Am dat gata Chichen Itza în două articole pe blog și în 4 ore pe teren. Este puțin trecut de prînz, umbra-i scurtă și picioarele se resimt după ce am bătut Chichen Itza în lung și-n lat însă … mai am ceva de făcut! Mai am de văzut renumitele cenote, aceste puțuri uriașe, singurele surse stabile de apă potabilă ale vechilor Maya.
De fapt dacă mă uit pe harta peninsulei Yucatan văd că sunt foarte puține rîuri. Am avut ocazia să constat pe drumul de vreo 250 km de la malul mării, de la Cancun pînă la Chichen Itza, că zona este una destul de aridă. Nu aș spune chiar deșertică, dar vegetația este destul de pitică și de … prăfuită. Așadar este firesc faptul că orașele Maya au apărut la buza acestor cenote care le făceau legătura cu apa proaspătă din pînza freatică și mai mult, că cenote-le aveau o puternică semnificație rituală pentru oamenii acelor vremuri care erau convinși că o cenote este o poartă de intrare către lumea de dincolo.
Cenote-le sunt formațiuni carstice formate prin dizolvarea rocilor și formarea unor peșteri subterane. Pe măsură ce eroziunea continuă, tavanul peșterii se surpă treptat dînd naștere unei fîntîni imense, cel mai adesea circulară, cu un diametru de cîteva zeci de metri și adîncimi considerabile.
Pozele de mai jos sunt de la Cenote Ik Kil, la numai 2-3 km de Chichen Itza. Ceea ce se întîmplă în jurul unei astfel de formațiuni este probabil similar cu ceea ce se întîmplă în jurul unei oaze în deșert. Am constatat că vegetația este dintr-o dată mult mai abundentă, mai verde. Apa este la vreo 30-40 de metri sub nivelul solului și are încă vreo 50 de metri adîncime. Este o senzație aparte să înoți știind că ai sub tine o prăpastie de 50 de metri … Apa fiind filtrată prin atîtea straturi de pămînt, nisip, pietriș, calcar, este foarte limpede însă din cauza spațiului relativ închis (înotam totuși într-un puț …) are un aspect destul de sumbru. De jur împrejurul cenote-i atîrnă liane ca-n filmele cu Tarzan și, dacă tot e să vorbim despre filme, ăsta ar fi un loc superb pentru ceva gen Laguna Albastră. Din păcate sau din fericire și aici totul este ținut sub o strictă observație. Din păcate pentru „individul” egoist, din fericire pentru viitorul unui astfel de eco-sistem destul de fragil. Cenote-le sunt pînă la urmă niște recipiente imense dar în care apa circulă cu o viteză foarte mică, prin urmare se primenește destul de greu. De aceea conștiința trebuie să-i dicteze fiecărui turist care vrea să înoate cu peștii orbi din imensa fîntînă să respecte semnele care te învață să faci un duș înainte de a plonja în micul paradis.
Înainte de a vă lăsa cu fotografiile vreau să vă atrag atenția asupra fetei din poza 07 și mai cu seamă asupra rochiei ei care, din ce ne-a spus, este din Guadalajara. Rochia! Atît de diferită de rochiile pe care vi le-am arătat aici! Fata în schimb nu are nici o legătură cu Mexicul …
De unde credeți voi că este originară mexicanca deghizată? (eu am luat țeapă!)
Most Recent Comments