Anul ăsta am aflat și de ce este Moșu roșu! Ce Coca-Cola??? Prostii …
Priviți aici:
De fapt … tobele, că sunt DOO!
Nu știu dacă și ce fac eu bun în viața asta, dar cu siguranță din punct de vedere cozonac și tobă nu fac umbră degeaba.
Acu’ cred că singura întrebare referitoare la cozonac este cît de mic e ăla mic și cît de mare e ăla mare … Data viitoare am să-i pozez cu o riglă lîngă ei!
Craciun fericit!
Mi se par un pic deprimante decorațiile de Crăciun care apar încă de la sfîrșitul lui noiembrie. De fapt holiday season începe odată cu Ziua Recunoștinței, ultima zi de joi a lunii noiembrie, recent cunoscută la noi sub numele de Black Friday
. Totuși dacă e să fac abstracție de Moși Crăciuni și dacă privesc oamenii de zapadă și luminițele numai pentru spectacolul pe care le oferă ele însele, trebuie să accept că străzile Bostonului nocturn capătă un aer fermecător.
..aveti Rara Avis. In portii mici da´ inimoase.
Am si eu mandria mea de cometa blogosferica, atat cat sa va spun Craciun cu puzderie de colindatori, sarmale si cozonaci reusiti – ca la carnati, sorry, dar n-aveti nici o sansa in fata Maestrului carnatar! - veselie si relaxare! Sa le aveti pe toate pline ochi si din belsug!
Apoi, am misiune de la Maestrul mai sus numit sa va pun la curent cu Craciunul din Coolnewzland. Pe foarte scurt, a fost un Craciun cu “O, Brad frumos!” impodobit la 6 maini – ca o pereche era ocupata cu toba, carnati si cozonaci …
Un Craciun cu barbosul, “de- la- Pol-venitul”, “mereu- garbovitul”, “doar-in ros-invesmantatul”, unicul, acelasi si mereu altul Moooos Craciuuuun!
Pentru 2011 ne-a fost trimis un Mos din Departamentul SF. Nu i-am vazut insigna cu Engage, dar sta marturie felul cum a disparut, surprins de camerele noastre de luat vederi!
Fara nici o legatura cu SF-ul, ci cat se poate de real si rapid, au disparut si feliile de cozonac, o opera de arta care neintinata arata asa:
Sper ca nu o sa va suparati prea tare daca asa, cu gura plina, o sa va cant si eu un colind in semn de multumire pentru felicitarile primite de la voi!
Craciun fericit si cooool!
Nu sunt nici pe departe din categoria celor care au păreri de genul că „decît să punem luminițe de Crăciun prin oraș, mai bine cumpărăm porci pentru pensionari”. Și asta fără să mă îndoiesc nici o clipă că sunt mulți cei pentru care masa de Crăciun va fi relativ … frugală. Dar sunt de părere că banii trebuie gospodăriți echilibrat și nu pompieristic.
Pe de altă parte este o oarecare diferență între niște luminițe care să ne aducă aminte de Sărbători cînd suntem în oraș, să schimbe atmosfera pentru 3-4 săptămîni, și o feerie care trebuie neapărat să ne impresioneze. Și să ne coste! Mai ales cînd vorbim de vremuri în care ar trebui să stăm un pic capul la cutie și să punem cîte un ban la saltea, că de bănci nici nu poate fi vorba!
Așa că privind poza de mai jos mă veți înțelege dacă am să vă spun că sunt invidios pe felul în care este decorat Iașiul de Sărbători, mai ales că aici este al cincilea an în care toate luminițele sunt fix la fel, amplasate fix pe aceeași stîlpi, aceleași steluțe, aceleași globulețe, și toate … fie vorba-ntre noi … cam prăpădite!
Am vorbit mult, ba v-am si aratat cum se face cozonacul romanesc dar nu am suflat o vorbulitza despre dulciurile pe care le au pe masa nemtii de Craciun. Si pentru ca o imagine face cat 1000 de vorbe, o sa va asezam bunatatile sub ochi. Priviti si comentati. Aaaa! De spus ca retele sunt mult, mult mai simple decat reteta de cozonac. Fireste … Noi si din prajituri am reusit sa facem o chestie ultracomplicata.
(de aici)
Da, aud intrebarile voastre asa ca va raspuns rapid la ele, ca trecem mai departe la lucruri mai serioase. Deci, da a venit Mosu’, ne-a adus fiecaruia dupa cheful lui combinat cu dorintele noastre exprimate mai mult sau mai putin discret
.
Pe langa cadouri zilele astea suntem preocupati sa contribuim fiecare- mai ales noi, astia care am ramas doar cu mintea de copil- la traditionala crestere in gabarit de Sarbatori. Atat datorita/din cauza (nu sunt hotarata
vrajilor din farfurie preparate de maestrul Ratatouille cat mai ales din cauza ultimei idei care ne da tarcoale: sa ne angajam pentru cateva zile un chelner! Sa gatesti si sa mananci sunt doua activitati pe care le facem cu placere. Dar pentru momentele “pune-te masa” respectiv” ridica-te masa”oricat ne-am sfortat, nu am gasit neam de placere. Asa ca o sa ne coste un pic, da’ o sa apelam la ideea de mai jos. Chelnerul ideal: nu vorbeste, nu vrea salariu, nu face gafe, nu are mansetele murdare de sos!
9.31 am
Am zis eu ca incepe treaba cu cozonacul in zori de zi, insa se vede treaba ca mai sunt si altele de facut! Astfel ca primul ou a fost spart la ora locala 9.10 am. Primul din cele nu mai putin de 32 de oua, cite intra la 4 kg de faina. O sa fie casa plina de cozonaci, cred ca nici nu mai mincam altceva de Sarbatorile astea. Apropo de atitea oua, tin sa va spun ca am biciuit bietele gaini vreme de o luna sa-si faca datoria. Pai nu am decit 2 gaini asa ca va dati seama cita treaba pe capul lor!
Asadar primul pas a fost sa separ albusurile de galbenusuri si apoi sa amestec bine galbenusurile (32) cu zaharul (1kg, deci 250 grame pentru fiecare 1 kg de faina). Pina mai pregatesc restul de chestii, am pus amestecul undeva la cald sa se dizolve bine tot zaharul. O regula de aur a cozonacului este sa fie cald cam peste tot in casa.
9.49 am
In curind intra si faina in joc. Apropo de faina au aparut o groaza de sortimente, care albita artificial (bleached), care cu drojdie deja amestecata, faina minune care creste singura. Nu! Nu! Nu! Ca sa nu am surprize incerc sa iau faina cea mai … faina posibil, fara nici un fel de adaos sa nu am surprize ca nu creste cum mi s-a mai intimplat. Asa ca de data asta faina Bio de la Real a avut cistig de cauza.
9.59 am
Asa-numita maia … i-a venit si ei rindul! Treaba e simpla insa in continuare – atentie la temperaturi! Am turnat 800 ml lapte clocotit peste 400 grame de faina ca cea din poza de mai sus, apoi le-am frecat bine cu un linguroi astfel incit sa nu fie cocoloase. Faina oparita cu laptele … mmm … deja miroase a cozonac, un miros incipient, care aduce cu ce se va intimpla peste vreo 2 ore de acu-nainte! Foarte important, faina astfel oparita trebuie lasata sa se raceasca inainte de urmatorul pas: adaugarea drojdiei. Care drojdie nu trebuie sa “simta” temperaturi excesive, nu trebuie oparita, nu trebuie inghetata odata ce a inceput sa-si faca treaba ei de drojdie. Da, pina in momentul folosirii sta foarte bine in frigider.
10.39 am
Drojdia este responsabila de cozonacul pufos. Dar ca tot veni vorba de pufosenia lui, stim ca toata lumea il lauda mai ceva decit pe Cocolino. Ei bine, un cozonac greu, cu multe oua, cu multa grasime (unt, ulei …) nu prea are cum sa fie foarte pufos. Cu cit are mai multe oua, mai multa grasime si mai multa umplutura (unora pur si simplu nu le place fara!), cu atit creste mai greu!
Drojdie asadar pun cam 60 de grame la 1 kg de faina. O frec bine cu zaharul pina se lichefiaza si apoi o pun undeva la caldura moderata, pe un calorifer de exemplu, sa vad daca si cum creste. Nu vreau sa o amestec cu 4 kg de faina si 32 de galbenusuri si apoi sa realizez ca nu creste, nu?!
10.49 am
de niciunde a aparut si o ceasca de cafea fierbinte! De ce nu o fi aparut mai devreme? De acu’ e ora palincii, Doamne iarta-ma!
11.03 am
Nu stiu daca poza asta va da raspunsul la intrebarea “de ce creste cozonacul?” (cind creste …), insa m-am gindit ca nu ar fi off-topic sa va arat o celula de drojdie mai in detaliu asa. Ta-daaaam, iat-o!
(foto)
11.14 am
Deci drojdia a crescut, se vede, da? (fata de poza 11 …)
Si am amestecat-o cu faina oparita cu lapte si racita (poza 8). Dupa care, frumos acoperite, le-am pus la loc pe un calorifer caldut. Nu uita, caldura moderata ca altfel moare bacteria din poza 13
.
12:00 pm
Da’ nu uitam de ei sa se carbonizeze!! Apropo de nuci, exista anumiti oameni, maniaci ai cozonacului, care cojesc pielita aia subtire de pe fiecare miez de nuca. Ii stiu, i-am privit in ochi, am stat cu ei la masa!
Scuzati ligheanul cam neprofesional
Va mai amintiti de galbenusurile frecate cu zahar pe care le-am pus la caldurica mai de dimineata? A venit si rindul lor. Hop cu ele peste faina!
Si drojdia frecata cu zahar care a stat pe calorifer pina acum. Toate la gramada …
si framintat cu mixerul de aluat!
See you soon! Stay tuned!
12.31 pm
Pentru ca miroase usor a fript si banuiesc ca mixerul meu e pus la grea incercare cu 4 kg de aluat, cred ca e timpul sa luam o pauza. Deci framintatul este poate partea cea mai importanta a facerii cozonacului. La inceput trebuie sa se omogenizeze bine galbenusurile cu zaharul, faina si maiaua. La 1 kg de faina pun 600 ml de lapte. Daca din astia scadem ce am pus la maia la inceput (laptelle ala clocotit), mai ramin 400 ml pentru fiecare kg de faina. Acum e momentul deci sa adaugam 1.6 l de lapte CALDUT de data asta peste aluatul in formare. Omogenizat arata ca mai jos, o pasta relativ clisoasa si inca departe de coca pufoasa pe care o asteptam.
Abia dupa urmeaza sa punem partea grasa (remember: dulce + gras = bun)
adica untul si uleiul. Cit unt? 200 de grame la fiecare kg de faina. Dar reteta completa de cozonac o voi pune compact la sfirsitul zilei. Astea vor mentine cozonacul proaspat pina catre Sf. Ion incolo. Daca nu-l maninca nimeni pina atunci!
De-acu’ gata, suflec minecile ca incepe framintarea cu miinile! Asteptam vreo 3 eunuci sa faca munca asta dar vad ca nu au venit. Ma rog, nu era obligatoriu sa fie eunuci … Mergeau si vestale! Problema cu vestalele e ca ele de obicei umbla despletite si daca le cade paru-n cozonac nu prea-mi convine!
1.14 pm
Cred ca partea cea mai grea s-a terminat. Cu bine, sper. Adica mi-am facut datoria la framintat cit 3 eunuci si o ceata de vestale la un loc. Ce pot face vestalele cind se intilnesc cu eunucii?! Sa framinte cozonac, fireste!
Fata de interventia anterioara asadar am bagat untul (200 grame x 4) framintind numai cu pumnii, impaturind succesiv la 90 de grade, neaparat in sens trigonometric,
in ideea de a baga cit mai mult aer in aluat. Pe masura ce adaug untul, aluatul inceteaza cu obiceiul pagubos de a se lipi de miini si de peretii vasului de framintat. La sfirsit urmeaza uleiul care desavirseste treaba asta cu lipitul. 800 ml de ulei la cele 4 kg de faina.
1.38 pm
si dovezile:
stiu ca anumite aspecte din poza de mai sus nu sunt poate cele mai apetisante dar ce sa-i faci, asa se intimpla cind ai sobolani in bucatatie pe post de chef-i!
uleiul in fir subtire si ca prin farmec aluatul nu se mai lipeste de miini si de copaie.
Nu am facut poza in momentul in care am pus stafidele (150 grame), dar iata-le! Aluatul e framintat, gata de pus la crescut, evident la caldurica. Daca il pun linga un calorifer, deci caldura ii vine dintr-o parte, am grija sa-l mai rotesc din cind in cind, in jurul axei de simetrie, desigur, ca sa se incalzeasca uniform. Si acoperit cu un stergar curat. Am pus poza asa, cu tot cu buza de sus a vasului, ca sa vedem DUPA ce a crescut, cit de mult (sau putin?!) a crescut.
Ne vedem curind, pina atunci pregatim umplutura: nuca, zahar si duuulci porcarii!
2.55 pm
cred ca a crescut binisor!
3.48 pm
Gata, primii doi purcelusi au intrat la cuptor.
4.00 pm
Si acum pozele cu umplutura si toate cele pina la bagatul in cuptor:
Ghici ce este in spatele gramajoarei de nuci macinate? Cum? O sticla de vin? Ntz! Nu inca! Acela este “sucitorul” meu, cu aia am macinat eu nucile. Da, poate aude si Mos Craciun si-mi aduce si o masina de macinat nuci, si un sucitor de aluat. Dar dupa ce termina faza cu cozonacul asta, ii voi reda sticlei rangul cuvenit!
Am amestecat nuca macinata cu zahar si cacao, apoi am intins-o pe foaia de aluat ca in poza.
Hop cu purcelusii in tava apoi dati cu ou batut ca sa luceasca la final.
6.06 pm
A fost o zi lunga la capatul careia mirosul mult-asteptat e prezent in fiecare coltisor. Mai tirziu, cind toti vor fi iesit din cuptor, voi reveni cu o imagine completa sa avem in fata ochilor … dovada!
10.12 pm
Citeva ore si cani de glühwein mai tirziu, am reusit sa pozez intreg plutonul rumenit:
+ 24 h
In asteptarea live-blogging event “Cozonacul – the making of”, sa va fac cunostinta cu un tip “verde” care s-a instalat la noi in sufragerie. E semet, cu … varful pe sus
, bine facut si nici prea mare, nici prea mic. In preajma lui te invaluie un miros de june cu personalitate iar culorile pe care le prefera iti cam taie respiratia. Satul de atata rosu si auriu, anul asta a spus adio duetului cu pricina pentru o pereche mai obraznica: mov cu argintiu!
De maine insa, se va duela in miresme cu un adversar de temut, pe numele lui de alint Mr. Cozonac! In bucatarie se strang deja trupele: oua, faina, nuci, drojdie si cacao. La arme!
Most Recent Comments