Recent în Olanda a mai avut loc o inițiativă cu tentă de discriminare la adresa est-europenilor. Și deși din cîte înțeleg nu este vorba de un demers oficial, ci de o inițiativă a unui partid politic, cred că este totuși un act cel puțin nepotrivit într-o Europă deschisă și unită cum ne place să credem că avem. Și deși poate fi adevărat că odată est-europenii a crescut și rata infracționalității în Vestul Europei în general, Olanda fiind numai un caz particular, nu trebuie să uităm că principiul vaselor comunicante a funcționat și în alt sens: acela al creșterii economice în țările respective care au beneficiat dintr-o dată de mînă de lucru ieftină. Tocmai din motivul acesta, ofuscarea Olandei, la nivel oficial sau nu, este cam nefondată.
În acest context, doi europarlamentari (un român și un polonez) îi îndeamnă pe est-europeni să boicoteze toate produsele olandeze în semn de protest la adresa recentelor acțiuni de care vă povesteam. Eu îmi pun problema: cît de eficient este un astfel de protest? Nu ne faultăm oare singuri dacă nu mai cumpărăm bere Heineken sau Amstel? Că nu îmi închipui că vine cu TIR-ul tocmai din Olanda, ci cred că se fabrică în România, sau într-un sens mai larg tot pe undeva prin Europa de Est. La fel și produsele Rexona, sau Dove, sau Knorr … Sau benzina de la Shell, probabil că dă de muncă și la ceva rafinării românești.
Pentru cine este interesat(ă), scrisoarea deschisă integrală a celor doi este mai jos:
Bruxelles 17.02.2012
Scrisoare deschisa catre cetatenii din Europa Centrala si de Est
“Dragi cetăţeni din Europa Centrală şi de Est,
Vreme de aproape jumătate de secol am trăit, mare parte dintre noi, departe de Europa Occidentală şi valorile ei democratice. Atunci când Uniunea Europeană ne-a deschis larg braţele şi ne-a primit, pe unii în 2004 şi pe alţii în 2007, dupa eforturi uriase facute pe drumul integrarii, am crezut că nu ne vom mai simţi nicicând excluşi, că vom fi parte a unei mari familii cu care împărtăşim aceleaşi valori şi cu care vom împărţi şi bune şi rele.
Am crezut, noi, cele 100 de milioane de cetăţeni europeni care au trăit în spatele unei cortine de fier discreţionare, impuse de altii impotriva vointei noastre si a cursului firesc al istoriei, că în Uniunea Europeană nu vom mai fi judecaţi la grămadă, nu ne vom mai simţi discriminaţi sau umiliţi pentru ca vrem sa calatorim, sa muncim, sa traim intr-un spatiu coumun prin esenta.
Un partid radical din Olanda a reuşit, însă, să ne amintească faptul că extremismul şi discriminarea pe bază de cetăţenie nu au murit în Europa anului 2012, ba chiar sunt din ce în ce mai virulente şi acceptate la nivelul unui Guvern european.
Am auzit de la acest partid de extremă dreaptă că est-europenii sunt infractori, că sunt direct răspunzători pentru creşterea criminalităţii în Olanda, că fiecare cetăţean olandez ar trebui să se plângă dacă şi-a pierdut locul de muncă în favoarea unui nou venit în UE şi, în general, dacă „a fost deranjat” de noii cetăţeni ai Europei, sosiţi odată cu anul 2004.
Ne simţim profund lezaţi si chiar amenintati de atitudinea partidului olandez PVV, un susţinător al Guvernului actual. Premierul olandez a refuzat să se dezică de site-ul anti-imigranţi din Europa Centrală şi de Est promovat de PVV si de politica acetui partid, in general.
Considerăm că Guvernul olandez trebuie să primească un mesaj foarte clar din partea celor 100 de milioane de cetăţeni europeni care au exact aceleasi drepturi precum cei olandezi.
Facem astfel apel la boicotarea tuturor produselor olandeze în toate cele 12 state ale UE devenite membre după 2004. Atunci cand diplomatia esueaza este dreptul cetatenilor sa intervina in mod direct, prin mijloace democratice precum dreptul consumatorului de a alege. Este nevoie să dăm un semnal unit Guvernului olandez şi partidului radical caruia ii sunt tolerate actiunile extremiste. Trebuie să arătăm Olandei că are nevoie de noi la fel de mult cum noi avem nevoie să aparţinem spaţiului comunitar.
Vă încurajăm să verificaţi întotdeauna provenienţa produselor pe care le cumpăraţi. Putem trăi fără ele, mai ales ca altele, la fel de bune sunt disponibile oricand. Iata cateva din principalele produse olandeze pe care va invitam sa le ignorati pana cand acest partid va fi izolat politic: Shell, Heineken, Dove, TNT, Amstel, Lipton, Rexona, Knorr, Axe, Wolters Kluwer, Tom Tom si lista ramane deschisa. In acest fel poate reusim si o implicare a companiilor care produc si vand aceste produse in rezolvarea acestei probleme, implicare care ar fi trebuit, in mod normal, sa intervina de la primele derapaje.
Un boicot al produselor olandeze venit din partea a 100 de milioane de consumatori este răspunsul potrivit pentru extremismul promovat de Olanda şi va transmite un mesaj clar către Guvernul sau ca nu suntem cetăţeni de mâna a doua si, mai mult, ca noi contam. Daca olandezii nu ne vor pe noi, nici noi nu vrem produsele lor.
Adoptand aceasta forma de protest, aratam ca suntem uniţi în faţa extremismului care, in lipsa unei actiuni eficiente care sa depaseasca simplele vorbe, riscă să escaladeze şi să transforme Europa în care trăim într-un loc cu valori răsturnate, în care nu ne mai regăsim, sau sa duca chiar la violente fizice cu efecte greu calculabile.”
Sebastian V. BODU MEP
Vice-Chairman of the Committee on Legal Affairs
|
Jacek SARYUSZ-WOLSKI MEP
Head of the Polish delegation to the EPP Group in the European Parliament
|
, cam toată lumea știe că ăia de la numărul 18 nu-s nemți, copiii merg singuri în dreapta și în stînga și se întorc din ce în ce mai tîrziu acasă pe măsură ce înaintează în vîrstă … deci este absolut firesc să-mi pun întrebarea: „Familia mea este în siguranță?”
Prin luna martie, după ce trimisesem pe puțin 100 de CV-uri, visul meu începea să prindă contur. Sau cel puțin așa credeam. Primesc în sfîrșit un email de undeva din Elveția cum că niște omuleți sunt interesați de ceea ce, credeau ei 
Pînă atunci o tot amînasem pe motive de facultate, de master etc … dar eram conștient că la un moment dat tot va trebui să îmi întrerup viața pentru 6 luni pentru a trece și peste această corvoadă. Iar dacă toate mergeau pe dos, de ce să nu fie această întrerupere acum?! Așa că m-am prezentat la recrutare cu gîndul să ocup unul din puținele locuri disponibile în acea primăvară a lui 2000. Pentru că în criza economică de atunci pînă și locurile în armată erau limitate. Am stat așadar ca păduchele în frunte susținînd pe tot parcursul procedurii de recrutare sus și tare că da, vreau să fac armata ACUM , care procedură era cu tot tacîmul: vizită medicală la p.l.-ul gol 
, inclusiv proba de privit la distanță 
, test de inteligență 
și psihologic 
… OK, se pare că îi convinsesem pe toți, mai ales că o groază de trupeți ca mine nu se înghesuiau deloc să meargă în cătănie așa că se pare că aveam totuși un loc asigurat.
Most Recent Comments