Posts tagged ‘Italia’

September 1st, 2011

Al doilea pas: Italia și …

by Ratatouille

(primul)

Al doilea pas a fost de fapt unul dublu … un salt! Mai întîi:

ITALIA – ROMA

A trebuit să aștept aproape un an. Prima coadă la viză. Îmbrînceli, numere de ordine exact ca în urmă cu 10 ani la carne. A fost primul zbor cu avionul. Alitalia, acea coadă verde ridicată a unui MD-80 (pe care sper că le-au retras din funcțiune că și atunci erau vechi!) Berea servită în avion … Peroni sau Nastro Azzurro. Îmi amintesc fiecare detaliu, fiecare ambalaj care atunci mi se părea strălucitor cam orice ar fi fost înăuntru.

(foto)

Spre deosebire de Budapesta pe care am considerat-o ca un binevenit transit între Est și Vest, Roma putea fi considerată „Vest”. Chiar și tomberoanele de gunoi neculese arătau altfel. Apăreau fenomene noi pentru mine, de exemplu cohortele de negri magrebieni care pe niște folii de plastic vindeau fake-uri (produse de firnă) și care se evaporau eficient la adierea poliției. Colegul meu mai experimentat și mai umblat mi-a atras atenția asupra unui alt semn al „Vestului”: de îndată ce a început ploaia (și la Roma nu plouă totuși în fiecare zi) au apărut ca din pămînt la fiecare colț de stradă, la fiecare ieșire de metrou, o mulțime de indieni care vindeau … umbrele!!

Nu insist aici asupra monumentelor Romei istorice și asta în primul rind datorită faptului că la ora respectivă ochii și mintea mea se uimeau de TOT, în egală măsură de Colosseum și de indienii de mai sus. Dar să nu uităm firul poveștii: cum am ajuns eu să plec din România! Un element important în toată afacerea asta a fost diurnal de circa 100$ care trebuie multiplicată cu vreo 10-14 zile cît am stat la Roma! Pentru anul 1999 era o suma remarcabilă!

Așadar m-am întors la București cu măcar 1000$ mîncînd măsline și portocale de prin copacii de pe marginea drumurilor romane. Asta pentru că nu aveau lebede! (JOKE, OK??)

(VA URMA! la ora 14:00 – a doua țară a anului de cotitură 1999. CONCURS: voi avea plăcerea (și onoarea desigur) să găzduiesc un post al celei/celui care o va ghici. Mă rog, nu știu ce concurs e ăsta la care tot eu cîștig … :)) )

CategoryCool- TOO SERIOUS-Newz, Cool-TRAVEL-Newz | Comment16 Comments »

Tags:
July 12th, 2011

Satul Bucuresti din Spania

by coolnewz

Cand in 2005 am ajuns, ca bursiera a statului american, pe aeroportul din San Jose, California, prima imagine familiara de care ochii mei au avut parte a fost cea a doua stegulete romanesti, din hartie, fluturand nerabdatoare :) .

Le tineau in maini Bonnie si Bill, familia de profesori care urma sa ma gazduiasca pentru primele 2 saptamani, perioada considerata critica pana noul venit trecea cu bine peste socul cultural, se dezmeticea, se pozitiona in spatiu, intelegea unde sunt grocery store-ul si universitatea si isi gasea propriul apartament.

Din diverse motive sederea mea s-a prelungit, asa incat in luna care a urmat am invatat ce inseamna America impreuna cu Bonnie si Bill.

Am impartit apartamentul din basementul familiei Brown cu Darija ;) ,  simpatica si “nanta” bosnica pe care v-am mai povestit-o la un moment dat.

Bietei Darija, ii fusese alocata o alta “hosting family”, o familie foarte moderna de lesbiene, care desi aveau copii o tineau tot intr-o petrecere si erau mereu … high! Se intelege ca avea sa fie un adevarat soc  pentru Darija, aflata la prima ei evadare din Balcani, un loc unde, familie = mama + tata. Plus liniste si seriozitate. Cam doua zile a  incercat si ea sa fie moderna, dupa care a cerut “azil” la Bonnie. Multe povesti sunt de spus din perioada asta, insa astazi va voi spune doar povestea Berlinului din SUA, locul de nastere al lui Bonnie, americanca de origine germana.

Una dintre cele mai frecvente curiozitati ale oricarui american atunci cand intalneste un nou-venit – iar Bonnie nu a facut exceptie – este legata de radacinile acestuia.

Pe mine m-a pus un pic la munca o astfel de intrebare pentru ca tot ce stiu e ca mama e din Neamt, tata din Barlad, ca bunicii lui s-ar fi refugiat acolo venind din Prahova unde ar fi avut o sonda de petrol. Si cam atat.

“Deci esti sigura ca sunteti romani, ca sunteti din Europa?” ma intreba insistent Bonnie, ca mai orice american pentru care “roots” insemna, de regula, alt continent decat cel american. Ce sa zic, desi nu aveam nici o dovada,  imi era greu sa cred ca ma trag din vreun neam de australieni sau americani iar variantele Asia si Africa sunt excluse :) ! Ma gandesc … :)

“Noi venim din Europa. Din Germania, mai exact!”, mi-a spus Bonnie si asa am aflat ca in in secolul 19, s-a produs o hemoragie masiva de nemti pe Pamantul Fagaduintei. Majoritatea lor au format comunitati masive in Missouri si Texas, unde, ca sa se simta cu devarat acasa, au infiintat chiar si orasul New Berlin (pe modelul satului Swiss din Tailanda). Aici avea sa vada lumina zilei si gazda mea, Bonnie.

“Mai stii germana?”, am intrebat-o. Mi-a spus ca dialectul pe care il vorbeau acasa era o combinatie intre germana si engleza si ca, din pacate, nu mai tine minte mare lucru. “La avion spunem de exemplu das Flugschiff (das Flugzeug in germana)”.

La biserica slujba era in germana, parintii, prietenii lor vorbeau germana si, saptamanal, editau chiar si un ziar in limba germana. Au urmat anii de scoala, parasirea Berlinului :) pentru Maryland, facultatea, si germana s-a dus ca un fum.

La vremea cand ascultam povestile ei despre implantarea nemtilor in Missouri si Texas, nu ma gandeam ca de fapt, acelasi fenomen se intampla cu romanii in Spania si Italia. Sigur, romanii nu gasesc un teren cvasi-viran (cum au gasit nemtii in America), fapt care le face viata un pic mai complicata.

Insa credeti ca ar fi imposibil sa taiem intr-o buna zi panglica satului Bucuresti din Spania sau Italia?

 

 

 

CategoryCool-stunning Romania-Newz | Comment12 Comments »

Tags:
June 9th, 2011

O gaura

by coolnewz

V-ati gandit vreodata  la voi ca la o … gaura de cascaval? Eu am fost obligata sa o fac zilele trecute. E un sentiment de … gol, asa.

Cu sentimentul asta inca prezent,  m-am intrebat: OK! Ce parere am eu despre mine? Ca sunt A, B, C , asa si pe dincolo. O combinatie colorata de  calitati si defecte . (Ultimele, mult mai putine, desigur :-D !)

Probabil ca nici nu am putea trai de la un capat la celalalt al vietii fara ne facem ca mai uitam din defecte in favoarea aprecierii momentelor in care stralucim si a intreprinderilor care ne reusesc.

Revenind la defecte, oricat as incerca, nu m-am gandit niciodata ca s-ar putea spune despre mine ca  sunt o … gaura. Si inca o gaura de schweitzer, asa cum un europarlamentar italian a avut “amabilitatea” zilele trecute sa ii caracterizeze pe toti romanii si bulgarii: “gaurile din schweitzerul UE”.

Astuia i s-a alaturat un altul, din Olanda, care a spus ca suntem o tara de corupti si ca nu meritam sa fim vreodata membri ai spatiului Schengen.

Stateam si ma uitam la cei doi si ma gandeam ca de 4 ani, de cand particip la fiecare sesiune a Parlamentului European, nu am auzit sa se vorbeasca in termenii astia de vreo alta natie: nici din UE nici din afara ei!

Este pur si simplu de neimaginat sa spuna vreodata cineva despre nemti ca sunt, nu stiu, plictisitori- desi poate sunt sau despre italieni ca sunt delasatori – desi poate sunt. Iar astea ar fi niste epitete soft.

La fel, nu cred ca voi auzi pe cineva spunand in gura mare ca francezii, nemtii, britanicii, grecii, italienii etc, le-au bagat pe gat aparatura de milioane (produsa in tarile lor, desigur) unor tari ca Romania si Bulgaria conditionand cu aceasta intrarea lor in spatiul Schengen- desi poate ca e adevarat.

Noi, romanii, ne criticam pe noi insine cu patos. Si eu zic ca asta e o activitate sanatoasa: ne lamureaste propriile erori si sa ne obliga la introspectie. Dar cand primim un scuipat ca asta in fata, e  greu de suportat. Pentru ca orice am spune, iubim Romania.

Si totusi …

Ce anume din felul nostru de a fi, din actiunile noastre, din istoria si prezentul nostru ii determina pe altii- pe vestici, mai ales- sa se simta in largul lor vorbind in felul asta despre romani?

Cum ar trebui sa reactionam in astfel de cazuri?


 

 

CategoryCool-de-a valma-Newz, Cool-stunning Romania-Newz, Uncategorized | Comment59 Comments »

Tags:
June 1st, 2011

Intre nord si sud

by coolnewz

(Sau un alt fel de a spune ca, desi e miercuri, venim si cu un bonus de cuvinte ;) )

Munti de gunoi in NapoliDaca va mai aduceti aminte, vara trecuta am coborat pana in talpa “Cizmei” ca sa vedem Napoli si sa ne petrecem o zi pe insula Capri.

Jale mare in Napoli, unde intre biserici din secolul 9 si alte cladiri de patrimoniu UNESCO (darapanate, vai de mama lor), atarnau pe sarme chiloti de napoletani si napoletane. De altfel lenjeria atarnatoare a devenit un soi de marca a orasului, ca si muntii de gunoaie deveniti traditionali pentru Napoli. Si daca poze cu muntii (de gunoi) nu am facut, sarmele cu budigai nu le-am RATat ;) .

Deci, treaba sta in felul urmator: in Napoli nu are cine sa ridice gunoiul. Asa ca orasul se autodepaseste pe sine si ridica luna de luna munti din ce in ce mai inalti de gunoi.

In alte parti, mai la nord, asa, altii fac bani din gunoi! Aflu ca principala sursa de energie a Suediei- inaintea petrolului si a gazelor naturale- este incinerarea deseurilor.

Biomasa, compusa din deseuri de origine vegetala, animala si umana, este utilizata pe scara larga în productia de energie electrica si de caldura. In marea lor majoritate, orasele suedeze sunt încalzite de centrale termice alimentate fie direct prin arderea deseurilor, fie prin biogazul produs din acestea.

În Suedia, doar 1% din deseuri merg la groapa de gunoi, respectiv cele care contin substante periculoase, ce sunt depozitate în containere ermetice pentru a împiedica contaminarea atmosferei sau a pânzei de apa freatica.

Statul a ajutat afacerea sa mearga acordand inlesniri fiscale fimelor care se ocupa cu transformarea deseurilor in energie. Asa ca, daca inceputul a fost timid si doar una- doua firme se incumetau sa aiba o astfel de activitate, acum piata s-a aglomerat iar deseurile încep sa fie greu de procurat. Pana si vecina de la nord, Norvegia, care se lauda cu zacaminte serioase de petrol si gaze, s-a convertit la utilizarea deşeurilor ca sursa de energie.

Si acum ne intoarcem la Napoli. Cu lipsa asta de gunoaie din nord si abundenta din sud, se intelege ca suedezii si norvegienii vad in Napoli un Eldorado al gunoaielor si o masina de facut bani. Sunt dispusi chiar sa plateasca 90 de euro pe tona de gunoi si sa cumpere pana la 1 milion de tone pe an.

Acuma, sigur ca se pune intrebarea, cum de nu le-a venit prima data ideea asta italienilor, dar aici va astept pe voi cu idei ;) .

(sursa foto)

 

 

CategoryCool-de-a valma-Newz | Comment17 Comments »

Tags:
May 4th, 2011

Impreuna. Dar separat?:)

by coolnewz

Stiam ca Romania este o tara cu fete frumoase (noah, ce sa spun si eu ;;) si ca asta e un motiv suficient pentru ca barbati din toate colturile lumii sa isi caute aici iubite, dar ca e tara de destinatie pentru … divorturi nu mi-as fi inchipuit.

De la o colega din Italia am aflat ca in ultimii 5 ani peste 8000 de cupluri de italienii au trecut granitele tarii pentru a divorta mult mai repede si mai ieftin intr-o alta tara europeana. Ma rog, Italia e intr-adevar un caz special.  Iti trece pana si de divort dupa 4, pana la 13 ani  de asteptare a documentului care te  face iar un om liber!  Cum in Franta, Marea Britanie, Spania si … Romania se divorteaza in mai putin de 6 luni, voila!

Asta ar fi o discutie. O alta ar fi … cat mai crede lumea in casatorie. Nemtii, de pilda, vor in cuplu dar nu in casatorie. Cum ar veni, impreuna dar … separat :) ! Citeam zilele trecute ca 80 de procente dintre nemti nu cred ca divortul e vreo mare scofala.  In sensul ca nu e nici un capat de lume daca o casnicie se termina la tribunal.

In mare parte “evolutia” asta se datoreaza faptului ca femeile au devenit mai independente: au joburi mai bine platite, chiar daca au copii si-i duc la gradinita sau la programe after school si, deci, nu mai au neaparata nevoie de sprijinul tatalui.

Insa, in opinia mea, judecata asta este mult prea tehnica. Mai ales daca in casnicie apar si copii, oricat de multi bani ar avea mama, nu il va putea suplini pe tata. Si, evident, si reciproca e valabila.

Este adevarat o casnicie este o intreprindere delicata. Mai ales ca e un proiect pe termen lung supus erodarii si amenintarilor de tot felul. Daca nu se bazeaza pe iubire, e greu de identificat alte energii care sa o sustina. Iar uneori, nici iubirea nu mai e de ajuns. Pentru cei care se tin bine unul de altul chiar si fara hatzurile legii exista si varianta asa numitei “comuniuni consensuale”- termenul mai elegant pentru concubinaj. Sunt cazuri celebre de cupluri care au rezistat zeci de ani asa, si primul exemplu care imi vine in minte este team-ul Goldie Hawn- Kurt Russel.

Dezbatem subiectul?

PRO sau CONTRA casatoriei? Este “comuniunea consensuala” mai usor de dus peste ani?

*sursa foto

CategoryCool-stunning Romania-Newz, Cool-Vaterland-Newz | Comment41 Comments »

Tags:
September 5th, 2010

Capri – o stinca de portelan aruncata in Marea Tireniana

by Ratatouille

Mi-am adus aminte ca mai aveam citeva impresii de vacanta pe care am vrut neaparat sa le impartasesc cu voi si cum astazi este duminica, cred ca acesta ar fi un bun subiect de weekend. Asa a luat nastere aceasta selectie foto facuta din cele citeva ore petrecute pe insula Capri, la mai putin de o ora cu vaporul de Napoli. Cine va dori vreodata sa-si petreaca o vacanta aici sau cine pur si simplu vrea informatii mai multe despre acest loc foarte frumos, desigur ca le poate gasi oricind pe net. Aici imi propun sa va arat insula vazuta prin lentila aparatului meu de fotografiat.

Asa cum spuneam a fost numai o excursie de citeva ore deci sunt foarte multe locuri cheie ale insulei pe care fie nu am avut imp sa le vizitam, fie am aflat de ele abia acolo. Printre altele mi s-a parut interesant ca insula a fost cumparata de imparatul roman Augustus in anul 9 i.H. acesta fiiind cucerit de peisaj – din nou aceasta combinatie irezistibila intre mare si un relief muntos. Mai apoi, cel care a si condus de aici treburile imperiului a fost imparatul roman Tiberius.

In afara de vestigiile romane mai sunt si alte citeva locuri pe care mi-ar fi placut sa le vad printre care si La Grotta Azzurra.

Dar mai bine sa vorbim despre ce am vazut, nu despre cai verzi pe pereti ce as fi vrut sa vad.

Plecarea din Napoli

Marina Grande – portul unde ajung vapoarele din Napoli si doua imagini de ansamblu ale insulei luate chiar din port.

Din port am urcat pina pe culme, acea sa care se vede in fotografia de mai sus. Asa se vad insula si o bicata de mare privite de acolo

Ca intr-o multime de alte locuri din Italia, si locuitorii insulei Capri sunt mindri de lamiile lor si ce minunatii se pot face din ele, la loc de cinste aflindu-se Limoncello

Exemplu de eficienta: autobuze scurte si foarte inguste, totusi surprinzator de incapatoare, adecvate strazile incredibil de inguste ale insulei

Portelanurile pictate de mina sunt un specific al locului. Le vezi peste tot, sub forma de icoane, numerele caselor, indicatoare pietonale si auto, decoratii prin toalete. Iata ce am reusit sa surprind … numai citeva ipostaze:

THE PORCELAIN SERIES

:)

pentru cine si-a pierdut … busola

Chiar daca este relativ aproape de “lumea civilizata”, asa cum spuneam mai putin de o ora cu vaporul de Napoli, peisajul boem si ideea de insula pierduta undeva in mijlocul marii poate infierbinta imaginatia. Asa a luat nastere o scurta

LOVE & HATE SERIES

Nu stiu ce se intimpla dincolo de portile (inchise la acea ora) ale clubului dar as fi vrut sa aflu

Oare ce au vazut acesti trandafiri inainte de momentul fotografiei … ?

De la el sa fi fost trandafirii?? (descifrati inscriptia de pe tricou!)

E seara! Soarele a trecut de creasta muntoasa a insulei astfel ca in decurs de citeva minute strazile de piatra alba nu mai sunt inundate de lumina si o briza rece se face simtita. E timpul sa ne intoarcem la Napoli.

CategoryCool-de-a valma-Newz, COOLiozitati | Comment18 Comments »

Tags:
August 31st, 2010

Tzeapa italiana se serveste la farfurie – 2

by Ratatouille

Daca va nimeriti in Italia si aveti norocul de a sti pe cineva care cunoaste locurile, nu ezitati sa parasiti potecile cu hoardele de turisti si cu siguranta veti avea parte de experiente culinare nu atit mai putin costisitoare pentru buzunar, cit mai ales mai autentice! Sunt absolut convins ca in multe locuri din apropierea atractiilor turistice presiunea cistigului rapid este atit de mare incit pina si pizza este congelata si multi traim doar cu impresia ca mincam „una vera pizza italiana“.

SAU … ??

(foto)

Locurile de la Roma unde am primit ceea ce asteptam fara a fi dezamagit au fost un restaurant japonez :) si … Hard Rock Cafe :) , adica deh … un restaurant tipic american. Da, da, cu zimbetul fals americanesc, cu ale lor simplificari de genul “swiss cheese” de parca in Elvetia n-ar fi citeva sute de soiuri de brinza, dar macar … ce te-astepti, aia primesti!

O experienta un pic diferita am avut insa mai in sud, la Napoli. Asa cum v-am povestit de curind, am avut impresia ca turistii afecteaza mult mai putin viata orasului. Si asta este valabil atit in ceea ce priveste restaurantele cit si multe alte aspecte ale vietii cetatii. Spre exemplu bisericile nu sunt invadate de indivizi cu aparate foto (ca mine de altfel), ci isi pastreaza menirea lor initiala. Oameni de-ai locului veniti la slujba in mjlocul carora vine preotul ascultindu-i cu atentie … Ca turist ai senzatia ca te gasesti dintr-o data in casa straina si te gindesti de citeva ori inainte de a mai trage inca un cadru oricit de tentant ar fi el.

Asadar, evident vroiam sa spun cite ceva despre pizza napoletana. Bucatarul sef are obiceiul si de citeva ori pe seara da ocol meselor astfel incit fiecare musafir are parte de o conversatie spumoasa insotita de intonatia si gestica tipice pe care numai in filme le-am vazut. De la el am aflat ca pizza napoletana este o treaba foarte complicata incepind cu alegerea fainii, a drojdiei, framintatul aluatului care ideal ar trebui facut la mina sau in cel mai rau caz cu un mixer domol, blatul trebuie intins subtire, in nici un caz mai mult de 3mm, iar focul trebuie sa fie desigur foc de lemne. Am vazut multe locuri care pretindeau ca fac pizza la foc de lemne insa pasionatul bucatar mi-a mai soptit un secret care mi-a spulbera pentru totdeauna speranta ca voi putea face asa ceva in bucataria proprie: nu orice lemn e bun, ci numai cel de stejar!! :-D Dar a recunoscut ca de la regula asta chiar si el se abate de multe ori!

(foto)

Incerc un sentiment aparte de cite ori descopar cite un numitor comun intre bunatatile din diferite colturi mai mult sau mai putin indepartate ale lumii. Tepele despre care va povesteam mi s-au mai intimplat si la Venetia sau la Florenta insa nu pot uita o seara intr-un restaurant marginas al Florentei cind am avut privilegiul sa gust „involtini di verza“ si instantaneu am exclamat: Sarmale!! Un moment similar s-a intimplat si la Napoli cind a venit mult-asteptata clipa a desertului si am cerut o … „Rum Baba“. O prajitura „decadenta“ daca ar fi sa fac o calchiere din engleza americana, prajitura care insa m-a facut sa exclam de asta data: Savarina!! Da, acel aluat cu pori mari care permite o insiropare eficienta cu un rom dulce si gros, cu un mot de frisca deasupra.

(foto)

Poate exista ceva anume ce nu va dezamagi pe nimeni niciodata in Italia: un espresso! Sau un ristretto! Dar asta numai daca stati bine cu inima si daca doriti sa va culcati in zori pentru a scrie si … postul urmator!

(foto)

CategoryCool-de-a valma-Newz, COOLiozitati | Comment5 Comments »

Tags:
August 29th, 2010

Tzeapa italiana se serveste la farfurie

by coolnewz

Mi-e lehamite de generalizari insa imi plac statisticile. Asta ca sa va explic ca ceea ce urmeaza nu este nici pe departe un: „italienii fac cutare si cutare lucru“, ci mai degraba un: „in Italia se intimpla foarte des sa …“

Oricit de pasionati am fi de arta, cultura, istorie, biserici, catedrale, muzee, toate italiene, dupa citeva ore de umblat prin Roma, Florenta sau orice oras pe care il vizitezi, ochii incep instinctiv sa se uite dupa un restaurant – suntem in Italia asa ca ar merge mai degraba sa ne uitam dupa  o trattoria, osteria, ristorante … Si nu numai ghioraitul matelor ar fi cauza; pentru multi dintre noi interesul pentru savorile locului este cel putin la fel de puternic ca cel pentru Caravaggio sau Michelangelo. Eu, de pilda, ma numar printre cei ce vor sa cunoasca locurile prin care se plimba si prin prisma … gustului.

Insa de-a lungul timpului am ajuns sa cunosc cat de cat „Italia culinara“ mai degraba prin restaurantele imprastiate aiurea prin lume decat atunci cind s-a intimplat sa fiu in vizita chiar in Italia. Pentru ca atunci cand am facut-o, dezamagirea a fost mare! Prima data mi-am zis ca am avut ghinion, a doua oara ca sunt o fraiera si nu stiu sa aleg, a treia oara nu mai tin minte ce motiv am nascocit doar-doar mai mentin in picioare mitul bucatariei italiene. Insa intre timp mi-am format o parere pe care va invit din toata inima  sa mi-o desfiintati, sa mi-o calcati in picioare, ce mai incolo-incoace, sa-mi spuneti ca gresesc: daca te-apuca foamea intr-o zona turistica si ai pretentia la mai mult decit o „pizza by slice“ sau un „panini“ cumparat de la indienii ce au impinzit Roma, de exemplu, cu chioscurile lor ambulante, atunci pregateste-te pentru scump, putin, prost. Cu „SAU“, dar foarte probabil cu „SI“ intre ele. Am incercat locuri simple, fara mari pretentii, gen „pizza & pasta“, am incercat carciumi care ar fi vrut sa iasa in evidenta printr-un specific local cum a fost o aventura intr-o bodega ce se revendica a fi siciliana – totul nu a facut decat sa-mi confirme parerea de mai sus. Sa va spun in primul rand ca mai peste tot exista ceea ce se cheama „coperto“, adica iti place – nu-ti place, daca te-ai asezat la masa ai platit cam 2€ de caciula. OK, sa zicem ca daca stii asta de la bun inceput poti accepta … vorba ciobanului: „When in Rome, do as Romans do“. Si te consolezi cu faptul ca nici in America nu te ridici de la masa fara sa lasi vreo 15% tip. Dar pe ainga asta mai costa uneori si cosuletul de paine. Cu pasta sau pizza???!!… Apoi, daca credeati ca  asa numitul „coperto“ reprezinta serviciul chelnerului ei bine v-ati inselat! Unele restaurante mai italienesti decat altele  baga si un „servizio“ in nota de plata de la urma. Pentru chelner! Si uite asa poti constata ca ti-au zburat vreo 10€ din buzunar la o nota de plata de 2 persoane doar pentru ca … te-a pus naiba sa ti se faca foame in Italia!

Credeati ca asta e tot? :) Nu! Surpriza surprizelor acum vine: poti cere una si sa iti vina altceva, asa, cum mici/mari modificari! Pomeneam mai sus de o bodega ce iesea un pas in fata altora prin profilul sicilian pe care-l anunta. Turisti dornici sa savuram bunatati locale, ne oprim asupra unui ton facut in cuptor cu niste capere, scoici si alte condimente speciale. Auzisem, ca tot omul de Nasu’ de Mafia dar sa isi bage coada Mafia si in bietul meu ton, la asta nu ma asteptam!? Cum altfel sa imi explic faptul ca pestele cu pricina s-a prezentat in farfurie fara ingredientele din Menu! Nedumerire mare! Intrebam:“ Care-i treaba? S-a schimbat reteta in ultimele 10 minute?“ Lamuririle vin si sunt penibile pana la cer: ca a fost weekend, ca nu au avut de unde sa se aprovizioneze, ca lor le place sa fie totul proaspat … si cate si mai cate… Totul spus cu seninatate de parca toate amanuntele alea ar fi avut vreo importanta pentru clientul infometat si dornic de savori siciliene …

(va urma)

CategoryCool-de-a valma-Newz, COOLiozitati | Comment12 Comments »

Tags:
August 27th, 2010

Vedi Napoli e poi muori

by Ratatouille

E de ajuns sa petreci  cateva ore in Napoli ca sa intelegi ca celebra sintagma, care ar vrea sa spuna ca Napoli este “cireasa de pe tort”, nu e de data recenta ci din anii de glorie ai orasului care, pina la anexarea la Italia in 1861 era centrul celei mai bogate si mai industrializate regiuni italiene. Desi greu de crezut, Napoli in sine era la acea vreme al treilea oras ca populatie din Europa dupa Paris si Londra si cu siguranta unul dintre cele mai opulente.

In vremurile acelea, dupa ce vedeai Napoli puteai sa mori linistit. Acasa. Astazi ai putea sa o faci la propriu, loco, sau sa mori de suparare pentru ca ti-au furat hotii portofelul. Slava Domnului noi nu am experimentat asa ceva asa ca va putem spune urmatoarele:  o excursie la Napoli este o experienta turistica dintre cele mai interesante incepind cu momentul in care iti anunti prietenii unde urmeaza sa te duci. Cei ce stiu despre ce-i vorba, cei ce locuiesc acolo sau cei care au mai fost, toti fara deosebire te potopesc cu sfaturi de genul “sa ai grija pe unde mergi, sa nu te duci in nu stiu ce zona” si tot asa. Astfel ca inainte de a iesi pe strazi iti activezi la maxim toate simturile. Mai ales doua: vaz, auz!

Strazi inguste cu traiectorii surprinzatoare, cladiri ce par a se inclina una catre cealalta dorind parca sa-si dea intilnire undeva la etajele superioare, circulatie care ar arunca in confuzie chiar si un experimentat taximetrist bucurestean, scutere crosetind pietoni pe zebra, monumente de mii de ani napadite de buruieni, balcoane in cladiri din centrul istoric in care putea fi admirata lenjeria intima a 3 generatii.

Una dintre primele imagini cu care Napoli ne-a intimpinat, tipica de altfel pentru o mare parte a orasului.

Chiesa di Santa Maria IncoronataCiteva secole de constructii care de care mai eterogene ca stil si ca finalitate. Aici o biserica din sec. XIV alaturi de blocuri mai vechi sau mai noi.

Imagine tipica din zona centrala

Pe acelasi zid – un ornament pentru iluminatul stradal

Doua stradute din centrul vechi al orasului

Dupa citeva zile la Roma si apoi Napoli, ochiul devine saturat de biserici care de care mai somptuoase. Aceasta insa – Chiesa del Gesù Nuovo – mi s-a parut speciala cel putin ca structura exterioara. Aici – fatada.

Alte doua stradute din centrul istoric. A doua reflecta cochetaria altor vremuri.

Bisericile din Napoli nu sunt atit de invadate de turisti astfel ca ele isi pastreaza intr-o masura mai mare decit am putut constata la Roma menirea initiala de Casa a Domnului. Preotii vin printre enoriasi, ii asculta cu atentie, bisericile sunt pline de oameni veniti la slujba.

Magazine cu suveniruri si chilotii de la etaj de care va povesteam. Barbatul din prima imagine surprinde foarte bine tipologia barbatului napoletan: brunet si intotdeauna pieptanat si gelat.

O imagine debusolanta – in plin centrul istoric o casa ce sta sa se prabuseasca. La fereastra din mijloc se observa cum soarele intra prin ceea ce ar fi trebuit sa fie un tavan.

O alta biserica mai speciala: pentru prima data zilele acestea cind vad ogiva gotica in locului arcului roman intr-un lacas de cult.

Nu mi-as fi putut inchipui ca pe aceste stradute exista si conceptul de traffic jam :) .

Magazin de vechituri in conditiile in care la Napoli termenul de vechitura are conotatii speciale!

Luna plina peste oras …

CategoryCool-de-a valma-Newz, COOLiozitati | Comment19 Comments »

Tags: