Nu demult am mai vorbit de un film, remake la distanță de numai 3-4 ani de original. Mașinăria americană aruncă pe piață The Girl with the Dragon Tattoo – 2011, la numai doi ani după varianta suedeză – The Girl with the Dragon Tattoo – 2009. Ambele fiind ecranizarea romanului cu același nume, al scriitorului și jurnalistului suedez Stieg Larsson, primul roman din așa-numita trilogie Millenium. Eroina întregii trilogii este Lisbeth Salander, rol asumat în film de tînăra actriță americancă Rooney Mara, nominalizată de altfel la Oscar 2012 pentru acest rol.
Filmul evoluează pe două planuri în mare măsură paralele. Pe de o parte ziaristul de investigații Mikael Blomkvist întruchipat de Daniel Craig, pe de altă parte conturarea personajului Lisbeth Salander. Pe Mikael Blomkvist îl preluăm într-un moment în care cariera și situația sa financiară sunt o ruină în urma unui proces pierdut pe motiv de calomnie. Deși nu o spune pe șleau, regizorul David Fincher ne lasă să credem că acest proces pierdut se datorează mai degrabă potenței financiare a adversarului său decît vinovăției lui Blomkvist. Astfel că oferta bătrînului și bogatului industriaș Henrik Vanger (Christopher Plummer) de a investiga o dispariție din urmă cu zeci de ani, posibilă crimă în interiorul numeroasei sale familii, vine la momentul oportun. Ziaristul Blomkvist se trezește în mijlocul unei încregături dintr-o familie numeroasă, cam izolată de lume pe o insulă pustie undeva în nordul Suediei, în al cărei arbore genealogic întîlnim alcoolici, naziști, violatori și ucigași.
Pe celălalt plan personajul Lisbeth Salander este schițat ca un soi de Nikita, o luptătoare singuratică, un hacker care sparge orice cod, orice server, dotată cu o memorie și inteligență ieșite din comun. În contrast, ea este în același timp un copil pierdut, adolescenta emo/punk/goth abuzată exact de către reprezentantul instituției care ar fi trebuit să o protejeze, violența sexuală fiind de altfel un fir roșu al narațiunii. Legătura ei cu Blomkvist este la început indirectă, ea fiind cea desemnată să-i investigheze viața în cele mai intime amănunte, dar tocmai astfel apar premisele colaborării ulterioare. Cei doi se întîlnesc abia pe la mijlocului filmului pentru a descifra împreună misterul familiei Vanger.
În ceea ce mă privește am găsit filmul mult prea lung pentru zugrăvirea unui subiect relativ banal care totuși a fost redat cu fidelitate, însă parcă prea impersonal ca să lase o urmă. Aș vrea să văd cît de curînd, spre comparație, originalul.
Most Recent Comments