La un moment dat povesteam mai des despre mînuirea linguroiului prin bucătărie, însă așa cum m-am mai plîns de multe ori ori, în ultima vreme timpul a cam intrat la apă. Și cum nu mă rabdă inima să înșir rețete luate de prin fel de fel de locuri fără să le fac cu mîna mea, și prin urmare să produc și niște dovezi, adica poze, în sensul ăsta … iată că mai degrabă am ales să „suspend” categoria cool-cooking-newz. Că slavă domnului, surse sunt destule … de ce aș mai relua ce au făcut alții … măcar să mă pot lăuda că am verificat (cu succes!) respectiva rețetă, asta dacă nu am contribuit cu niște modificări.
Dar după cum ați observat, am revenit în bucătărie (1 și 2) după o lungă perioadă în care ce mi s-a pus în față … aia am mîncat … mai cu noduri, mai lingîndu-mă pe degete! Și pentru că săptămîna trecută am citit de două ori pe același blog despre … tartiflette … mi-a fugit limba-n *** de poftă și sîmbătă dimineață m-am trezit cu noaptea-n cap murmurînd: tartiflette, tartiflette! Așadar, o treabă absolut interzisă oricui are probleme cît de mici cu kilogramele în plus, un amestec de glucide (cartofi) și grăsimi (brînză și costiță afumată) în ceea ce unii dornici să simplifice lucrurile ar putea numi simplu „cartofi cu brînză la cuptor”. Drept este că denumirea nu-i departe de realitate, însă înălțarea la rang de … tartiflette se face prin amestecarea cartofilor cu un anume tip de brînză, mai precis Reblochon, o brînză făcută din lapte crud, brînză ce provine din zona Alpilor francezi de la granița cu Italia și Elveția, cunoscută și sub numele de Haute Savoie. Numele de Reblochon se trage dintr-o practică mai veche a păstorilor de vite, un soi de fraudă la urma urmei, prin care mulgeau parțial vacile pentru a aduna volumul de lapte pe care-l datorau „stăpînului”, urmînd ca partea a doua să fie muls la adăpostul întunericului și păstrat pentru ei inșiși. Acest lapte ce rămînea în ugerul vacii, deși era mai puțin, era mult mai gras și din el se făcea, la începuturile lui, Reblonchon-ul. Într-o vreme s-a chemat și fromage de devotion pentru că era oferit călugărilor din zonă în schimbul sfințirii caselor și stînelor. Asta pînă le-a mai venit mintea la cap.
Mi s-a părut interesantă povestea Reblochon-ului pentru că în rest rețeta de tartiflette este foarte simplă. Cartofii tăiați felii se fierb puțin, nu mult pentru că mai apoi vor sta și la cuptor și nu vreau să fie foarte moi. Cît fierb cartofii am călit ceapa cu ceva costița afumată tăiată cubulețe mici. Apoi am lăsat să se aleagă grăsimea de care zău că nu mai este nevoie avînd în vedere de ce este în stare Reblochon-ul. 
Într-o tavă mînjită cu unt am pus un strat de cartofi, apoi ceva smîntînă bătută cu ou, o parte din ceapă împreună cu costița afumată și vedeta – Reblochon-ul. Se repetă alternanța în funcție de cît de înalt e vasul însă este esențial să termini cu brînza. Ce am uitat să precizez este faptul că acest Reblochon este o brînză cu o personalitate foarte puternică, sau mă rog, asta este modalitatea francezilor de a califica o brînză care, în esență, pute. 
Și asta nu e tot, dar la cuptor aromele astea sunt amplificate cu un factor 10 100. Așă că cine are probleme cu aspectul ăsta … merci că ați citit pînă aici.
Ah, și un vin alb, sec … Nu este o întîmplare că mîncărurile cu un puternic specific local merg foarte bine cu vinurile din aceeași regiune deci … Apremont de Savoie!
Most Recent Comments