inteleg ca la ora asta francezii inca il roaga frumos pe teroristul cel fioros sa se predea. I-au pus o farfurioara cu laptic in fata birlogului si asteapta sa iasa ca sa faca PAC-PAC!
Bai, numai mie mi se pare ca trupele astea “de elita” poarta un nume foarte comic?
deci cum??
RAID?? haaaaa-ha-ha-ha-ha!
Să rîdem la prînz:
Fostul prim-ministru grec Papandreou ia na-na la poponeață de la Sarko și Merkel. Chestiune văzută de caricaturistul meu preferat, Burki, de la cotidianul elvețian 24 heures. Paralela cu Diogene mi se pare tragi-comică. Și cum altfel – cinică, fiind vorba de Diogene.
Se ingroasa gluma, ar spune niste „ei” 
! Până în 2015, femeile ar trebui să constituie 30% din conducerea de vârf a marilor companii din UE, cotate la bursă. Iar pana in 2020 40%. E o aspiratie, scrisa intr-un document votat saptamana asta la Strasbourg, de Parlamentul European.
Statele membre vor fi rugate doar o data cu frumosul sa le dea, PRIN LEGE femeilor ceea ce (statistic vorbind, dar in baza nici unei legi) pana acum le era (majoritar) rezervat barbatilor, si anume functii de conducere. (In limbaj popular sa le promoveze de la statutul de … gat la cel de cap. Doar stiti, se spune, de pilda, ca barbatul este capul familiei, dar ca femeia este gatul.)
Daca pana in 2020 statele membre nu vor adopta, pe plan national, legi care sa aduca proportia femeilor in functii de conducere (la privat, nu la stat) la 40%, acest lucru va fi impus printr-o legislatie europeana.
Sigur, se va tine cont de competenta si experienta, insa intre un barbat si o femeie avand acelasi nivel de competenta, se va opta, in 40% din cazuri, pentru „ea”.
Cum stam in clipa de fata? 10 femei din 100 conduc o firma si doar 3 au responsabilitati executive.
Raportul pe care l-am citit saptamana aceasta la Strasbourg spune ca numărul de femei în consiliile de administraţie creşte cu doar o jumătate de punct procentual pe an. Asta inseamna ca vor trebui sa treaca 50 de ani până când în sălile de consiliu vor fi cel puțin 40% femei.
De fapt, UE incearca sa aplice o reteta care s-a dovedit functionala. In Norvegia, impunerea prin lege a acestui tip de obligatie pentru companii a dat rezultate. Si, din ce inteleg, Franta, Olanda şi Spania ii calca pe urme.
Sigur, o astfel de initiativa de tip „fortare de mana” are o explicatie cat se poate de simpla: populatia europeana imbatraneste, iar statistic femeile sunt mai numeroase si traiesc mai mult decat barbatii. In plus, se pare ca, potrivit unor studii, firmele cu un procent mai ridicat de femei tind să funcţioneze mai bine din punct de vedere comercial şi financiar.
Dezbatem? 
Am doua stiri, aparent, fara nici o legatura. Prima ar fi ca la Madrid s-a infiintat primul salon de, de, de … GADILAT!: 
))) Voi reveni cu lista de preturi unde ma astept sa gasesc categorii de tipul:
Imi imaginez ca vom vedea in ziare si oferte de munca pentru astfel de saloane, nu? Cum ar suna asa ceva: Cautam specialisti gadilitori?! 
Hm …Iese Spania din recesiune cu saloanele de gadilat, oare?
2. Stirea a doua, are o miiica, mica legatura cu prima. Stirea suna asa: 42% dintre francezi cred ca DSK are viitor politic. Sa va fac o programare la un salon de gadilat, sau radeti si fara?
Nu-s eu vreo mare inotatoare, dar cand simt miros de apa-ca-i balta, mare, piscina, ce-o fi- tot imi place sa dau un pic din maini si din picioare intr-o miscare pe care eu o numesc inot. Ma rog .. ca oameni rai ca Rat si altii ca el ar numi-o altfel, nici nu conteaza 
So, cand casa lui Pierre se cerea golita, amusinam mirosul marii in golfuletul asta:
Tabloul, frumos, apa, rece. Asa ca vreo 3 zile la rand am spus pas inotului si mi-am luat picioarele in spinare: jogging!
Cam o ora si jumatate in fiecare dimineata imi lua intregul traseu in care urcam pieptis cateva delusoare si coboram in pas alergator cateva vai.
Cu limba de un cot, ajunsa sus de tot, pe “acoperisul lumii”, eram recompensata cu aceasta imagine:
Intre timp, in casa lui Pierre, periutele de dinti isi faceau treaba matinala, fetzele somnoroase primeau apa cea rece, gurile, mancarea ceruta de soriceii din burti. Toate energiile se indreaptau catre ridicarea unui nou cartier de castele de nisip !
Asta daca nu cumva vreunul avea pur si simplu chef sa nu fie gasit de nimeni si sa dispara nu doar in dosul curtii ci si in lumea cartilor …
(sau o dedicatie pentru DianaEmma)
… sa intrebe stelele cu ce viteza trec anii,
Timpul masurat cu soarele rotund si luna patrata-(sau o dedicatie pentru Shanya)
… sa priveasca in ochi pisicile din vecini
(ati ghicit, o dedicatie pentru Mirela Pete)
… Sa adulmece miresme parfumate …
(adica o dedicatie pentru Cita)
sau sa auda chemarea de peste ocean
(adica o dedicatie pentru Dojo)
Joi continuam povestile din Provence, cu Marsilia. Altfel spus: port, sapun si Notre Dame de la Garde.
treaba e buna: dealurile stancoase se inteleg bine cu vaile sterpe iar cactusii infloresc linistiti prajiti de soare fara sa deranjeze cicadele. Doar turistii, precum cei 4 din povestea cool, nu prea stiu cum sa interpreteze vantoasele aprige de pe plaja si primirea multpreacool (BRRRR!) a apei marii.
… !O psipsina la soare- cu dedicatie pentru Psi
SLVC, dar nu vara asta- cu dedicatie pentru SLVC
Nici un port fara un Irish pub. Azi, Marsilia. Cu dedicatie pentru Gabi Cimpoca
Cartim stie de ce. Cu dedicatie
Va asteptati la Gazeta de perete? Pregatiti-va pentru niste surprize. Nu-i!
Asta ar fi prima. A doua surpriza ar fi ca in timp ce voi cititi despre prima surpriza, mainile lui Rat nu framanta vreun aluat special, ci se odihnesc pe volanul coolautomobilului iar ochii Coolnewzei nu citesc vreun blog, ci urmaresc campiile, muntii, marea care o insotesc in drumul catre … Coasta de Azur!
Altfel spus, echipa coolnewz a plecat in cool-vacanta din Franta!
In vilisoara situata intr-o padurice, in Alpii marini, cam la 20 de metri de apa marii si 30 de km de Marsilia, cei 4 cool-omulteti isi vor petrece urmatoarele 7 zile departe de internet si calculator.
Asa ca am facut bine si am programat incepand de maine cate un post de la inceputurile noastre in ale bloggingului, cand avantul era mare si cititorii putini .
Cu bucuria ca lucrurile s-au schimbat si ca avem langa noi acum o mult-prea-cool gashka de bloggeri pe care ii iubim hot, nu cool, , va imbratisam si promitem sa facem pentru fiecare dintre voi cate o poza cu dedicatie.
Sa stati cuminti la locurile voastre, da?
Cautam si eu o poza cu sotia lui DSK si Google mi-a stricat planurile. In loc de poze cu Anne Sinclair, am gasit zeci de poze care puse intr-o insiruire logica ar putea scrie in imagini o varianta funny a taraseniei de la NY.
Ochii la mine!
In Franta Sarko se pregateste de alegeri. Are un contra-candidat serios, asa ca are si un plan pentru eliminarea acestuia. ”Stiu! Ma voi deghiza si il voi seduce! Apoi il voi acuza de viol! La cat de afemeiat e, va ceda imediat! Carla? Este ca nu imi sta deloc rau blond?”
“Si totusi … mai buna ar fi o femeie-femeie. Carla? Unde esti? … Mais non, cu tine nu merge ca esti gravida. La ce hotel sta? Ia sa cautam noi o camerista printre agentii nostri 007!”
“Sarko, zice Carla, “nu cred ca o sa reuseasca planul. Vorbim totusi de o familie fericita, cherie!”
“Carla, tu du-te si da declaratii in presa! Fa publice pozele de la ultima ecografie. Vreau sa simt ca imi cresteeee … popularitatea!”
Surse foto aici, aici, aici , aici si aici
P.S. Cine are chef, poate sa continue povestea !
Stiam ca Romania este o tara cu fete frumoase (noah, ce sa spun si eu si ca asta e un motiv suficient pentru ca barbati din toate colturile lumii sa isi caute aici iubite, dar ca e tara de destinatie pentru … divorturi nu mi-as fi inchipuit.
De la o colega din Italia am aflat ca in ultimii 5 ani peste 8000 de cupluri de italienii au trecut granitele tarii pentru a divorta mult mai repede si mai ieftin intr-o alta tara europeana. Ma rog, Italia e intr-adevar un caz special. Iti trece pana si de divort dupa 4, pana la 13 ani de asteptare a documentului care te face iar un om liber! Cum in Franta, Marea Britanie, Spania si … Romania se divorteaza in mai putin de 6 luni, voila!
Asta ar fi o discutie. O alta ar fi … cat mai crede lumea in casatorie. Nemtii, de pilda, vor in cuplu dar nu in casatorie. Cum ar veni, impreuna dar … separat ! Citeam zilele trecute ca 80 de procente dintre nemti nu cred ca divortul e vreo mare scofala. In sensul ca nu e nici un capat de lume daca o casnicie se termina la tribunal.
In mare parte “evolutia” asta se datoreaza faptului ca femeile au devenit mai independente: au joburi mai bine platite, chiar daca au copii si-i duc la gradinita sau la programe after school si, deci, nu mai au neaparata nevoie de sprijinul tatalui.
Insa, in opinia mea, judecata asta este mult prea tehnica. Mai ales daca in casnicie apar si copii, oricat de multi bani ar avea mama, nu il va putea suplini pe tata. Si, evident, si reciproca e valabila.
Este adevarat o casnicie este o intreprindere delicata. Mai ales ca e un proiect pe termen lung supus erodarii si amenintarilor de tot felul. Daca nu se bazeaza pe iubire, e greu de identificat alte energii care sa o sustina. Iar uneori, nici iubirea nu mai e de ajuns. Pentru cei care se tin bine unul de altul chiar si fara hatzurile legii exista si varianta asa numitei “comuniuni consensuale”- termenul mai elegant pentru concubinaj. Sunt cazuri celebre de cupluri care au rezistat zeci de ani asa, si primul exemplu care imi vine in minte este team-ul Goldie Hawn- Kurt Russel.
Dezbatem subiectul?
PRO sau CONTRA casatoriei? Este “comuniunea consensuala” mai usor de dus peste ani?
Cool-stunning Romania-Newz, Cool-Vaterland-Newz | 
41 Comments »
V-am lăsat singuri azi cu acești habaneros și mă simt vinovat pentru asta! Dar n-am avut de ales … Cine spune că cercetătorii sunt niște poeți se înșeală amarnic, mai ales în zilele noastre. De fapt mult prea des trebuie să ieșim din halate și fie să facem bilanțuri în Excel, fie să scriem cearșafuri întregi de text în încercarea de a-i convinge pe mai-marii zilei să ne finanțeze cine știe ce idei. Geniale, nu-ncape vorbă!
Așadar cam cu asta m-am ocupat astăzi, motiv pentru care nu am putut să ronțăi la habaneros împreuna cu voi. Dar acum la sfîrșitul zilei vreau să vă spun o … pildă care sună cam așa: acu’ cîțiva ani Jacques Chirac și Gerhard Schröder stăteau la o baută, nu contează de care parte a Rhinului. Motivați de vinul bun, cel mai probabil alsacian, și influențați de niște consilieri pe probleme științifice care au știut că in vino veritas să bată fierul cît e cald, au pus bazele unei €€€ mănoase colaborări între cele două țări și popoare, mai precis un mare proiect științific. În mod tradițional, orice proiect de o asemenea anvergură demarează cu o ședință de start, așa-numitul kick-off meeting.
Ei bine, în acest caz locația a fost atît de greu de stabilit, niciuna dintre țări nefiind gata să treacă peste orgoliile proprii, încît acest meeting nu a avut loc nici pînă în ziua de azi. Apropo, proiectul a durat vreo 6 ani și se termină peste căteva luni!
Mda, uneori Europa Unită seamănă mai degrabă cu versurile de mai jos:
Racul, broasca și o știucă
Într-o zi s-au apucat,
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grîu încărcat.
Și la el tot se-nhamară:
Trag, întind dar iau de samă
Că sacu sta neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da
Broasca tot în sus sălta,
Știuca tare se izbea
Și nimic nu ispravea.
Nu știu cine-i vinovat,
Însă, pe cît am aflat,
Sacul în iaz nu l-au tras,
Că tot pe loc au rămas. Așa-i și la omenire,
Cînd în obștii nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbînda și cu pace.
Mă ajutați voi să pun autorul? Și dacă are blog, dați-mi și linkul
Most Recent Comments