A ajuns și prin presa din România, cu ceva întîrziere ce-i drept, acest bau-bau cu așa-numitele gaze de șist. Mă rog, nu vă bateți capul, ceva zăcăminte de gaze care sunt exploatate într-un anume fel. Și aici e buba, această modalitate de exploatare care bagă boala-n oameni. Așa cum ne-am împărțit de-a lungul timpului în tabere Hai Dinamo – Huo Steaua, Jos Iliescu – Sus Constantinescu, metaliști și depeșari, acum ultima spumă verde iese din fracturarea hidraulică – cu sau fără, e bună sau e rea, ne distruge sau ne îmbogățește??
Și lumea începe să-și dea părerea, unii din auzite, alții din citite. Mai căscăm gura pe la televizor, ne mai dăm pe net, ne mai pică ochii pe ziarul în care am împachetat parizerul pentru masa de prînz și gata, se poate spune că ne-am informat! Acum na, ca simplu cetățean nu poți să stai să frunzărești zeci de cărți prin biblioteci înainte să-ți dai cu părerea. Nici cînd votăm nu facem toți masterate în politică sau economie, deși e vorba pînă la urmă de banii noștri! Totuși dacă ne pasionează vreun subiect în mod deosebit nu este lipsit de interes să săpăm ceva mai adînc pentru a ajunge la miezul problemei. Cel mai adesea ceea ce ajunge la noi poartă semnătura intereselor uneia sau alteia dintre părți și oricum o informație pe care o găsești singur este mult mai de încredere decît una care îți vine pe țeava TV-ului, băgată de alții.
Poza asta este un bun rezumat al îngrijorărilor legate de această fracturare hidraulică, cu potențialele poluări ale pînzei freatice sau și mai și, cu potențialele cutremure.
(foto)
Și pentru că mă interesează subiectul din diferite motive, unul mai personal ar fi acela că mai am rude pe la Bîrlad, am vrut să văd ceva mai serios care-i treaba cu mult trîmbițata fracturare hidraulică. Și pentru că sunt sătul de pancarde și clipuri cu voci grave care parcă anunță apocalipsa, cu pumni strînși și dinți scrîșniți, m-am îndreptat către o revistă în care am încredere și unde poți citi chestii serioase cam despre orice subiect de interes – PNAS. Nu, nu este o revistă cu imagini frumoase, dar așa cum cineva care are un punct de vedere de susținut o poate face cu succes fără strigăte și chiuituri, așa și revista asta poate prezenta un subiect avînd drept singură armă scrisul negru pe alb. Și pentru că avem de-a face cu un domeniu în care se învîrt mulți bani este bine de știut că înainte de a publica ceva aici, dai cu subsemnatul că nu ai interese financiare sau conflicte de interese. Mai exact, dacă ești de la fundația Cuțu-Cuțu nu poți publica un articol pe tema salvării cîinilor vagabonzi. În plus, nu publică fiecare ce-i tună prin cap, ci aberațiile respective sunt văzute și aprobate (sau nu) de vreo 2-3 gigei înainte de a ajunge în paginile revistei.
Așadar la o căutare rapidă am găsit o poveste care susține că pînza freatică este contaminată cu metan – renumitele filmulețe cu apa de la robinet care ia foc 
. Dar ce să vezi? Imediat am dat de alte două care o luau la puricat și la desființat. Pe scurt nu este suficient să iei cîteva probe de apă potabilă de pe lîngă cîteva puțuri săpate de ăștia ca să tragi o concluzie că metoda X este nocivă pentru pînza freatică. Și eventual să-ți dai seama ceva mai tîrziu că de fapt oricum era o conductă cu metan fisurată prin zonă și poate poluarea vine fix de acolo. Ca să-ți dai seama că așa e trebuie să ai un număr suficient de mare de locuri de unde recoltezi probe, iar locurile astea trebuie să fie la întîmplare. E ca și cum ai avea o mașină marca Y căreia i s-ar strica o roată și ai trage concluzia că toate mașinile marca Y sunt proaste. Și în plus roata aia s-a stricat pentru că oricum ai dat într-o groapă imensă cu ea! Ca să spui că pînza freatică e CÂH din cauza metodei X, ar fi trebuit să vadă careva cum este apa și înainte de a începe săpături.
Ce vreau să spun cu asta este că treaba nu este nici pe departe atît de simplă și de clară. Au mai fost unii convinși și că Pămîntul se învîrte în jurul Soarelui sau și mai frumos, că stă pe spinarea unei țestoase, numai că lucrurile se mai modifică din cînd în cînd 
Ba chiar dacă spuneai altceva erai ars pe rug, ceea ce desigur nu mai este cazul acum. 
Dar hai să zicem că este o metodă periculoasă. Oare centralele atomice nu sunt periculoase? Oare banalele mine de cărbuni nu generează și ele la rîndul lor poluare? Niște lacuri de acumulare cu cianuri din Ungaria nu s-au revărsat relativ recent compromițînd suprafețe întinse? Oare nu ar fi mai deștept să cunoaștem într-adevăr care sunt pericolele reale și apoi cunoștințele astea să le folosim pentru a lua niște decizii în cunoștință de cauză? Dacă l-aș auzi pe călugărul Vasile care trăiește cu zmeură și buruieni în creierii munților că vrea interzicerea unor exploatări de genul ăsta, atunci l-aș crede și l-aș aprecia pentru consecvență. Însă atunci cînd vorbim noi, cei care stăm cu laptopul în brațe, cei care stăm cu luminile aprinse etc … nu o fi un pic de ipocrizie?!
Apropo, mai jos este un film foarte „convingător”. Un documentar-artistic, fără îndoială mult mai plăcut de vizionat decît sunt de citit articolele pe care le-am pus în cuprinsul textului. Ideea este că „acțiunea” din film se petrece în America în Pennsylvania, adică fix acolo unde s-au desfășurat și gigeii cu articolele de mai sus. Numai că filmul este semnat de cei pentru care totul este deosebit de „clar”, cei pentru care nu există nici îndoieli și nici dubii.
Most Recent Comments