Ariane Schwizgebel este o elvetianca de 47 de ani careia statul elvetian i-a refuzat cererea de adoptie a unui copil pe motiv ca este prea batrana.
Ariane nu este casatorita si traieste in Geneva impreuna cu baietelul ei, tot vietnamez, pe care l-a infiat pe cand ea avea 45 de ani.
Doi ani mai tarziu, la 47 de ani, din dorinta ca fiul ei sa aiba un fratior, a mai vrut sa infieze inca un baietel, tot vietnamez. Insa autoritatile elvetiene i-au raspuns ca, avand in vedere diferenta de varsta “excesiva” dintre ea si potentialul fiu, este in interesul copilului sa nu fie incheiata aceasta adoptie.
Ariane a dat in judecata autoritatile pentru protectia copilului din Elvetia care nu i-au dat dreptate in repetate randuri. In cele din urma, femeia s-a plans la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, de la Strasbourg.
Numai ca, analizand cazul dar si solutiile date de instantele elvetiene, CEDO a decis ca nu i-a fost incalcat nici un drept, ca femeia nu a fost discriminata.
Trebuie precizat ca CEDO nu impune decizii statelor membre ci doar se asigura ca deciziile instantelor nationale au interpretat corespunzator Conventia Europeana pentru Drepturile Omului. Prin urmare, nu CEDO e cea care nu i-a permis Arianei sa mai infieze un copil la 47 de ani, ci legislatia elvetiana.
In explicatia deciziei sale, instanta europeana aminteste ca a încercat să afle dacă, în acest domeniu, a existat un numitor comun între sistemele juridice ale statelor membre ale Consiliului Europei. Si a aflat: nu toate statele membre le garanteaza persoanelor singure dreptul de a infia un copil. In plus, limita de varsta pana la care o persoana poate adopta un copil difera de la o tara la alta.
In orice caz, judecatorii CEDO au decis saptamana aceasta ca decizia instantelor elvetiene de a nu ii permite femeii sa infieze inca un copil pentru ca nu este in interesul acestuia sa aiba o mama atat de batrana este conforma cu legislatia elvetiana dar si cu dreptul international aplicabil. (material publicat si de RFERL)
Extras din decizia CEDO
In the proceedings for the adoption of a second child, the authorities had in particular based their refusal on Ms Schwizgebel’s age-difference with the child to be adopted (between 46 and 48 years), which was regarded as excessive and contrary to the child’s interests. The Court sought to ascertain whether, in this area, there was a common denominator among the legal systems of the member States of the Council of Europe. It concluded that this was not so: a single person’s right to adopt was not guaranteed in all States – in any event, not absolutely – and as regards the age of the adopter or the age-difference between the adopter and the child, the solutions differed considerably from one State to another. The Court thus took the view that, in the absence of any consensus, the Swiss authorities had considerable discretion to decide on such matters, and that both the domestic legislation and the decisions taken in the present case seemed to be consonant with the solutions adopted by the majority of the member States of the Council of Europe and, moreover, to be compliant with the applicable international law.
In those circumstances, the difference of treatment imposed on Ms Schwizgebel had not been discriminatory. There had not therefore been a violation of Article 14 taken together with Article 8.
(foto Adriana Iliescu si Luiza, sursa: Romania Libera)
Most Recent Comments