bors :) ! „Arriane ar fi ales sticla de bere!“, imi spun. “Iar Angel – amicul meu bulgar … probabil ca nimic din toate astea. Ar fi preferat un … tarator!“

Poti cunoaste un om dupa cum arata pe dinauntru frigiderul lui; un fel de „spune-mi ce ai in frigider ca sa iti spun cine esti“. Pe vremea cand studiam in SUA, am impartit casa cu inca 4 colegi din tot atatea tari de pe 3 continente: o bosniaca, o indianca, o ghaneza si un vietnamez. Eu si Darija, fata din Bosnia, eram cel mai putin preocupate de mancare asa ca, de cele mai multe ori, le cedam spatiul din partea de frigider care ne revenea, celorlalti colegi de apartament. Nu imi dau seama daca detasarea noastra fata de mancare era doar pentru ca ciorbele noastre, in absenta borsului, nu aveau nici un haz. Cred ca pur si simplu gatitul nu era pentru noi doua, la vremea aia, o tema de interes. Asta nu ne-a impiedicat insa, ca la un potluck, sa punem mana de la mana si sa gatim un oloi cat casa de ciorba de pui acrita cu vreo 2 kile de lime. I-am cam pus in incurcatura pe cei aproximativ 30 de oameni din vreo 20 de tari care nu stiau cum vine asta sa mananci cu lingura un lichid fierbinte??!!! „Arata interesant si este foarte bun la gust! Cand se mananca, seara, dimineata?“ Ei, da, ciorba noastra a fost, clar, vedeta serii!

Dar sa revin la colegii mei de apartament. Aveam sa constat ca pentru asiatici treaba cu mancarea nu e un subiect pasager sau adiacent. Fidel meniului sau de acasa, San, vietnamezul, ne-a umplut frigiderul cu dovlecei si carne rosie, iar dulapurile cu paste si orez. Apoi Rama, indianca noastra din New Dehli, si-a insirat nenumaratele ei borcanele de condimente. Iar asta nu era tot. Ca sa fie sigura ca are in ce sa isi gateasca in mod corespunzator chicken curry masala si-a adus de acasa, din India, inclusiv o oala sub presiune si o tigaie! In ce o priveste pe Joanna, africana noastra ca un bulgare de ciocolata, avea sa imi faca o surpriza de proportii gatindu-ne intr-o seara la cina o … ciorba de burta! Ca sa vezi ce mica este lumea :) ?

Si acum, sa zabovim un pic asupra tarii din care va scriu. Cum stau lucrurile in Germania? Cu mancarea, prost. Carnati, ciolan de porc cu varza, salata de cartofi, spätzle (un fel de taitei) … Nimic din toate astea nu fac din bucataria germana un subiect de admiratie pentru gurmanzi. Insa cu berea lucrurile stau cu totul altfel: 1300 de berarii si in jur de 5000 de marci de bere. Reteta berii traditionale germane (berea nefiltrata) este stabilita prin lege. Se serveste, de regula, in berarii artizanale, acolo unde se si fabrica. Intr-un astfel de loc am facut un reportaj, de curand, iar aici puteti vedea poze si asculta ce imi povesteste maistrul berar.

Inca o observatie interesanta: nemtii prefera berea, o licoarea obtinuta din fermentatia unor cereale. Cand te gandesti ca si borsul nostru tot din cereale (tarate de grau, desigur) se face. Chestie de alegere si de gust. Sau de marketing?

CategoryCool-stunning Romania-Newz, COOLiozitati | Comment3 Comments »

Tags:
July 1st, 2010

O “Cola” de bors

by coolnewz

Prietenului meu, Cezar

Cu vreo 20 de ani in urma, o data cu deschiderea granitelor  au trecut frontiera in Romania si porcariile alimentare.

Cred ca primele care s-au repezit in “Alimentarele” noastre au fost celebrele bomboane Bonibon, produse de la fel de celebra companie Kent ( celebra pentru urechile noastre de popor care cu  tigarile Kent rezolva orice. Nu cred insa ca bomboanele erau produse de compania cu tigarile. Cu toate astea, lipindu-se perfect pe istoria noastra cu tigarile, bomboanele au avut un succes urias).

Un pic mai tarziu, frustrarile acumulate ani de zile in timpul vizionarii filmelor in care actorii beau bautura aceea maro si acidulata s-au topit precum cuburile de gheata intr-un pahar de…ati ghicit: COCA COLA. In sfarsit, bautura simbol al bunastarii Occidentului se prelingea si in gatlejurile noastre secatuite de atata apa de la robinet si Brifcor. Ne-a luat cativa ani buni sa ne prindem ca  bautura era mai degraba o licoare utilitara decat una alimentara. Consumat regulat lichidul cam facea “buba” la stomac. Se dovedea insa miraculos pentru inalbirea argintariei iar petul era un excelent recipient pentru pastrarea apei (cand se oprea) sau a borsului pentru ciorba. Babutele care faceau bors aveau adevarate depozite de sticle goale de “cola” iar cand cumparai te intrebau: “Cat sa fie? O “cola” sau doua ?” :))

Tot atunci, cel mai mare magazin din oras (care se numea “Modern”) a intrat in rand cu Macys si altele asemenea  si a inceput sa ofere clientilor sai sacose branduite. Asa se face ca daca iti cumparai o pereche de sosete te pricopseai si cu o sacosa. Sacosa, pe care era tiparita poza magazinului, era solida, confectionata dintr-un carton destul de gros, numai buna sa cari cu ea…cartofi!

La oras, ca la oras dar la tara, avea sa imi spuna un prieten, atat sticlele de “Coca Cola” cat si sacosele de la “Modern” erau  vedete absolute. Practic cuvantul “cola” inlocuise cuvantul “sticla” iar “moderna”, “sacosa”.

Probabil ca atunci cand un satean isi trimitea copilul la cumparaturi dialogul suna cam asa:

-         Vasili!

-         Da, bre!

-         Du-ti ãi tatâ la Cooperativâ sî ia o “modernâ” di cartofi.

-         Chiar acu’?

-         Da. Acu’. Şî pi drum opresti-ti sî la  Floarea a lu’ Ion s-ntreab-o dacâ i s-o acri’ borsu’.

-         Asa, si?

-         Ei si daca i s-o acrit,  ia tatâ sî o” colâ” di bors. Da’…ai vinit?

P.S. Cel mai probabil bietul Vasile n-am mai “vinit” la un moment dat. A plecat la cules capsuni si acolo a ramas. Floarea ii mai trimite din cand in cand  bors.  Iar el, sticle de cola.  Se vorbeste prin sat ca Vasile ar putea deschide o fabricutza de  bors pentru…diaspora :) !

CategoryCool-COOKING-Newz | Comment6 Comments »

Tags:
June 20th, 2010

Cui ii dau bors(u’)?

by coolnewz

Mai multi cititori din zona, satui probabil de atata Schwäbische Wurzelgemüsesuppe sau altele asemenea, m-au rugat cu lacrimi in ochi sa le dau reteta borsului pe care unii chiar l-au gustat. Iar daca au apucat sa-l guste …

Tarata, marar si cimbru, vas pantecos, lingura de lemn si huste

Asadar, nu te apuca de asa ceva daca nu ai un vas de lut pantecos si un facalet vanjos. Nu-i de gluma! Facaletul e util nu numai pentru a amesteca borsul, ci si pentru a-l acri!

Niste tarata de grau de calitate, 2 pumni de malai impreuna cu cateva ierburi vor da acreala si aroma borsului. Nelipsit este leusteanul, insa eu va recomand si o legatura de marar si una de cimbru. Ultima data, pentru a vedea ce inseamna fusion cusine in materie de bors, am pus si cateva frunze de menta! L-am denumit … Mojito-Bors! ;)

Ah, era sa uit! Mai ai nevoie de renumita huste! Aici este un soi de cerc vicios pentru ca hustea presupune ca ai mai facut bors, caz in care nu ai nevoie de reteta! Dar hai sa spunem ca poate ai procurat-o prin metode specifice de la o doamna din piata sau de la Georgeasca de la parter.

De aici e simplu: amesteci hustea, malaiul si juma de kil de tarate in vasul de lut, dupa care fierbi vreo 7 l de apa cu toate buruienile de mai sus si o torni peste tarate. Amesteci bine cu respectivul facalet (vanjos), dai pe la nas celui mai ursuz membru al familiei si apoi mai amesteci de cateva ori. Daca ursuzul se supara, borsul va iesi ACRU-ACRRRRRU.  Acoperi vasul si il invelesti bine sa se mentina cat mai mult timp cald. Amesteci cam de doua ori pe zi, dimineata si seara, iar borsul ar trebui sa fie gata in 48 de ore.

Da-mi de stire daca a iesit bun!

CategoryCool-COOKING-Newz | Comment7 Comments »

Tags: