Am mai vorbit despre faptul că bucătăriei americane i se face un mare deserviciu atunci cînd este redusă la celebrii hamburgers. Cu atît mai mult cu cît hamburgers au devenit celebri prin respectivele chiftele de la McDonald’s, care chiftele sunt foarte departe de ceea ce ar trebui să fie un hamburger adevărat, care la rîndul lui ar trebui să fie făcut din carne proaspătă de vită astfel încît ar putea fi servit chiar în sînge pentru amatorii de așa ceva, după toate regulile unei fripturi de carne roșie.
Dar deserviciul pe care îl facem băcătăriei americane, sau poate în cele din urmă pur și simplu nouă 
, este cu atît mai mare cu cît ceea ce se gătește în sudul Statelor Unite nu este nici pe departe atît de popularizat precum buclucașul hamburger. Și aici mă refer la acea parte din sud care nu apucă să fie încă influențată de bucătăria mexicană: South Carolina, Georgia, Alabama, Mississippi … pînă să ajungem la Florida, Texas, New Mexico sau sudul Californiei.
Și dacă tot am fost în Georgia, la Atlanta, nu se putea să nu vizitez un restaurant cu bucătărie specifică locului. Putem spune gustos pentru cine apreciază stilul respectiv de mîncare, destul de gras și cu tente dulci, cu multe feluri de mîncare fried - stil șnițel sau pané, cu multe piure-uri făcute cam din orice. Probabil că nu este un soi de mîncare pe care să o punem în fiecare zi pe masă, mai ales dacă avem pretenția că mîncăm (cît de cît) sănătos, dar cu siguranță că dacă ești în pielea unui turist este o experiență pe care nu trebuie să o ratezi.
Restaurantul în sine arată la prima vedere ca un soi de … cantină. O sală mare, luminată cu lumină albă direct din tavan, cu mese dispuse ca la … cantină, fețe de masă albe ca la … cantină, pahare de plastic pentru apă sau Cola, coșuri de pîine și ele din plastic. Nu cred că este locul cel mai potrivit să duci o fată la vrăjeală într-un astfel de loc, nu am văzut nici măcar un muc de lumînare pentru o atmosferă cît de cît romantică, fiind oarecum genul de restaurant, în percepția mea, unde mai degrabă ștergi la sfîrșit sosul din farfurie cu pîine decît să deguști un vin roșu după care să-i faci o critică savantă. Apropo de vin, ceva alcool se găsește dacă chiar vrei, dar în oferta de drinks recitată de chelner pe primele locuri sunt, evident, Coca Cola (doar suntem la Atlanta, nu?!) și apoi ceai îndulcit și cu gheață, ceai îndulcit și fără gheață, ceai neîndulcit și cu gheață, ceai neîndulcit și fără gheață … din astea … Pentru bere a trebuit să întreb separat în mod special. 
Dar așa cantină cum îl caracterizez eu, la Mary Mac’s în Atlanta au venit atît Hillary Clinton (poza 7), cît și însuși Dalai Lama (poza 8). Ba Hillary a venit în perioada cît era First Lady. Mă rog, să zicem că era deprimată din cauza lui Bill. 
Sau mai ales a stagiarei lui … Și am primit asigurări că fix ceea ce au mîncat ei, vom primi și noi. Prin urmare, începutul a fost în forță: coșulețele de plastic cu renumitele cinnamon rolls, mici rulouri dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, pufos și dulce, aromat cu scorțișoară. Da, la început. Alături, niște chifle și ele pufoase și grase (hîrtia de sub ele era îmbibată în untul scurs de pe ele) și un soi de muffins din mălai. De altfel porumbul este la mare preț, eu însumi avînd de-a face cu o strachină de boabe de porumb fierte cumva în lapte/smîntînă (poza 14) … O altă chestie surprinzătoare: fried green tomatoes - gogonele pané. 
Acu … nu știu ce vă inspiră vouă descrierea și toate pozele astea, dar mie cel puțin ca experiență mi-a plăcut. Inclusiv mîncarea!
Pentru ca incepind cu luna septembrie mustul galopind spre tulburel (si apoi, daca mai apuca, fierbind domol catre un vin limpede si tare) este vedeta incontestabila a pietelor locului. Denumirile pe care le-au gasit localnicii sunt deosebit de graitoare: mustul dulce, abia cules din boabele ingramadite in teascuri uriase a primit numele de Neuer Süßer – “noul dulce” care merge dat si copiilor de-o schioapa. Dupa numai citeva ore zaharul incepe sa-si faca treaba tulburind mustul cremos si dindu-i o abia perceptibila tarie. Noi ii spunem atit de frumos “tulburel”, iar svabii il denumesc fie Federweißer daca provine din struguri albi, fie simplu Krätzer de la senzatia data de acid. Si tot ei, svabii, cred ca cel mai bine linga un pahar de Neuer Süßer merge o felie sanatoasa de placinta cu ceapa: Zwiebelkuchen. 
Most Recent Comments