Ieri am dat un examen. Stiu, o sa ziceti ca treaba asta cu examenele e asa, mai pentru studenti, dar sunt unii oameni, asa, ca mine, carora ori le vine tarziu mintea la cap, ori niciodata. Pentru examenul asta- care in caz de reusita ar putea sa ma puna pe o alta orbita profesionala- am studiat cam o luna de zile. Zilnic si dupa un program destul de strict, pentru ca examenul a constat in 4 probe si a trebuit sa distribui timpul in mod cat de cat egal pentru a ma antrena la fiecare in parte.
Evident ca lumea nu a stat in loc in perioada asta, ceea ce inseamna ca a trebuit pe langa jocul de glezne pentru examen, sa mai crosetez cate un interviu si sa prasesc in continuare la conferinte de presa si sesiuni parlamentare. Si, tot evident, copiii mei s-au incapatanat sa vrea in continuare sa fie dusi la gradinita, sa fie hraniti, sa fie ajutati la teme si sa li se citeasca povestea seara la culcare! Niste copii atat de neintelegatooori 
!
Spuneam mai sus ca toata nebunia asta- care pe mine ma apuca periodic- are ca tema o noua orbita profesionala. In pachetul de certitudini si incertitudini asociate acestui proiect avem asa:
- incertitudini- nu stiu daca e un job mai bun pentru mine (in sensul ca nu am de unde sti daca se va potrivi temperamentului meu, daca sarcinile de lucru vor fi interesante, daca presiunea jobului va fi una care sa ma stimuleze si nu sa ma surmeneze) si nici daca va veni cu un surplus de fericire sau multumire.
- certitudini- schimbarea si banii (semnificativ mai multi)
In tren, spre casa, ma gandeam la combinatia asta exploziva care exista in orice cariera profesionala a unei femei, si care s-ar putea sintetiza in cele doua intrebari cheie:
1. cariera si familie?
2. cariera sau familie?
Lucrez de peste 15 ani. Au fost perioade- majoritatea anilor petrecuti in Romania- cand nu vedeam in fata ochilor altceva decata cariera. Un job mai bun, unul si mai bun, o noua promovare, o noua institutie, iar promovare, si tot asa. Lucrurile au mers intr-un crescendo nebun chiar si dupa ce am devenit mama (a amazoanei 
cu ochi caprui). Cand micuta avea 6 luni am inceput un nou job si am mers in paralel cu doua slujbe timp de 4 ani! Cand o vedeam? Seara, cam o ora, si dimineata inca una … Am iesit din ritmul asta, in care raportul dintre timpul petrecut la birou si cel acasa (pe timp de zi) era cam de 10/2, doar cand am parasit Romania. Alt job- unul cu mult mai putina raspundere si mai mult timp liber-, alta societate- care pune accent pe alte valori. O vreme am fost debusolata, nu stiam sa ma gasesc si nici ce sa fac cu mine si … cu atata timp in afara jobului! Eram cu atat mai debusolata cu cat nu vedeam in jurul meu atatea carieriste pe metru patrat cate erau in Romania! In timp am inteles cat timp pretios mi-am furat privandu-ma de momente unice din viata copiilor mei pe care le-am pierdut in vartejul carierei fiind.
Am descoperit cat de rewarding este sa faci puzzle, sa joci Memory, sa mergi cu rolele si bicicleta, sa mergi la opera, concerte, spectacole- chiar si in timpul saptamanii, nu doar in weekend-, sa dai muzica tare in masina si sa canti tare in drum spre ski!
Experienta mea imi spune, ca oricat de feministe am fi, oricat ne-am dori sa avem pozitii profesionale la acelasi nivel cu barbatii, o cariera manageriala, de top, nu poate merge mana in mana cu familia. Asa ca, desi inca mai dau ovaz armasarului carierist din mine , am invatat sa pastrez un ochi vigilent asupra incertitudinilor unei cariere.
Most Recent Comments