Posts tagged ‘Bucuresti’

September 19th, 2010

Reintoarcere la Galati (1) Doamna cu prea mult maruntis

by coolnewz

Dunarea la Galati si pescarii aferenti :)

Aeroportul din Frankfurt- Aeroportul Otopeni, Bucuresti. Un drum de vreo 2 ore si ceva. Ma asteapta in aeroport buna mea prietena A., care desi locuieste la Londra de cativa ani a revenit la Bucuresti pentru un job. Ii place jobul dar e cu gandul la Londra. Uitandu-ma in jur, o inteleg.

In tren. Plecam din Bucuresti spre Galati. O figura cunoscuta. O salut cu un zambet larg si ne imbratisam. Este N., asistenta lui B., patronului postului de radio pe care l-am condus timp de 4 ani, la Braila. “Aaaa! Buna, Iolanda! Pe unde mai esti?”. Incepem sa sporovaim de mine, despre ea, despre B. si noile afaceri pe care le administreaza. Suna telefonul. “Nici in 1000 de ani nu ghicesti cu cine m-am intalnit!”, ii spune N celui care a sunat-o.”Dar mai bine hai, ca ti-o dau la telefon”. Imi da telefonul: Este B. :) ! Suntem amandoi incantati ca ne reauzim chiar daca in cei 4 ani au fost si perioade mai furtunoase intre noi. Deh, conduceam afacerea lui si nu intotdeauna aveam aceeasi perspectiva asupra lucrurilor. Imi spune ca i-ar face placere sa ne revedem si ca imi pune la dispozitie, pe perioada sederii mele in Romania, un automobil ca sa ma misc mai usor. “Aaaa, dar eu abia astept sa bat cu piciorul strazile orasului si faleza” ma dau viteaza! “Da, da, cand o sa te umpli de praf o sa ma cauti, imi raspunde razand, ca un om care le stie el pe toate!” Drumul cu trenul e destul de lung … Totusi … Drumul cu trenul de la Bucuresti la Galati e mai lung decat cel cu avionul din Frankfurt la Bucuresti! Mi se pare o aiureala … Dar, imi era dor de Romania, asa ca, ce mai conteaza … In sfarsit, dupa aproape 4 ore, ajungem la Galati. Gara, inca in reconstructie… Sa fie vreo … 5 ani de cand au inceput lucrarile aici … Rezist tentatiei de a lua un taxi: mi-am propus sa folosesc doar mijloacele de transport in comun! Mai ales din motive de … Umweltschutz!Intuitia mea feminina nu da gres! Ei bine, da, transportul in comun abunda in autobuze noi si confortabile, in care esti anuntat ce statie urmeaza si care vin conform unui grafic afisat. Iar pretul unui bilet, de 1 leu, face calatoria si mai confortabila :) !  “As dori o calatorie” ii spun unei tipe din ghereta de bilete. Ii dau 5 lei. Imi da biletul si restul, adica 4 lei, numai maruntis de cate 10 bani! “Stiti ce, dati-mi, va rog, 5 bilete”, ii spun. Femeia explodeaza! Mai ca nu ma ia la palme! “Ce sa spun! Sa am eu ce sa car acasa maruntis! Tu nu poti sa ii iei, sa ii iau eu. Eu sunt mai proasta, sau ce?!” Furioasa si bodoganind in continuare imi arunca  celelalte 4 bilete. Sunt descumpanita … Nu imi vine sa cred la ce am asistat …Wooow! Uau! Maiculita! Fugiiiiti! Mi-e mila de biata femeie … Ce viata trebuie sa aiba de un episod ca asta o face sa isi piarda mintile? Cat din disperarea asta este “datorata” transformarilor politice si sociale din tara? Cati astfel de oameni sunt in Romania?

Imi vad de drum. Urc in autobuz. Ma asez la geam ca sa pot urmari ce imi arata orasul de “bun gasit”. Poate imi arata si una calda ca pe aia rece am incasat-o deja de la doamna de la ghiseu! Gropi, drumuri scormonite, drumuri scormonite, ce mai, tot orasul este sfredelit, o multime de drumuri inchise si deviate. Intreb pe cineva ce se intampla: ”Se schimba conductele de apa in centru si linia de tramvai pe Traian” imi explica un batranel. Aha…”Nu-i rau … nu-i rau deloc” … gandesc … Curajos primarul. Cate injuraturi o sa isi ia! Dar macar de-ar iesi o treaba buna la final. Hm :) … stia B. ce zice. Peste oras domneste PRAFUL!

(va urma)

CategoryCool-stunning Romania-Newz | Comment11 Comments »

Tags:
August 20th, 2010

Apa chioara de la Hanu’ fara hangita

by Ratatouille

Salut! Ati auzit de Hanu’ fara hangita? E un fel de benzinarie fara benzina sau … magazin fara vanzatoare :) si se gaseste peste tot in lume. L-am gasit, cum altfel, si la Bucuresti! Aveam chef de-o bere asa ca am intrebat si eu in stanga si-n dreapta ce alte locuri ar mai merita “calcate”. Asa am ajuns la Scarlet Pub si Hanul Berarilor.

Pe strada Smardan, la numarul 37 daca nu ma insel … iar daca ma insel nu departe de aici, s-a deschis proaspat Scarlet Pub. Si cind spun “proaspat” inseamna ca in acea vineri, 13 august, a fost prima zi cind clientii insetati au putut sa-i treaca pragul si pe acolo inca mirosea a var. Faptul ca o prietena comuna s-a ocupat de design-ul interior al locului a fost un motiv suficient pentru a ne opri pentru o bere. Este genul de pub pe care mi-l inchipui deschis abia de la ora 18 si eventual cu public tinta in intervalul 30-40 de ani, cu muzica din ce in ce mai tare pe masura ce se lasa seara, devenind asurzitor si efervescent pe masura ce se aglomereaza, cu citeva mese si in rest cu oameni in picioare vibrind in ritmul muzicii, cu locuri de dans spontan delimitate de gentile unui grup de tipe. Dar asta este ceea ce-mi inchipui …

La ora la care am fost acolo am vazut un loc frumos si aerisit decorat, cu mult lemn atit pe dusumele cit si pe tavan, balconul si scara interioare, silueta lui Scarlet pe un perete, o echipa de chelneri foarte atenti si serviabili. Sper sa nu fie numai efectul zilei 1 de existenta a locului si anul viitor sa avem parte de o servire la fel de placuta. Meniul nu este punctul forte, dar nici nu este genul de loc unde te duci sa maninci. Mai degraba as spune ca au si ei ceva acolo de bagat in gura ca sa nu bei pe burta goala. De altfel bucataria nu era inca deschisa! Ma intreb daca vor rezista concurentei acerbe din zona pentru ca avem nevoie de locuri frumoase, amenajate cu gust, cu o servire profesionista. Se pare ca au si un site care insa la ora la care scriu acest articol nu functioneaza, dar in caz ca va intereseaza, check back at www.scarletpub.ro.

Legatura dintre Scarlet si urmatoarea destinatie a fost facuta de un test surpriza pe care l-am facut in ambele locuri. Dar cind spun “surpriza” vreau sa intelegeti ca a fost o surpriza chiar si pentru mine. Testul a fost simplu! Va reamintesc ca vorbim de vreo 38 de grade la umbra, deci setea era o senzatie care te insotea pretutindeni. Asa ca odata cu comanda am cerut o carafa de apa si un pahar plin cu cuburi de gheata! La Scarlet chelnerita s-a uitat ea o secunda nedumerita la mine dupa care imi spune oferta: avem apa minerala de nu stiu de care sau apa plata de nu stiu ce fel. Eu, care credeam ca e clar ca cer o carafa de apa de la robinet, zic: Nu, as vrea pur si simplu apa de la robinet! Pleaca ea nu foarte convinsa, vine cu restul comenzii, si imi spune: Patronul mi-a spus ca nu am inteles bine, ca nu se poate sa vreti apa de la robinet! :) ma rog, i-am explicat ca pe caldura asta pierd apa intr-un ritm pe care nu-l pot suplini cu bere si ca vreau sa beau foaaaaarte multa apa de la robinet! OK, cererea mi-a fost satisfacuta!

(foto: de aici)

Acum pasul urmator: Hanul Berarilor. Este vorba de fosta Casa Bucur aflata pe Splai, cam in spatele Tribunalului. Aici cam aceeasi faza cu apa: spun si de apa odata cu comanda, se intoarce chelnerul aducindu-ne comanda si confuz, intreaba: “Mi-a zis patronul sa va intreb la ce va trebuie apa, ca el nu are voie sa va dea apa de la robinet sa nu cumva sa va imbolnaviti!” Aici mi-a picat mie fisa ca este o problema generala cu acest request din partea mea. Dupa ceva explicatii in care am aratat ca mai degraba mi se intimpla ceva daca NU beau apa, a venit si mult-dorita carafa! Clarificarea finala a venit la sfirsit cind pe nota de plata am vazut si pretul unei sticle de apa minerala comandata la noi la masa: vreo 10 lei … 2€ si ceva … Pai cum naiba sa-mi dea ei mie apa gratis?? :)

Totusi citeva cuvinte despre Hanul Berarilor. Citind putin pentru acest articol am aflat ca face parte din acelasi grup (City Grill) ca si Caru’ cu Bere. Tot asa, localul este intr-o cladire de inceput de secol XX, despre care puteti gasi detalii aici si povestea chiar mi se pare interesanta. Interiorul este superb, un hol central din care pleaca vreo 4-5 saloane – locul se preteaza foarte bine nuntilor … in caz ca va bate vreun gind! :) Candelabre grele si arcade, tablouri si afise de epoca, mozaic pe jos, totul dind o nota eleganta locului.

Meniul este foarte bogat si evident, traditional romanesc. Asta neinsemnind numai vestita ceafa de porc cu cartofi prajiti si telemea rasa cum gresit cred multe circiumi care pretind ca au meniu romanesc. Cam tot ce vrei de la salata de vinete si fasole batuta, pina la sarmale, ardei umpluti, rata pe varza si deserturi gen papanasi si clatite. Spre deosebire insa de Caru’ cu Bere absolut tot ce am gustat a fost delicios! Salata de vinete nu era zapacita cu mixerul, nu era inundata in maioneza cum am vazut ca se practica mai nou, simteai vinata si un pic de fum de la copt, zacusca si ea de adus aminte. Etalonul meu in materie de ciorbe la restaurant este ciorba de burta si cea de la Hanul Berarilor a fost mult, muuult peste ce am incercat la Caru’ cu Bere.

Eh, cam asta ar fi. Au ramas cateva amintiri cu un gust interesant dar si  citeva nedumeriri:

  1. E chiar asa o mare ciudatenie ca am cerut apa de la robinet la circiuma? Adica ma gindesc ca nu m-am asezat acolo cu 2 lei in buzunar ocupind masa, stind la taclale si bind apa?! In plus tare am eu impresia ca orice unitate de alimentatie publica, cum se mai cheama locurile astea, este obligata sa dea apa chioara la cerere. Ce spuneti?
  2. Nu prea inteleg care-i faza cu aceste restaurante care vor sa stoarca si ultimele picaturi din ideea asta de “de demult” si isi baga tot soiul de cuvinte in nume gen han, car, berarie, haiduci etc. Dar cind intri acolo, cum e cazul atit pentru Caru cu bere cit si pentru Hanul Berarilor, nu e nici vorba de berarie, nici vorba de ceva rustic, ci dimpotriva, interiorul sugereaza eleganta. Eu cind ma duc intr-un loc ce se cheama Hanul Berarilor ma astept sa vad hangite … cam ceva de genul asta:

(foto: de aici)

CategoryCool-COOKING-Newz, Cool-stunning Romania-Newz | Comment11 Comments »

Tags:
August 19th, 2010

Arome la Caru’ cu Bere

by Ratatouille

Lui Ratatouille i-ar fi placut foarte mult sa-si cistige traiul facind review la hoteluri, restaurante si destinatii turistice. Invirte el alte chestii acum, insa nimic nu-l impiedica sa faca treaba asta “on the side”.

In recenta vizita la Bucuresti (aici si aici) Ratatouille a poposit, ca de fiecare data, prin citeva circiumi despre care ar vrea sa-si spuna parerea si sa v-o ceara si voua, in caz ca v-ati nimerit si voi prin partea locului.

(Foto: de aici, user Bughy)

Prima victima este o terasa de cartier pe numele ei “La Copaci”, pe undeva prin apropierea Stadionului National. Aici review-ul este cit se poate de simplu: dupa o tura rapida Ratatouille si-a dat seama ca nu poate petrece o seara acolo, nici macar in compania placuta a unor prieteni. Multe maieuri cu muschi, multe pitipoance venite sa-si scoata la mezat in cartier nurii agresiv pusi in valoare. Ba mai mult Ratatouille a observat un gest nou in Bucurestii de august 2010: indivizi cu burti mari, aproape intotdeauna paroase, evident transpirate, care isi ruleaza tricoul in sus lasind la iveala splendoarea, pasind agale si apasat sau stind rastigniti pe spate si gilgiind o sticla de bere. Ei, in vacarmul muzical (?!) al locului, cam asta i-a fost dat lui Ratatouille sa vada, drept pentru care a facut rapid stinga-mprejur cautind o alta destinatie pentru seara respectiva.

(Foto: de aici)

Caru’ cu Bere ar fi o destinatie de referinta intre restaurantele din Bucuresti asa ca … de ce nu? Cine vrea sa mearga acolo trebuie sa stie insa ca intr-o seara de vineri sau de simbata nu are rost sa te duci fara rezervare. Chiar si duminica seara, Ratatouille nu a gasit loc decit fie afara pe terasa, fie in interior, dar la etaj. Etaj care este de fapt un balcon interior si unde este extraordinar de cald pe vremea asta. Partea speciala la Caru’ cu bere este atmosfera, interiorul absolut superb, diferitele spectacole care se intimpla seara de pe la ora 9. Asa ca face toti banii sa stai la o masa in interior unde atmosfera este respirabila datorita aerului conditionat. La etaj mai savurezi inca ambientul insa Ratatouille a fost cuprins de naduseala asa ca a apelat la singura solutie ramasa – o masa afara. Odata ce iti iei la revedere de la atmosfera nu-ti mai ramine de savurat decit compania prietenilor, calitatea bucatelor si, eventual, a servirii.

Asadar, Ratatouille and friends se aseaza la masa si imediat apare o chelnerita ce-i va avea in grija toata seara. Toate bune insa vocea fetei il face pe bietul Ratatouille sa se uite in jur cuprins de o neliniste crescinda. Lasa ca era o voce groasa … de cind se angajeaza chelneritele pe baza a cite pachete de tigari fumeaza pe zi?! Dar totusi parca nu e OK sa turui clientului cu un debit de 4-5 cuvinte pe secunda o chestie ce ar trebui sa fie un “bun-venit” dupa care sa ii iei, tot in graba, comanda. Ratatouille (insa probabil ca oricine in locul lui) a venit sa se relaxeze chiar daca stie el prea-bine ca nu este decit inca un element de statistica in contabilitatea stabilimentului. Asadar, pe lista chelneritei ar fi trebuit sa figureze ceva bautura, gheata (ca doar sunt 38 de grade afara!), o ciorba, o salata de cruditati si vreo 2 deserturi, asta pentru 3 persoane. Ei, ce credeti ca vine mai intii si mai intii? Bautura pentru ca asa e firesc in general, ca sa nu mai vorbim de cazul particular cu canicula de zilele astea? Ash! Nu! Nici nu am terminat bine de comandat ca in fata lui Ratatouille aterizeaza ciorba.

Treaba sta cam asa: la un restaurant care se respecta, nu mai vorbim de o locatie care pretinde ca vrea sa conserve atmosfera interbelica, unde ai pretentia ca stai pe indelete la o bere sau la un pahar de vin, pur si simplu nu te astepti sa-ti vina papica precum la cantina, imediat ce ai comadat-o. Daca ti-e atit de foame ca nu mai poti astepta, iti iei un covrig pe strada. La restaurant insa mai bei o bere, mai bei un pahar de vin sau un spritz, mai stai de vorba si abia dupa ceva vreme incepi sa … bobinezi. Sau cel putin asa crede Ratatouille!

OK, ciorba de burta asadar! Cam fara personalitate daca il intrebati pe Ratatouille. Corecta, dar fara nimic special! Si din cite mai tinea soricelul minte, acu citiva ani ciorba de burta se servea cu smintina sau macar erai intrebat daca vrei. De data asta, in doua locuri a mincat Ratatouille ciorba de burta si nici o data nu a fost macar intrebat.

Intr-un final apare si vinul. Vinul casei. Bun, foarte bun pentru un vin la carafa. Darrrrrrr … daca Ratatouille se oprea la crisma de la coltul strazii mai mergea sa primeasca vin alb in carafa-decantor pentru vin rosu. Dar la Caru’ cu Bere … ntz … nu se cade!

Va spusese Ratatouille ceva mai sus ce AR FI TREBUIT sa fie pe carnetelul chelneritei. Ei bine, graba strica treaba si domnisoara uita de salata de cruditati ba chiar are loc si un dialog interesant: “Ati cerut Dvs salata de cruditati?!” – da, desigur, si un profiterol! – “Salata de cruditati INAINTE de profiterol?” Nu domnisoara, DUPA, la Caru’ cu Bere salata de cruditati este desertul desertului …

Alte rapide:

  • cerindu-i-se parerea despre ce vin sa aleaga mesenii, chelnerita raspunde foarte diplomata: Dvs hotariti!
  • O iahnie de fasole trecuta pe la review sufera si ea aceeasi apreciere ca si ciorba de burta: corecta, dar fara nimic special. Ciolanul aferent si el destul de inodor si insipid, fara pic de cimbru sau tarhon …
  • Clatitele cu dulceata de visine – bune, bune. Dulceata i-a placut lui Ratatouille pentru ca era un pic, dar doar un pic zaharisita amintindu-i de borcanele din camara bunicii pe care le vamuia pe cind era doar un mic soricel si incapea peste tot!

Cu alte cuvinte, un restaurant cu un potential deosebit prin asezare si prin decor, insa conform experientei lui Ratatouille, sugrumat de povara numarului mare de clienti care face ca nici servirea, nici calitatea bucatelor sa nu fie la inaltime.

In orasul vostru sunt restaurante ce se revendica de la traditia interbelica, asa cum pretinde acest Car cu Bere?

(va urma – cu impresii de la Hanul Berarilor si Scarlet)

CategoryCool-COOKING-Newz, Cool-stunning Romania-Newz | Comment3 Comments »

Tags:
August 18th, 2010

Bucuresti – file de jurnal de calatorie (2)

by Ratatouille

Continui seria observatiilor mai mult sau mai putin detaliate si relevante, insa despre care cred ca stau pe cartea noastra de vizita:

  • Anul trecut pe vremea asta am folosit pentru prima data trenul care te duce din Gara de Nord la Aeroportul Otopeni. Se introdusese de putin timp si avand in vedere cum arata circulatia pe DN1 mi s-a parut o idee buna. Chiar daca unii spun ca merge incet, cel putin respecta un orar. Ei bine, anul trecut legatura dintre statia unde opreste trenul si aeroport era deservita de un ditamai autocarul care nu avea mai mult de 5-6 persoane (din cel putin 40 de locuri cate are un autocar). Acum, cand lumea a mai prins de veste si varianta asta si-a dovedit de bine – de rau utilitatea, baietii au bagat un microbuz, un soi de maxi-taxi care bineinteles ca nu poate prelua tot ce aduce trenul ala. Deci vii cu trenul relativ civilizat, stai pe locul tau comod si apoi te inghesui intr-un maxi taxi supra-aglomerat cu oameni si bagaje. Totusi, lumea se duce la aeroport unde se stie, avioanele pleaca la ora fixa, nu stau sa astepte maxi-taxi sa faca nu stiu cate drumuri intre Halta Balotesti si Terminalul Plecari.
  • De fapt prima capcana apare la coborarea din tren: trebuie sa ai o agilitate destul de buna pentru a sari de haul de vreo 40 cm care desparte trenul de peron. Se se stie, la aeroport au voie sa mearga si oameni batrani si se mai stie si ca la aeroport te duci cu bagaje, unele chiar mari si grele.
  • Control pasapoarte Bucuresti: persoana in uniforma imi impinge pasaportul din varful degetelor si imi face un semn scurt, militaros si autoritar, sa merg mai departe.
  • Control pasapoarte Frankfurt: persoana in uniforma imi da pasaportul si imi spune “Multumesc!” Deci nu “Danke!”, ci “Multumesc!”
  • Atat luat la pas, cat si observat din avion, Bucurestii ne ofera foarte multe … rezervatii! O rezervatie este acel complex rezidential unde locatarii stau izolati de restul lumii in spatele unor garduri inalte, separati de bariere. Sunt de obicei zone care arata asa cum ne-ar place sa fie peste tot: verde, curat, sigur. Pe cele pe care le-am zarit din avion le stim cu totii, mediatizatele Pipera, Snagov … Insa sunt multe si prin cartiere obisnuite unde intr-un fel sau altul cineva a pus mana pe cate o zona verde, a ridicat cateva case, le-a ingradit si … gata rezervatia!

Voi ce credeti? Este enclavizarea asta o solutie? Cat de mult le creste oamenilor de acolo standardul de viata pentru ca stau izolati, dar odata iesiti merg pe aceleasi drumuri proaste, in acelasi trafic imbacsit? Sau sa fie placerea bruta ca etalezi ceva ce ceilalti nu au? Ca stai intr-un palat in mijlocul maghernitelor? Ca mergi in Q7 printre Dacii 1300?

CategoryCool-stunning Romania-Newz | Comment8 Comments »

Tags:
August 17th, 2010

Bucuresti – file de jurnal de calatorie (1)

by Ratatouille

Dupa aproape un an de zile m-am intors in Bucuresti pentru un weekend prelungit, mai exact de joi pana luni. Revin suficient de rar pentru a observa schimbarile care se intampla de la un an la altul. Cateva observatii disparate care sar totusi in ochi:

  • S-a trecut la numerele de inmatriculare cu 3 cifre (B-123-ABC) ceea ce inseamna ca, desi criza, numarul masinilor a crescut foarte mult.
    • Sunt foarte multe masini scumpe cu numere de inmatriculare noi ceea ce inseamna ca au fost inmatriculate in ultimul an. Desi este criza!
  • A crescut vizibil numarul homeless-ilor atat in centru, cat si mai catre periferie.
  • In cateva locuri in jurul Capitalei am vazut santiere ce seamana ce-mi indica autostrada sau pod rutier in constructie. In cateva locuri pe soseaua de centura ce leaga DN1 (Otopeni) de Autostrada denumita si a Soarelui. Din trenul ce te duce din Gara de Nord catre Otopeni. Din avion imediat de decoleaza se vede o portiune ce incepe brusc si se termina niciunde. Partea proasta este ca toate par parasite, utilaje ce zac in camp. Sper sa fie numai din cauza caniculei.
  • In centru, in Parcul Coltea (diagonal opus cladirii Universitatii), in fiecare sambata si duminica din mai pana in octombrie Primaria sectorului 3 organizeaza cate un concert gratuit in aer liber de muzica simfonica. Frumos!
  • In jurul Universitatii miroase foarte puternic a WC public. Intensitatea maxima se inregistreaza pe Str. Academiei colt cu Edgar Quinet. (in caz ca cineva este interesat de o curatenie, sa stie de unde sa inceapa)
  • Centrul Vechi, mai precis Lipscani si Smardan arata altfel. In bine as zice eu. Carciumi langa carciumioare, mese scoase in strada, lume multa, oferta (destul de) bogata, tarabe cu suveniruri.
    • De ce oare trebuie sa copiem chiar tot?! Nu, turta dulce nu este un produs ce poate fi vandut ca suvenir specific Bucurestilor sau Romaniei! OK, o ie, o icoana, o lingura de lemn.
    • Domneste inca un aer de improvizatie: pavajul este incomplet sau inegal, proprietarii se pare ca sunt intr-un razboi care sa acapareze o parte mai mare din zona pietonala – deci treaba nu este chiar reglementata. Dar … sa speram ca mergem spre bine!
  • Multi turisti straini. Atat in Centrul Vechi cat si aiurea, prin Bucuresti. Undeva, prin spatele magazinului Unirea am vazut un grup de asiatice, 3 generatii: bunica, mama, fiica. Cum le sade lor bine, cu un aparat foto, vanand tot ce se putea in stanga si in dreapta. Am o vaga senzatie ca vanau Casa Poporului :)

(va urma)

CategoryCool-stunning Romania-Newz | Comment8 Comments »

Tags: