Posts tagged ‘Cancun’

May 23rd, 2011

De ce (mai) iubesc americanii Mexicul?

by Ratatouille

L-am pus pe „mai” între paranteze pentru că nu știu cîți americani, procentual vorbind, se duc la Chichen Itza (1, 2, 3) sau la cenote, însă cu siguranță crîșmele din Cancun sunt asaltate și conștiincios ținute sub ocupație pînă la ore mici din noapte și asta numai pentru a continua cu after-party-ul din zori! Și atunci se pune întrebarea, de ce le place atît de mult americanilor in Mexic? Pentru că toate cluburile și majoritatea restaurantelor din Cancun sunt copii fidele ale celor de la ei de acasă … deci??

Unul dintre răspunsuri este că cei tineri sunt atrași de faptul că nimeni nu-și bate capul să le ceară vreun ID pentru băutură. Și ce … e de colo să-ți poți bea mințile cîteva nopți la rînd in deplină … libertate??

Dar hai acum să vedem răspunsul în cazul seniorilor (și senioarelor!!) pentru că partea asta a litoralului este plină și de astfel de turiști.

Și tare cred eu că mai sunt și alte motive, dar nu am dovezi în acest sens ;) :-D

AMR = 11

March 20th, 2011

Piramida Kukulcan de la Chichen Itza

by Ratatouille

Cît am fost în Mexic am încercat să postez în fiecare zi cîte ceva reprezentativ. Totuși acest almost live blogging are dezavantajele lui pentru că nu poți aprofunda unele momente care merită mai mult decît cîteva rînduri. Unul dintre momentele astea a fost excursia la templul maya de la Chichen Itza pe care o pot povesti la rece acum, după ce impresiile s-au mai decantat.

Așadar să ne localizăm un pic în spațiu: suntem în Mexic, mai exact pe peninsula Yucatan:

Mexic, peninsula Yucatan

și plecăm în zori de la malul mării, din Playa del Carmen, avînd de străbătut vreo 250 km pe niște drumuri care nu știm încă în ce fel arată.

De la Playa de Carmen la Chichen Itza

Totuși surpriza a fost frumoasă: am avut parte de o autostradă poate nu dintre cele mai bune, însă cu siguranță foarte liberă. Și deși limita de viteză era pusă cam aberant la 110 km/h, am presupus că sunt tot în Germania cu consecințele de rigoare.

Autostrada dintre Cancun și Chichen Itza

Ca-n palmă ...

 

... cam 20 $ pe bucata asta de drum ...

Cum cei mai mulți vizitatori vin de la malul mării, de la Cancun și împrejurimi, cheia este să pleci cît mai în zori și să ajungi cît mai repede pentru a evita aglomerația. Ceea ce am reușit, deci iată-ne pregătiți pentru lecția de istorie!

Poate cel mai nimerit ar fi să începem cu ce înseamnă Chichen Itza? Traducerea cuvînt cu cuvînt spune că înseamnă „la gura puțului neamului Itza”, Itza fiind un grup etnic aparținînd mayașilor. Și asta pentru că întreaga așezare care își are originile undeva prin secolul V, s-a format și s-a dezvoltat lîngă un uriaș puț natural. De fapt aceste puțuri sunt niște formațiuni foarte frecvente în zonă și iau naștere datorită pamîntului calcaros de aici. Dar despre ele voi mai povesti în alt material pentru ca merită o atenție specială.

Pentru a localiza în timp, Chichen Itza a reprezentat ceva pentru civilizația Maya vreme de aproape un mileniu, din secolul al V-lea pîna la venirea spaniolilor în secolul al XV-lea. Poate cea mai cunoscută parte a site-ului de la Chichen Itza este Piramida Kukulcan, o piramidă în trepte (spre deosebire de cele egiptene) cu baza pătrată care a fost inclusă pe lista celor 7 noi minuni ale lumii.

Piramida Kukulcan

Șarpele Kukulcan insuși

altă fațadă a piramidei

Construcția piramidei este o poezie care îmbină elemente religie, matematică, geometrie, astronomie. Cele 4 fațade sunt orientate către cele 4 puncte cardinale, pe fiecare dintre fațade fiind cîte un șir de trepte. 91 de trepte fiecare. Ce este special cu 91? Pai 91 x 4 = 364 la care se adaugă platforma superioară = 365, adică numărul zilelor din an. Piramida este formată din 9 platforme terasate, iar treptele de pe fiecare fațadă „taie” aceste terase în 18 segmente ce corespund celor 18 anotimpuri ale calandarului Maya.

Care-i treaba cu șarpele? Așadar piramida se numește Kukulcan, numele Maya pentru Șarpele cu Pene, zeitatea în jurul căreia este construit întreg templul de la Chichen Itza.

Și acum vine partea cea mai spectaculoasă. Pe 21 martie piramida reflectă într-un joc de lumini și umbre echinocțiul de primavară. Și mai elocvent decît orice descriere de-a mea este următorul clip pe care vă invit să-l urmăriți. Deși întreg clipul este interesant, dacă nu aveți timp mergeți direct la minutul 2:00 unde începe descrierea acestui superb și misterios fenomen.

Apropo, mîine este 21 Martie, ar mai fi ceva timp să ajungem cu toții acolo! :)
(va urma)

February 2nd, 2011

Cum sa supravietuiesti 5000 de ani

by coolnewz

“Nuuu stiu d-astea! :) Intrebati-i pe mayasi!”, v-as zice avand in vedere ca am ochii carpiti de somn si abia astept sa ma arunc in pat si sa raman acolo vreo 8 ore! Dar nu imi da pace intrebarea asta: cum au reusit mayasii sa supravietuiasca, cu tot ce inseamna asta – limba, cultura, religie, rasa – 4 sau dupa alte surse 5000 de ani? De ce nu mai putem vorbi in limba daca sau traca,  de exemplu, dar in  maya, da?  Mayasii vorbesc si scriu singurul limbaj scris care exista de dinaintea venirii lui Columb pe continentul american.

Ca tot vorbeam de scriere, daca sunteti curiosi sa stiti cum se scriu numerele pina la 20 in limbaj Maya, priviti mai jos:

Cat de simplu si de logic, nu :) ?

Intre cele 31 de state cat reunesc Statele Unite Mexicane, exista si provincia Yukatan, loc magic al mayasilor, din care tocmai ce am revenit parliti de soare, cu ochii orbiti de atata turcoaz si … haituiti de jetlag. In Yukatan, oriunde privesti cu ochii dai de mayasi: niste omuleti foarte mici de statura, cu capul rotund, ochii putin obici, nasul mic, usor acvilin si parul negru lucios. Nu, nu sunt la fel ca toti mexicanii, daca asta va pregatiti sa spuneti. Sunt foarte aparte!

Am fost extrem de surprinsa sa constat o conservare extraordinara a speciei: rarisim vei vedea metisi, mayasi corciti cu albi caucazieni, negri sau orice alta specie. Din varii motive – mai ales faptul ca s-au revoltat mai des si mai cu convingere impotriva ocupatiei spaniole – mayasii din Yukatan nu au avut  soarta indienilor din America de Nord care au fost decimati, iar putinii care au mai ramas traiesc zolati si la limita saraciei in rezervatii. Indienii maya din Mexic sunt stapani pe pamantul lor: 60% din locuitorii peninsulei Yukatan sunt de origine maya, asa ca nu e de mirare ca inclusiv guvernatorii care au condus statul sunt de prin anii 90 incoace indigeni.

Sigur, sunt si bogati si saraci, iar asta asa, ca in toata America Latina, adica la  extreme.  Ca sa va faceti o imagine asupra dezechilibrului bogatiei (… sau saraciei) o sa va spun ca jumatate din resursele financiare ale Mexicului se afla in mana a in jur de 20 % din populatie. In zonele rurale – majoritare in Yukatan – mayasii traiesc in comunitati foarte unite in care exista si un shaman, si vorbesc inca in dialect, intr-o limba care s-a conservat  5000 de ani (unul din cele 62 de dialecte amerindiene recunoscute de statul mexican). Shamanii nu au biserici. Isi executa, ca sa zic asa, procesiunile la ei acasa si, dupa cum avea sa imi spuna un localnic, ritualurile tribale au absorbit si elemente crestine: in unele incantatii, de pilda, este invocata si Fecioara Maria.

Trecerea de la stralucitorul, artificialul si americanizatul Cancun (un fel de Las Vegas mexican unde preturile sunt ca in centrul New York-ului, Vuitton, Gucci, D&G au magazine impresionante, si chiar si Madonna mai vine si mai trage o cantare) la oraselele din imprejurimi este socanta. Curiosi cum ne stiti, am vrut sa avem si experienta asta asa ca sambata trecuta am intrat in the deep Mayaland.

O seara de sambata oarecare. La mare, in Cancun, lumea se pregateste de clubbing. In Mayaland, viata pare ca se desfasoara in jurul bisericilor: dupa slujba, parintii stau in fata lacasului de cult sa mai sporovaiasca pe bancuta, iar copii  joaca  fotbal pe maidan,

unele mamici isi plimba copilasii,

batranii stau la taclale

iar la frizerie e aglomeratie mare :) !

Intr-o carciuma din apropiere, chelnerii imbracati in straie nationale le ofera clientilor tequila  intr-o ceremonie traditionala,

in timp ce vizavi, un magazin de suveniruri ii cheama pe turisti in dansurile razboinicilor de alta data.

Lumea  pe strada pare atat de nevoiasa, cladirile atat de modeste, cu o arhitectura minimalista, neingrijite si darapanate, incat faptul ca in spatele acestor ziduri se lucreaza la frumusetea vreunei femei sau se destainuie psihologului vreun bogatan al locului mi s-a parut total stridenta cu decorul.

Rata saraciei in Mexic, in jur de 30%, se vede cel mai bine la tara. Si totusi, va vine sau nu sa credeti patria tequilei si mariacchilor (din 2009 calificata de FMI drept tara puternic dezvoltata) are o rata de crestere  de peste 7% pe an. Si asta in vremuri in care pana si bogatul vest se lupta cu criza.


January 28th, 2011

Hola Mexico (5) Sfanta aproximare

by coolnewz

Deci, “stiri misto”¨: sobolanul coleg e, cum sa va zic eu ca sa intelegeti, “obosit” dupa o seara in care a curs multa Margarita, asa ca sunt eu la butoane. Si, in timp ce el are multa treaba in baie :) , eu o sa va spun povestea  sfintei aproximari. Sfanta aproximare guverneaza toate tarile latinoide unde natura isi face de cap prin frumusete iar oamenii isi fac de cap asa, ca sa pastreze echilibrul lucrurilor.

Aseara am fost anuntati ca un mare matador mexican, Pedro Hermoso, o sa  ia taurul de coarne intr-o real corida, ceea ce noua ni se potrivea perfect pentru ca ar fi fost prima intamplare de acest fel la care am fi asistat. Emotionati, curiosi si tematori ca nu ne vom tine firile, am traversat orasul pana la locul unde urma sa se intample sangeroasa fapta. Numai ca ajunsi acolo aveam sa constatam ca nu era  nici urma de matador, nici de taur. Furat de importanta evenimentului receptionerul de la hotel a omis un amanunt important: “Pedro cel frumos” (hermos O:) o sa se lupte cu taurul pe 26 … februarie!! Din cauza “sfintei aproximari” gresise luna. Un pic.

Buuun … Dezamagiti si avand pe buze niste injuraturi romanesti nu foarte greu de descifrat de o minte mexicana exersata, ne-am continuat seara intr-un restaurant construit intre doua acvarii: unul in care isi duceau traiul niste rechini si altul in care se jucau niste delfini. Pentru cateva zeci de dolari ti se ofera posibilitatea sa hranesti rechinii iar pentru operatiunea asta esti coborat intr-o cusca in acvariu, in timp ce animalutele acelea cu aer inofensiv dar despre care s-au scris carti si s-au facut filme de groaza, iti dau tarcoale precipitate.

Intr-un bazin, pentru 100 de verzisori, te poti harjoni cu delfinii.  Ma rog, mexicanii pun repede in functiune “sfanta aproximare” si ii spun pompos “inotat cu delfinii”, sintagma sustinuta de niste poze extraordinare care iti arata cum te faci tu frate cu delfinul pe parcursul unei ore intregi. Insa descrierea corecta a ceea ce se intampla acolo este ca in acea ora mai sunt inca 20 de gigei care se bat pentru atentia delfinului astfel incat in cele din urma apuci doar sa te harjonesti un pic cu animalul: il uzi cu apa si el te uda cu coada, ii arati o comanda si el se invarte, iti apropii fata de el si sta pentru poza. Faza cea mai spectaculoasa este cand doi delfini te imping de talpi iar tu te comporti ca o barca cu motor! Funny! :) Imi pare rau ca nu pot posta niste filme (s-ar parea ca sunt prea mari …) dar cu poze va servesc cu placere!

January 27th, 2011

Hola Mexico! (4) Tequila + mariachi= Fiesta

by Ratatouille

Cum ati putut constata, eu sunt responsabil cu chestiile iresponsabile pe blogul asta. Stati linistiti ca mi-am luat-o de la CEO coolnewz.info cu virf si indesat pentru faza cu tricourile. Ocazie cu care ii multumesc lui Zaqk pentru sustinerea explicita. Sustinerea tacita din partea voastra, a tuturor, am simtit-o prin legaturi ce nu pot fi descrise in cuvinte ;) Insa aici lucrurile au stat ceva mai complicat pentru ca era cit p’aci sa nu-mi mai vedeti urma de condei. Dar am recurs la santaj sentimental de genul cu cititorii care au prins drag de mine si ar fi o pierdere pentru insusi Blogul sa nu mai scriu. Asa se face ca inca ma mai vedeti aici.

Si poate nu este o dovada de prudenta din partea mea, dar voi continua astazi intr-o nota similara adica un pic iresponsabila. Cum ar fi reclama la aceasta “Mexican Fiesta” care se intimpla pretutindeni, cind vrei si cind nu vrei. Ma rog, eu vreau cam in permanenta … Dar cica nu e bine! Sa va explic: a oprit acest autobuz rablagit in fata la ditamai hotelul si s-a umplut de turisti, cei mai multi fete palide. Nici bine nu a inchis omu’ usile ca intreg autobuzul, dintr-o hurdubaie ce era s-a transformat (de parca ar fi halit jaratec) intr-o adevarata discoteca. Muzica ritmata data la maxim, neoane, spoturi. Pacat ca poza 01 nu reda si ce se auzea pe acolo.

Odata ajuns in oras muzica si dansul sunt la tot pasul. Jocuri de cuvinte  tradeaza profilul barului (poza 02) iar in fata unui magazin de suveniruri doi tambalagii (poza 03) isi au locul lor rezervat in fiecare seara. Restaurantele sunt si ele pline de acesti mariachi imbracati in costumele lor inconfundabile.

In drum spre casa – acelasi autobuz. Insa boxele au tacut si luminile s-au stins, atentia tuturor fiind captata de acest trubadur pe care-l veti descoperi zabovind putin pe poza 12. Imbibat de margarita si tequila, inspirat de fondul sonor din autobuz, ma indrept impleticit agale catre perna in care sa bag cornul:

La cucaracha, la cucaracha,

ya no puede caminar

porque no tiene, porque le falta

as dos patitas de atrás.

January 26th, 2011

Hola Mexico! (3) Colours and liquors

by coolnewz

Hola amigos!  Muchachos e chiquitas :) , astazi va voi introduce in lumea culorilor si licorilor mexicane! Rosu, galben violet, albastru, auriu, argintiu, (name your favorite strong colour here).  Le regasim si in poncho-uri,

si pe sombreros,

si in tot soiul de ornamente, briz-briz-uri, papusele, margele, bratari, cercei, pe care  le mesteresc manutzele harnice si bronzate ale micutilor mexicani.

Cat priveste partea cu licorile, situtia este mai complexa decat am crede. Tequila merita un spatiu exclusiv si pana o sa gasesc timp sa va spun care e istoria cu ea, please meeeet the not so well known MEZCAL. Desi pare si ea o tuica, acolo, Mezcalul, o spirtoasa din maguya (un soi de agava), are chiar si un proverb al ei : “Daca tie-e rau, da un mezcal pe gat. Daca ti-e bine, da un mezcal pe gat!”Cred ca cei mai multi dintre voi au auzit de faptul ca pe fundul sticlelor de tequila poti gasi uneori un vierme :) ! Ei bine, cititi bine aici si sa va intre bine in cap: nimic mai gresit! Mezcalul este bautura in care se lafaie (pe drumul lor catre  viata de apoi, desigur) viermi si, mai nou, chiar scopioni. Ia aruncati un ochi aici:

Comprendes? Doar mezcalul si doar cel din Oaxaca este vandut la pachet cu una bucata vierme con gusano, cum ar zice mexicanii. Viermele este de fapt o larva care traieste in agava. Mai nou, unele companii mureaza in sticlele de mezcal una bucata scorpion. Dar mexicanii traditionalisti dau din mana a lehamite:”marketing american!”(va urma)

January 25th, 2011

Hola Mexico! (2):Turcoaz

by coolnewz

Ora 4. Inca noapte neagra. Deschid ochii in sunetul valurilor care se sparg de mal. Oceanul se framanta si eu odata cu el. In doar cateva zile am schimbat doua fusuri orare asa ca inca ma mai lupt cu jetlag-ul. In Germania sunt cu 6 ore mai putin decat in Mexic, iar ceasul meu biologic simte asta. “Hai, coolnewzo, mai dormi un pic “. Incantatia functioneaza. Ma afund din nou …

Deja 9. Marea si cerul canta impreuna partituri pe tonuri joase sub privirile arzatoare ale soarelui. Imaginea apei turcoaz imi umple camera. Ce spectacol divin! “Cum de m-am lasat uitata atat de mult in camera! Nu mai e de stat: in mare cu mine!”

Mai intai imi inmoi tematoare degetele …

Apoi imi fac curaj …

Si ma cufund in mare sub privirile indiferente ale unei pasaricii care pare o cioara mai mica, dar canta ca un pescarus :)

Petrec intre mare si sezlong cam 3 ore. Soarele intra si iese din nori de parca se joaca cu noi, mici fapturi care cersim dupa razele lui. Citesc o carte de Zerulya Shalev care ma face sa uit ca totusi s-a facut ora pranzului si ca ar fi bine sa imi parasesc soarele.

Am atatea locuri de vazut! Ma plimb pe strazi in Cancun, fara o tinta anume, si imaginile care mi se perinda prin fata ochilor sunt:

In curtea unei gradinite descopar un parc de joaca pentru copii … retro: printre tobogane si leagane vechi de cand lumea, troneaza si o masina din plastic in marime naturala, o imitatie a unui Caddy sau Chevy, care in anii 60 faceau furori.

Un astfel de parc doar in cartierele localnicilor poti gasi pentru ca da, exista o diferenta frapanta intre cum arata orasul in zona turistica- denumita si zona hotelurilor- si cartiere. In zona turistica, asfaltul este neted, strazile mai curate, magazinele sunt mai dichisite si chiar … bancile din statiile de autobuz, sunt mai mari :)

(va urma)

January 24th, 2011

Hola Mexico! (1)

by coolnewz

“Hola, Bienvenido a Mexico!”, spune amabil ofiterul de la imigrari. Atmosfera, inca din aeroport este … altfel. Afara sunt 20 de grade Celsius iar aerul este foarte umed. Ziceam de atmosfera ceva, nu? Hai sa va ajut cu ceva poze:

Asteptind oaspeti in aeroport la Cancun

Primul obiectiv ... turistic la iesirea din aeroport

Nu ma mai satur sa ma uit la oamenii astia care parca doar inainte de sosirea avionului si-au pus “haine civile” pe ei si au iesit din jungla. Au tenul masliniu, parul negru, lucios, ochii oblici, nasul drept. “Sa nu uitati sa cereti un tequila cand ajungeti la hotel”, sugereaza amabil soferul de taxi. Inainte de tequila, insa, vreau sa imi potolesc foamea. Asa ca incerca o supa de tortillas si o Marguerita gigant. Tequila, mai tarziu un pic …


In afara de fetele amerindiene, de limba si de mancarea specifica, Cancun pare o insula de americanisme. Tot business-ul este facut pe model american: arhitectura hotelurilor, care a vrut probabil initial sa  imagineze piramidele aztece, a sfarsit prin a parea o imitatie a cladirilor americane nesarate si lipsite de clasa. Fie ca vorbim de Ritz, Sheraton sau Hilton, toate hotelurile de renume au cladiri insipide. De parca cine le-a construit si-a spus: “Ete na! Cui ii mai pasa de pietroaiele astea dupa ce bea o Marguerita :) ?”


L-am intrebat pe un chelner de la restaurantul unde am mancat daca au in program si  mariachi. “Da, la 20.30, sa fiti aici, vor incepe sa cante”. In seara asta nu ii mai prind pentru ca am altceva in program. Dar cred ca exista un Dumnezeu al mariachilor care mi-a auzit dorinta si mi-a trimis un mariachi … in autobuz :))


(va urma)

November 28th, 2010

New York- Cancun via Cheesecake

by Ratatouille

Asadar coolnewz si-a calcat pe inima si a marturisit ca nu are nimic in comun cu terorismul, desi multi poate erau inclinati sa creada altceva :-P . Drept urmare a primit o frumusete de actzipild pe pasaport care ii va permite 10 ani de-acu’ inainte sa treaca Oceanul ori de cate ori vrea pana in US of A pentru plimbari pe Brooklyn Bridge, vizite la fostii colegi din The Chrysler Building, vreun pulled pork ori New York Style Cheesecake. Onoarea de a pune prima stampila de “Entry” ii  va apartine unui politist de pe aeroportul Newark, in ianuarie. Asa ca echipa coolnewz.info va incerca sa transmita live-blogging de peste Ocean vreme de citeva zile early next year. Multe incercari esuate de live-blogging a avut coolnewz.info pina acum, ba din cauza de acces internet pe coclauri, ba din cauza de lene in cea mai pura forma, insa asta este poate una dintre “New Year’s resolutions” – mai mult live blogging!

Escapada in SUA se va intimpla scurt si cuprinzator, doua zile la poalele zidurilor de la Yale University, la niste vechi colegi de facultate in New Haven. Cum asta e la “numai” vreo 120 km nord de New York, intr-una din cele doua zile podul Brooklyn se va incovoia sub pasii nostri iar coolnewz va face ceva shopping pe 5th Avenue, shopping dupa care tinjeste cam de 4 anisori.

Mai apoi coolnewz.info se va muta mai la sud, la Cancun in Mexic, unde Ratatouille “se va da mare” cu ultimele descoperiri, insa nu in materie de bucatareala!

Pregatirile au insemnat un mare consum psihic astfel ca atunci cind toate detaliile legate de bilete de avion, viza, hotel au fost rezolvate am ramas cam bosumflati realizind ca nu putem acum, in clipa asta, sa luam sarsanalele si … la drum! Mai avem de asteptat ceva mai putin de 2 luni! Darrrrrrr sta in puterea noastra sa ne ostoim un pic pofta de New York asa ca … ce-am facut?! Pai, pac-pac am ascultat Frank Sinatra “New York! New York!” … dar ntz! N-a mers! Shopping pe 5th Avenue nu putem face decit on-line ceea ce nu e chiar acelasi lucru cu scormonirea febrila prin magazine. Cel putin asta zice coolnewz … eu habar n-am! Si atunci am cautat pe unul dintre blogurile pe care le citesc zilnic cu placere si (de cele mai multe ori) in tacere si unde imi aduceam vag aminte ca am citit despre o reteta delicioasa de … cheesecake!

Asadar reteta completa si expusa cu foarte mare acuratete o gasiti pe blogul culinar al Zanei Eficientei. In continuare am sa va povestesc in imagini cum s-a intimplat New York styke cheesecake la mine in bucatarie. De ce anume este “New York Style” – tot Zana ne lamureste.

biscuitii macinati cu blenderul

nuci si migdale prajite (fara ulei!)

unt topit tot pentru blat

toate cele de mai sus se amesteca intr-un blat

dupa ce au stat o vreme la copt urmeaza stratul suplimentar de smintina

crema de brinza cu ouale si zaharul

blatul si amestecul de brinza inainte de a le baga in cuptor

dupa ce au stat o vreme la copt urmeaza un strat suplimentar de smintina si din nou la cuptor

timp in care pregatim topping din fructe proaspete conform indicatiilor Zanei - eu am optat pentru zmeura

et voila! Bon app'!

Acum parca mai pot astepta un pic pina sa ajung la New York. Pacat ca se termina repede prajiturica …