Posts tagged ‘Freiburg’

February 25th, 2012

La semafor

by Ratatouille

Primim de la paparazzi reporterii de pe teren ai coolnewz.info:

cu explicația: echivalentul nemțesc al spălătorilor de parbriz de la semafor =))

Bonus: o mașină cu număr personalizat FaceBook.

December 21st, 2011

Toată ziua avem circ!

by Ratatouille

Tocmai am citit o parabolă marca G&I despre circ. Ei bine, eu vreau – nu vreau … am circ toată ziua! Chiar sub fereastră – uite-așa!

Tags:
December 13th, 2011

Un bou

by Ratatouille

Un bou se plimba prin urbea mea. De fapt nu se plimba. Stătea locului!
Ciudat … boii care au împușcat tigrul ăla nu au coarne atît de mari! Dar cine sunt eu să-i judec! Unde mai pui că nici nu am fost acolo să știu cum a decurs vînătoarea!

December 13th, 2011

Luminițele crizei

by Ratatouille

Nu sunt nici pe departe din categoria celor care au păreri de genul că „decît să punem luminițe de Crăciun prin oraș, mai bine cumpărăm porci pentru pensionari”. Și asta fără să mă îndoiesc nici o clipă că sunt mulți cei pentru care masa de Crăciun va fi relativ … frugală. Dar sunt de părere că banii trebuie gospodăriți echilibrat și nu pompieristic.

Pe de altă parte este o oarecare diferență între niște luminițe care să ne aducă aminte de Sărbători cînd suntem în oraș, să schimbe atmosfera pentru 3-4 săptămîni, și o feerie care trebuie neapărat să ne impresioneze. Și să ne coste! Mai ales cînd vorbim de vremuri în care ar trebui să stăm un pic capul la cutie și să punem cîte un ban la saltea, că de bănci nici nu poate fi vorba!

Așa că privind poza de mai jos mă veți înțelege dacă am să vă spun că sunt invidios pe felul în care este decorat Iașiul de Sărbători, mai ales că aici este al cincilea an în care toate luminițele sunt fix la fel, amplasate fix pe aceeași stîlpi, aceleași steluțe, aceleași globulețe, și toate … fie vorba-ntre noi … cam prăpădite!

December 12th, 2011

Autobuzul surpriză

by Ratatouille

Ai ieșit în oraș. Ai făcut ceva cumpărături și s-au adunat vreo cîteva sarsanale sacoșe. Dar ai vrea să te mai plimbi, să mănînci o înghețată, să bei un vin fiert … în funcție de anotimp. Și bineînțeles că nu ai chef să te plimbi samarizat ca un măgar atacînd K-doi-ul! Așa că autobuzul ăsta care-ți iese surprinzător în cale este tot ce ți-ai putea dori mai mult:

September 24th, 2011

Cool „bun venit” pentru Benedikt

by Ratatouille

Cred că veți fi de acord cu mine că ăsta este cel mai cool welcome care i-a fost adresat vreodată unui Papă.

În afară de acest banner, Politehnica din Freiburg i-a oferit spațiu de manifestare pentru slujba de mîine dimineață care evident că a fost pregătit corespunzător:

Garduri împrumutate de peste tot: aici - de la un țarc pentru animale :)

 

September 13th, 2011

Freiburg are Papa

by Ratatouille

Știți poanta aia care circula pe vremea Odiosului: care este diferența între Roma și [insert random Romanian city here]: Roma are Papă, dar Bucureștiul n-are papă! OK, mergînd pe ideea asta, în scurt timp nu va mai fi nici o diferență între Freiburg și Roma pentru că și Freiburgul va avea Papă, fie și numai pentru un weekend.

După ce a fost singurul blog românesc acreditat aici, coolnewz.info va fi singurul blog românesc acreditat la mult-așteptata (de către unii) vizită a Papei Benedict al XVI-lea la Freiburg. Au mai rămas mai puțin de două săptămîni pînă la eveniment și pregătirile sunt pe sfîrșite pentru ca orașul să primească aproape jumătate de milion de vizitatori. Unici. Ăsta da trafic! ;) Au fost definite zone de interdicție pe diferite culori, parcări și autobuze care vor face legătura între parcări și locurile unde se vor desfășura evenimentele, au fost construite niște scene ba chiar un drum a fost pavat pentru vestitul papamobil. Rămîne de văzut în ce măsură organizarea va fi într-adevăr nemțească pentru că la evenimentul precedent care a adus zeci de mii de oameni în Freiburg organizatorii s-au cam bîlbăit. Bîlbîieli nemțești ce-i drept, dar ei nu știu cum sunt alea românești deci nu au termen de comparație pentru a se simți mai bine.

Acum problema mea este că am auzit o grămadă de voci pe care eu le consider, subiectiv, cîrcotașe! Păreri de genul: de ce trebuie să cheltuiască bugetul local atîta bănet pentru organizarea vizitei „unui singur om”? De ce nu stă „moșulică” la el la Vatican?

Nu știu alții cum sunt, dar eu am fost dezamăgit de modul ăsta de a pune problema. Mi-am adus aminte de primul an de după Revoluție cînd au fost montate beculețe de Craciun în București și erau unii de părere că decît să ardă luminile acolo mai bine s-ar fi dat 1000 de porci la pensionari. Sau din categoria de ce umblă Iliescu/Constantinescu/Basescu cu girofar?

Numai mie mi se pare ușor simplist simplu punctul ăsta de vedere?

August 18th, 2011

Miercurea … explicată!

by Ratatouille

Poza „miercurii” de ieri ar fi putut să fie, vorba comentatorului nostru „gigel” (dacă el își zice gigel, cine sunt eu să mă opun??), un soi de Silfida + Babanu = LOVE scrijelit cu briceagul in stația de autobuz. Din papornița cu vorbe a ieșit ipoteza, nici ea de neglijat, cum că și-ar fi tras blazon fix gașca de aurolaci care stau în canalul al cărui capac ar fi fost fotografiat. Foarte posibil dar improbabil avînd în vedere nu atît că aurolacul este scump în Germania, ci mai ales faptul că ăla nu era nici măcar un capac de canal! „Tălpi goale” se aude toooocmai din Irlanda … Eu aș spune că această postare de ieri a fost un fel de filtru cool (cum altfel??) pentru a-mi da și eu seama cîți dintre comentatorii și cititorii noștri trag la măsea. Și au fost cîțiva care au tras la fix: Corina (n-are blog dar îi pun link la Mia) și Hapi!

Un traseu al mozaicului ar dura multe zile prin Freiburg. Fiecare are o poveste mai interesantă sau mai banală, iar desenele astea cu rezoluție migăloasă formează un walk of fame local. S.B. sunt inițialele unui stomatolog care pe lîngă meseria de bază a fost un important om politic al urbei cu un mare merit: a insistat (se pare cu succes din moment ce a căpătat un mozaic peste ani) ca puterea locală să fie deținută preponderent de oamenii din Baden, și mai puțin de șvabii din Württemberg. Au fost și aici bătăliile și orgoliile politice și încă mai sunt. Dar dacă este să judec după afișajul de campanie, atunci cînd este campanie electorală … vorbim de o tonalitate mult mai joasă … Revenind la eroul (fără știrea lui) miercurii de ieri, edilii orașului au decis să păstreze în dreptul locului unde fusese cabinetul stomatologic simbolul „dințarului” cu crucea roșie pe fond alb, steagul Freiburg-ului.

Cam asta ar fi povestea pe care v-am povestit-o ăn mare grabă pentru că în curînd avionul meu decolează cu destinația … STAY TUNED …! :-D (nu plec departe și nu stau mult așa că nu vă răspîndiți care pe cine știe ce alte bloguri … dubioase :-D :-D :-D !!)

July 25th, 2011

Indrazneste!

by coolnewz

Am fost ieri la biserica. O predica foarte cu miez despre vindecarea prin … curaj :) . Prin indrazneala.

Tot timpul slujbei am urmarit un tablou care imi e de-acum familiar: cativa copilasi, unii care merg de busilea, altii la primii pasi, misunau prin biserica.

In fata mea, un cuplu “perfect”: ea imbracata impecabil, fusta neagra dreapta pana la genunchi- nici prea lunga sa ii acopere gleznele subtiri dar nici prea scurta sa ii stirbeasca imaginea de “fata de casa” ;) ,- dresuri de matase, un sacou alb, incins regulamentar in talie cu un cordon. Are pe cap o naframa si priveste sfioasa si cuminte catre sotul ei. Care sot, se afla in stanga: tanar, frumusel, sobru.

Cand micutul lor o ia la picior prin biserica ea face pasi marunti catre el, il ia de manuta, ii explica numai ea stie ce la ureche si vin apoi amandoi catre banca unde ii asteapta tatal. Episodul se repeta de cateva ori si de fiecare data ea, cea sfioasa si cuminte, este cea care alearga dupa odrasla prin biserica. In tot acest timp barbatul ei nu se misca de la bancuta lui.Parca e batut in cuie.

Pe un alt rand de banci, aceeasi poveste. O alta mamica, insa mult mai putin dichisita decat prima. As putea spune ca stiu cu ochii inchisi cum arata caci mi s-au intiparit pe retina blugii si puloverul ei negru: de cate ori o vad,  asa este imbracata. Este modesta, umila chiar, si se comporta ca atare. Modesta, nu saraca. Sotul ei are o meserie banoasa si in curand isi vor cumpara chiar o casa intr-un cartier bun din Freiburg. Ma uit la ea cum alearga prin biserica.  Nici nu isi pune problema sa isi roage sotul sa  aiba grija fiului lor.

Il ascult pe preot dar uitandu-ma la cele doua  nu ma pot abtine sa nu ma gandesc  ca, probabil, telul lor in viata este sa fie o “real woman. :)

Slujba se termina. Iesim. Sau intram … in alta lume. :) In Freiburg parcurile sunt pline de barbati germani jucandu-se cu copiii, de tatici alergand dupa micuti sau impingand carucioare. Mamicile sunt, probabil cu prietenele la o cafea, la coafor sau la masaj; sau poate au de terminat o lucrare pentru job; sau poate fac mancare. In orice caz, au indraznit sa ceara sprijin si … guess what: l- au primit!

Vorbeam aici la un moment dat despre impunerea cu forta (a se citi prin lege :) a femeilor in straturile superioare ale societatii. Cred ca daca fiecare femeie ar indrazni sa isi ceara partea de suport, intelegere si participare, astfel de legi nu ar mai fi necesare.

Lupta se da in mintea noastra, pana la urma?

(foto)

 

May 3rd, 2011

Tara hotilor trendy si a cersetorilor talentati

by coolnewz

Avea mereu “adidasi de firma” si blugii cei mai la moda. Tin minte ca eram o gasca de fetite de vreo 11, 12 ani si  il urmaream cand parasea scara blocului. Ne placea sa incercam sa dibuim ce scria pe etichetele blugilor lui: Leee-Vis, Leee, Jooor-dan, silabiseam. “Vezi, acuma are unii noi”, susoteam intre noi dupa ce ne reusea misiunea.

Urmaririle asta erau tare placute: tipul arata bine, era atletic si lasa in urma mereu un parfum de after-shave scump. Era constient de atractia pe care o reprezenta pentru niste gasculitze ca noi,  si ne privea cu coada ochiului de dupa niste ochelari cu rame subtiri, aurii si lentile negre. Si pe astia silabisisem: Raaaay- Ban :) .

Stateam cu gasca noastra de nazbatioase si dadeam cu presupusul ce meserie o fi avand tipul: “E doctor! E clar ca are bani!” spuneau A si M. “Aiurea, doctor, tu nu vezi ca vara pleaca? E marinar!” interveneam eu cu aerul celei care a prins spilul.

Remarcasem ca isi reinnoia garderoba in fiecare vara, cand disparea pentru cateva saptamani. Reaparea bronzat si cu zeci de alti blugi, tricouri, espadrile si cate si mai cate.

Mai tarziu am aflat ca nu era nici “vaporean”, nici medic. Era … X_X … hot …

(Toate sifonierele lui erau pline cu garderobele a zeci de suedezi, italieni, norvegieni pe care ii usurase de bagaje chiar in toiul unor balaceli in apa Marii Negre. Cand oamenii se intorceau la prosop … ia hainele de unde nu-s!)

Dupa revolutie a fost printre primii care au beneficiat de deschiderea granitelor si, din ce am inteles de la unii si de la altii, intr-o prima faza a continuat sa aplice dexteritatea capatata pe plaja in magazinele din Belgia, Italia si Spania.

Cu timpul am aflat ca, precum amicul H, erau multi. Zilele astea, o prietena de-a mea a fost abordata de niste romanasi care, dupa ce si-au incercat norocul in Italia, au venit sa faca un ban gramada in Germania. Dupa ce au schimbat una- doua vorbe, oamenii, care lucreaza la o pizzerie, au intrat in subiect: Nu cunoaste vreun avocat bun in Freiburg?  I-au explicat relaxati ca tocmai ce … au fost prinsi furand niste ochelari! :-O De vreo 400 de Euro. Au primit o amenda de 1300 de euro, iar in magazinul  de lux unde au facut boacana nu vor mai avea voie sa intre veci! Retineti ca nu au furat masini, nu au furat cupru, nu au furat cherestea,  au furat … ochelari B-) ! Ca si amicul H, niste hoti spilcuiti, fashion addicted, trendy, ce mai, coooool de tot!

Ce tarisoara a cersetorilor talentati si a hotilor trendy mai avem si noi :-D !

(sursa foto)