Posts tagged ‘lovitura de stat’

January 9th, 2013

Voodoo coup d’etat

by Ratatouille

Mie nu-mi miroase a bine … Cred că ăștia au schimbat tactica și dupa ce au încercat cu consilieri celebri gen gen. Wesley Clark, consilier al Primului Ministru, acum și-au luat niște consilieri mai din umbră care-i învață tehnici din alea cu păpușa căreia îi bagi ace în ochi. Știu, simplist vorbind, pentru cine se pregătește să-mi spună că semnificațiile religioase și culturale ale voodoo sunt mult mai profunde. :-D

(foto)

Prima păpușă cred că a fost șeful de la Statistică, șef care pare-se a scăpat pixul de sub control, în traducere liberă a scris pixul fără el, și a greșit ceva la buget, motiv pentru care, aflăm, nici anul acesta nu va ieși soarele pe ulița noastră. Orice legătură este pur întîmplătoare cu faptul că Virgil Voineagu (pe numele său) a dat înapoi cînd a fost vorba să dea niște estimări circa aproximative pe post de premise pentru anumite încercări.

A doua păpușă îmi închipui că a fost Augustin Zegrean, știți voi cine, cel care a rezolvat complicata inecuație 7,5 milioane < (50%+1). Acum pun pariu că păpușicii întruchipîndu-l pe Zegrean nu a fost nevoie să-i bage vreun ac în oKi. Dar voodoo puciștii s-au gîndit că dacă la capitolul acuitate vizuală omul este rezolvat, atunci ar putea să-l afecteze la sprinteneala cu care a făcut slalom printre articolele din Constituție. Și uite-așa Augustin Zegrean a căzut pe gheață!

Cine mai urmează și mai ales cum? Pariuri? :-D

(În primul articol din acest an, la capitolul urări, am uitat să adaug înca una foarte foarte importantă: vă urez tuturor, puciști sau progresiști, să vă păstrați simțul umorului! :-D )

December 18th, 2012

A fost sau n-a fost?!

by Ratatouille

Din păcate nici posturile de televiziune auto-proclamatele serioase, nici bloggerii care se dădeau scîrbiți de circul de astă vară, pe nimeni nu am văzut să acorde o cît de mică importanță unui eveniment deosebit întîmplat zilele trecute. Poate să fiu eu de vină că nu am hoinărit mai mult pe net, poate mi-a scăpat … Așa să fie!

OK, asta a fost ca să mă scot pe mine în evidență pentru ceea ce urmează! :-D

Astă-vară puciștii sau anti-băsiștii (nici nu știu cum să le spun ca să nu mai supăr pe nimeni) îmi tot arătau cu degetul către Comisia de la Veneția care părea să le dea dreptate în ideea că un referendum se recomandă (!!) să nu aibă constrîngerea cvorumului. Uite, uite, chiar și Comisia de la Veneția zice. Citește și ai să te convingi!

Ca întotdeauna eu citesc, dar mai citesc și ceva în plus. Ideea este că zilele trecute Comisia de la Veneția s-a pronunțat în legătură cu întîmplările (să le zicem așa) din vara lui 2012. A durat atît de mult tocmai pentru că respectiva Comisie nu a vrut să influențeze în nici un fel alegerile din 9 Decembrie, așa cum se precizează chiar în introducerea comunicatului. Chiar cu riscul, confirmat de altfel, ca cele 18 pagini ale documentului emis cu ocazia asta, să nu mai suscite nici un fel de interes odată alegerile consumate.

Ca să se știe despre ce este vorba, comunicatul începe cu o cronologie a principalelor evenimente după care comentează pe marginea instituției ordonanțelor de urgență (OG) folosite mult prea des în practica guvernelor românești precizînd că textul legii referitoare la aceste ordonanțe aproape că „invită la abuz”. Pe acest fond al utilizării excesive a OG (pentru că „se poate!”), au venit și OG emise în iulie 2012 pentru a amputa modifica competențele Curții Constituționale (CC) în vederea nivelării drumului către suspendare cu tot ce decurgea de aici.

Cîteva aspecte selectate din Comunicat pe care am încercat să le traduc (parțial), fără însă a-mi aduce prea mult propriile comentarii:

  • Cum comentează Comisia aspectul referitor la faptul că CCR nu mai era abilitată să se pronunțe cu privire la hotărîrile Parlamentului? În două vorbe, este un principiu evident că nimeni nu poate fi propriul judecător, apoi chestiunile de drept nu pot fi supuse la vot și nu în cele din urmă, minoritatea parlamentară a momentului trebuie să aibă către cine să-și întoarcă în caz că are ceva de contestat. Citez fără să mai traduc:

[...] with its Rules of Procedure and other general rules, Parliament however adopts normative acts, which are a yardstick for Parliament as a whole and its members individually. Judicial control of the application of normative acts is an essential element of the rule of law. The absence of judicial control means that the majority in Parliament becomes the judge of its own acts.

If only the majority can decide on the observance of parliamentary rules, the minority has nowhere to turn for help if these rules are flouted. [...]

  • Referitor la problema cvorumului de participare la referendum: a fost o lege de modificare a cvorumului dată pe 5 mai 2007 și primul referendum de suspendare a fost pe 19 mai 2007. A doua oară legea, de fapt OG (!!) a fost dată pe 5 iulie 2012 în condițiile în care referendumul a fost pe 29 iulie. Ce spune Comisia de la Veneția, aia pe care cică trebuiau să o studieze băsiștii astă vară:

This means that both in 2007 and in 2012, the quorum required for the adoption of a referendum on the suspension of the President was changed while a  suspension was imminent. In other words, the rules of the game were changed while the game was under way. Such event driven changes of electoral  legislation amount to a violation of the legal certainty and the principle of the stability of the referendum process.

  • Despre cît de lapidară a fost procedura: CCR a avut numai 24 de ore la dispoziție pentru a emite avizul consultativ, mult prea puțin pentru cît de serioasă era treaba în discuție. Impunerea unui termen atît de scurt și lipsa unei discuții serioase arată lipsa de respect pentru această instituție cheie. Deși opinia CCR nu este obligatorie, procedura în ansamblul ei arată că fost mai degrabă motivată politic decît pe baze legale. (și aici știm cu toții, de oricare parte a baricadei ne-am fi aflat, că așa este. Trebuie doar să fim cinstiți și să recunoaștem!) Asta dă naștere unor serioase îngrijorări deoarece Constituția impune un prag important pentru demiterea Președintelui: încălcări grave ale Constituției. (deci NU o simplă schimbare de majoritate parlamentară, NU un simplu vot politic)

Considering the seriousness of the accusations in the proposal for the suspension of the President, the time the Constitutional Court had at its disposal for preparing its opinion was extremely short. [...] [CCR] does not come to the conclusion that there was a “serious offence” by the President [...]

The imposition of such a short deadline and the absence of a thorough discussion of the  ruling of the Constitutional Court show that there was a lack of respect for this key institution. Although the opinion of the Court is not legally binding, the procedure as a whole implies that the dismissal of the President may have been politically motivated rather than based on a sound legal basis. This gives ground for serious concern, taking into account the very high
constitutional threshold for the suspension of the President (“a serious offence in violation of the Constitution”).

  • Despre cvorumul de participare: este drept că acel Cod al bunelor practici referitoare la referendumuri recomandă (deci recomandă!) ca acestea să nu se desfășoare cu cvorum de participare. Însă referitor la cel din România de astă vară aceasta era legea în vigoare la momentul respectiv. A instiga la nerespectarea prevederilor legale, chiar cu riscul ca aplicarea acestora să nu corespundă cu voința unei părți considerabile a populației la un moment dat, este în contradicție cu domnia legii.

A call for the non-respect of a provision of the law, even if the result of its application does not correspond to the will of a considerable part of population at a given moment, is in contradiction to the rule of law. Such provisions can be amended or removed through the appropriate legislative procedures in Parliament but they cannot simply be ignored or overridden with a reference to the popular will, even if this will is expressed in a referendum. In such cases, which are so critical for the future of the state, it is essential to respect the stability of the established law. One party to the conflict cannot change the ‘rules of the game’ while the game is already in full swing. Even if there may be valid reasons to change an electoral rule, this must not be done just before elections or a referendum and even less once the official results have been announced.

  • Într-o manieră foarte constructivă, la sfîrșitul comunicatului se fac și cîteva propuneri pentru rectificarea unor disfuncționalități din Constituție. În actuala formulare Președintele este făcut responsabil din punct de vedere politic deși motivele suspendării sunt formulate într-un fel ce invocă responsabilitate legală. Dacă este menținut, Art. 95 trebuie modificat în sensul unei responsabilități legale inițiată de Parlament, dar confirmată de o instanță.

Știu că tocmai am scris un articol plictisitor. Dar cel puțin pentru mine era necesar, și sunt ferm convins că o privire critică a ceea ce s-a întîmplat astă vară este necesară pentru toți, de orice parte s-ar fi aflat atunci. Mai ales că acum ar trebui să fie mai ușor să judecăm lucid cînd toate jocurile au fost făcute. Președintele nu se suspendă nici pentru că e chior, nici pentru că e bețiv, nici chiar dacă ar fi tras o palmă unui copil, nici pentru că nu ne place mutra lui, nici pentru că s-a schimbat majoritatea, nici pentru că nu-l putem suferi. Încălcarea legii nu se votează nici în stradă, nici în Parlament, există niște instituții abilitate să își dea cu părerea, altele decît alea care fac legea. Se numește separarea puterilor în stat. Pentru cine vrea, dincolo de cancan, să vadă un punct de vedere avizat, comunicatul Comisiei de la Veneția este atașat, e drept în engleză.

Cu asta cred că fiecare poate acum să spună dacă asta vară a fost puci sau lovitură de stat. :-D

(mă gîndesc să ajut și să furnizez ceva informație unor amici cărora le tot repet că 7,5 milioane < (50% +1) și asta e tot ceea ce contează: amic 1, amic 2 - care în lipsă de argumente a recurs la cea mai rușinoasă variantă :-D )

later edit: pe aceeași temă: Comisia de la Veneția a decis: astă vară a fost puci

September 18th, 2012

Completînd puzzle-ul

by Ratatouille

Zic să scriu toate impresiile recentei vizite în România, pînă nu plec iar (și anume vineri). Am luat pulsul bisericilor, ciorbelor de burtă din diferite cîrciumi, pulsul cîrciumilor chiar … nu se putea așadar să nu iau pulsul țării care abia-și recăpătase … ați ghicit … președintele. :-D

M-am întîlnit cu destui oameni ca să-mi pot completa puzzle-ul făcut citind presa și blogurile: prieteni, cunoscuți, familie, vecini, am auzit oameni pe stradă, am stat la taclale cu taximetriști. În concluzie am rămas un pic dezamăgit. De ce? Păi treaba e cam albastră, bate-n violet! Nu de alta, dar procentul băsiștilor (ca să ne exprimăm pe limba puciștilor :-D ) este surprinzător de mare. OK, hai să zicem că mă învîrt eu prin niște cercuri mai selecte :-D , dar dacă și dintre taximetriștii din București 4 din 10 îmi spun că Ponta face și Antonescu drege … atunci stau și mă întreb, cum stă treaba cu mult-trîmbițatele 7,5 milioane?

(foto)

Mai grav este însă altceva … În mod evident, și totuși conform statisticilor, am venit în contact și cu foarte mulți electori cocoțați pe baricada USL, mare parte din ei chiar familie apropiată (deh, nimeni nu-i perfect :-D ). Că toate astea am observat că oricît ți-ar displace Chiorul, că oricît ai merge (cel puțin momentan) pe mîna USL, tot există cîteva certitudini triste:

  • participările record la referendum din unele locuri îi determină pe mulți să cugete. Pe cei ce vor să existe. Și dacă nu au fost poate 3 milioane de voturi fraudate, ci poate numai 2, numai 1, chiar și 500.000, și tot este imens. Oricum, trompetiștii pot să mai scadă un pic de la 7,5 milioane. Totuși e bine că au făcut valuri pentru că au atras atenția de ce sunt în stare și acum stă toată lumea cu ochii pe ei.
  • o altă certitudine tristă este că bieții oameni vor să scape de Marinar, dar constată că figurile alea din fruntea lor sunt niște fețe palide. Că ar vrea, dar săracii nu prea pot. Milă și tristețe. Dacă într-o dispută politică atît de polarizată ajungi într-un timp record să-ți dezamăgești susținătorii proprii, în ciuda imensului combustibil anti-băsist, atunci se cheamă că nu ești pentru jobul respectiv. Altul! (Păcat că nu prea au materie primă …) Ce poate fi mai dezgustător decît un gigel care ieri își umfla curcănește mărgelele cu statutul de Interimar, își dădea pleata într-o parte cu gesturi adolescentine, pentru ca a doua zi, încă Interimar fiind, ultima bătălie neconsumîndu-se încă, să îți pui coada pe spinare și să pleci în … concediu?
Acum la toate certitudinile astea de mai sus, ale oamenilor derutați care s-au trezit în mijlocul disputei cu doi baci mai puțin dibaci, adaug o nedumerire. Eu am scris mai sus băsiști și puciști cu caractere speciale pentru că în fapt nu cred în împărțeala asta. Nedumerirea vine însă din aceea că se tot spune că Președintele ăsta de-l avem acum tot dezbină poporul. Dar nu știu cum naiba se face că tot pe ăștia care i se opun îi aud că împart același popor pe tot soiul de căprării. Din direcția respectivă am auzit împărțeala cu românii din străinătate versus românii din România, tot de acolo am auzit foarte des sintagma de băsist, chiar fără să fi deschis vreo discuție pe astfel de teme (am aplicat și eu în off-line sfaturile primite în on-line. Deh, pe blog sunt în spatele ecranului, pe persoană fizică era posibil să mi-o iau pe coajă. A pomenit cineva de toleranță?  :-D ) Păi dacă Băsexu dezbinează, lăsați-l fraților pe el să dezbineze, nu de alta dar vedeți ce se întîmplă … se lasă cu suspendări, și mi-e teamă că voi nu aveși antrenament la așa ceva :-D

Pe de altă parte cred că prea ne dăm de ceasul morții, atăt băsiști, cît și puciști, referitor la faptul că vaaaai, ce dezbinați suntem!! Dezbinați pe naiba! Sutn doi poli, oamenii se împart în două. Simplu. Chiar acum aud la CNN că este un fapt bine-cunoscut acela că „US politics is deeply divided” referitor la alegerile prezidențiale din America, toate astea avînd pe fundal o hartă a Statelor Unite colorată în roșu în centur și albastru pe margini.

Vroiam să zic ceva de nașpa și de dreapta, dar mă gîndesc că e prea multă politică pentru azi. :-D

August 27th, 2012

O singură necunoscută

by Ratatouille

Revenire cu fanfară sau fără?

Voi ce credeți? (6 minute și 24 de secunde de urmărit pînă la ultima. Un timp de gîndire care ar trebui folosit intens și responsabil)

August 6th, 2012

Remaniere. Așteptăm și majoretele de la Constanța

by Ratatouille

Mărturisesc că încerc o satisfacție meschină amară citîndu-mă pe mine însumi mai ceva ca pe CeTePeu dintr-un articol scris pe 27 iunie, înainte de a se apuca băieții să zguduie temeinic șandramaua constituțională sub care ne mai adăpostim cît de cît. Abia îi dăduseră un pic la gioale de control (scuzați exprimarea, dar altă rimă a contextului nu am găsit), precum Bumbescu pe vremuri, ca să vadă cum reacționează. Era vorba, pe scurt, despre cum premierul plagiatorul a ignorat decizia CCR mergînd el moț la Bruxelles în locul președintelui.

Și am putea să ne gîndim că afacerea asta nici nu ne scumpește, nici nu ne ieftinește pîinea sau benzina. Ba da! O țară instabilă și impredictibilă are ceea ce se cheamă risc de țară mai mare, un risc de țară mare înseamnă dobînzi mari și pîine mai scumpă. Sau benzină!

Acum mă uit în fiecare săptămînă la așa grafice și mă întreb, oare viața este ea fix la fel înainte și după, indiferent de cine e „acolo sus”, indiferent de certurile care bineînțeles sunt ale „lor”, nu și ale noastre?!

(curs valutar)

Și desigur că sunt unii care nu văd absolut nici o legătură, rupturile de pantă, mai întotdeauna pozitivă, se suprapun peste evenimentele politice doar din pură coincidență. Citeam undeva mai zilele trecute o chestie despre care mi-am amintit în cursul evenimentelor din dimineața zilei de azi.  Îmi pare rău că nu mai știu unde am citit-o, dacă o recunoaște cineva să-mi dea link-ul corect să-l pun aici. Zicea autorul/autoarea, citez din memorie, că tot strîmbăm din nas acum la guvernul ăsta pe care-l avem acum (pînă mai azi dimineață așadar), dar ce ne facem dacă se remaniază și apare un guvern cu Șova și cu Mazăre. Nu a durat o săptămînă și Șova a fost chemat să servească țara. Abia-l aștept și pe Mazăre, pe sistemul că răul cel mai mare nu s-a produs încă. Mă întreb oare, dacă-l cheamă Iliescu să facă parte din guvern, oare cum i se adresează?! Tot așa ca-n vremurile bune, prin ’92 pare-mi-se: Măi animalule, vino să guvernezi! Să vezi atunci majorete apetisante la ședințele de guvern.

Cu nonșalanță … Și?? Ce-i rău în asta??

P.S. Mă așteptam să citesc ceva indignare pe bloguri despre cum mîna Mazăre ciurda de fete, frumoase de altfel, prin strunga de la secția de vot. Nu de alta dar eu, ca tată de fete și soț de nevastă (cam ca Băsescu așa =)) ), m-am simțit cam prost. Dar pînă la urmă a fost pentru un scop nobil, nu-i așa?!, un scop care justifică cam orice mijloace!

July 29th, 2012

TATOV

by Ratatouille

Rîndurile care urmează au fost gîndite, scrise și publicate înainte de anunțarea învingătorilor. Noțiunile de „victorie” și „învingători” în contextul de astăzi se cer puse între ghilimele. Oricui ar aparține „victoria”, ea este una tristă, mai degrabă una asupra românilor și României, decît o victorie a unei anume tabere politice. S-a încheiat o campanie electorală care pe de o parte mi-a adus aminte de efervescența primei campanii democratice, cea pentru alegerile din 20 mai 1990, pe de altă parte m-a făcut să regret idealismul și optimismul acelor vremuri. Atunci parcă mitingurile aveau un sens, efuziunile populare se justificau prin prisma unui viitor cu potențial, oamenii se adunau în piețe de bună voie și nu aduși cu autocarele. Acum mitingurile sunt doar o caricatură, niște forme lipsite de fondul la care visam acum 22 de ani.

(foto)

Ultimele săptămîni au fost foarte interesante în ceea ce mă privește și în ceea ce privește implicarea coolnewz.info în acest eveniment și să fiți convinși că observațiile voastre, fie ele critice sau de bine, nu au trecut neobservate. Deși am avut o poziție foarte bine înfiptă de o anumită parte a „baricadei”, a caracteriza această poziție drept partizanat este o atitudine cel puțin simplistă. Este simplu de răsfoit paginile blogului pentru a observa că înainte de alegerile locale (de altfel singurele alegeri pe care acest blog le-a trăit în cei 2 ani și ceva) singurele luări de poziție au fost pentru participarea la vot. Acum însă am apreciat că situația este una specială, una de urgență, una care ne pune viitorul sub semnul întrebării. Și cum unul din rolurile acestui blog este să vorbesc despre subiecte care mă preocupă spunîndu-mi părerea și nu doar înălțînd zmee cu semne de întrebare, articolele pe tema asta au fost mult mai dese. În măsura în care lucrurile se vor liniști după ziua de astăzi, sau măcar vor intra într-o oarecare normalitate a ceea ce înseamnă lupta politică, și atitudinea coolnewz.info se va întoarce la ceea ce a fost acum o lună.

Spuneam că a fost o experiență interesantă pentru că blogurile sunt pentru mine o modalitate eficientă de a ține legătura cu starea de spirit din România. Evident, eșantionul nu este reprezentativ din punct de vedere sociologic, însă oferă o altă imagine decît cea din ziare, de la televizor, sau din ceea ce mai aflu de la cei cîțiva prieteni din România. De aceea nu exagerez spunînd că am fost fascinat să văd oameni implicați profund fie de o parte, fie de cealaltă, implicare uneori fundamentalistă, alteori inteligent nuanțată, oameni pentru care un abuz nu înseamnă nimic atunci servește pentru ceea ce ei cred că sunt niște interese de moment, ignorînd nonșalant posibilitatea la rîndul lor să fie victima unor abuzuri similare ale puternicilor zilei de mîine, alții cărora deși o anumită situație nu le convine, se încăpățînează să creadă acolo unde-i lege, nu e loc de tocmeală. În egală măsură a fost fascinant să constat existența unor oameni discreți, care au ales să nu discute niciunde problema și, cu excepția unor scurgeri, în bună măsură le-a reușit. Evident fascinația maximă asupra mea au exercitat-o acei oameni foarte simpluți de la care am auzit că aș fi un „băsist dezgustător” =)) sau că „am fugit din țară” :-D . Un alt element surpriză a fost activitatea intensă a blogosferei atunci cînd mulți oameni conduși, pare-se, de principii au acuzat cîte un plagiat publicitar (vezi faza cu delfinii sau cu ceva reclamă a unei agenții de turism dacă nu mă înșel), în schimb au tăcut eroic vizavi de un alt plagiat. Nu în ultimul rînd blogurile sunt pentru mine o întreprindere de autor, deci mă aștept mai puțin la relatări, și mai mult la o tușă foarte personală, eventual chiar controversată a autorului. Autorii însă în general se țin departe de controverse, deși o discuție în contradictoriu ar trebui în mod normal să fie sursă de progres, și nu de clivaj.

Toate acestea însă sunt piese dintr-un puzzle al cărui scop final este să-mi dea o imagine cît mai aproape de realitate. În treacăt fie spus, nu mi se pare atît de gravă această polarizare pe care au acuzat-o toți pacifiștii ultimelor zile. Este normal  să vedem lucrurile diferit, iar acum neavînd la dispoziție toate nuanțele de gri ale partidelor politice, ci numai albul și negrul, evident că și separarea a fost mai evidentă. Locul unde mai avem încă de exersat este o dezbatere în care să înlocuim cuvintele tari cu argumente beton.

În ceea ce mă privește probabil că nu voi mai avea ocazia să trăiesc în România decît în timpul vacanțelor. Iar dacă viața nu va oferi participanților surprize consistente, cel mai probabil că nici copiii mei nu vor trăi vreodată în România. Așa că motivul implicării mele în această campanie este cam același pentru care în continuare „îmi rod unghiile” pentru România la Olimpiadă, pentru care savurez încă o telemea puturoasă de oaie chiar dacă am aflat de brînzeturile franțuzești, pentru care țin un blog în limba română deși probabil că aș putea să o fac în engleză.

Cu speranța că situația se va normaliza într-un fel sau altul, că proiecțiile pesimiste nu se vor confirma în nici una dintre direcții, am să închei cu un citat din biata noastră Constituție pe care sper să-l putem pune în practică în viitor atît la nivel mare, cît și la nivelul blogosferei:

Articolul 4 Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului roman și solidaritatea cetățenilor săi.

 

Later edit: recomand 2 minute de meditație excelent scrise.

July 27th, 2012

Pe dezbrăcate și pe luate

by Ratatouille

Măi băieți cucuieți, să nu ziceți că vă plictisiți duminică acasă la răcoare, uitați aici o sugestie de preocupare inteligentă, intelectuală, sugestie evident, plagiată:


Big collection of free online games

July 26th, 2012

Emulație subită

by Ratatouille

Mărturisesc că am început să mă satur de toată tărășenia asta, resimt o uzură să tot scriu pe tema asta. Consider însă că „trebuie” și sunt oarecum motivat de faptul că este probabil unul dintre ultimele articole cu acest subiect. Bineînțeles, asta depinde și de felul cum decurge totul după ziua de duminică.

Una dintre nedumeririle mele este cea legată de îndemnurile debordînd de „sinceritate” din ultimele două zile cum că toți, toți, să mergem la vot, neapărat, neapărat, indiferent de opțiune, să ne exprimăm. Vai! Mai-mai să cedezi unei astfel de atitudini civice! Pe care de altfel am susținut-o și o susțin cu toată convingerea. Ceea ce susțin este în general implicarea cetățenească în viața publică.

Ia să ne gîndim preț de circa 2 secunde: de ce ar vrea un partizan al DA-ului la acest referendum ca eu, un partizan în principiu al NU-ului, să merg al vot? Ce interes ar avea? Chiar să cred oare că este extrem de interesat ca opinia mea să fie reprezentată? Ia să ne întoarcem un pic în timp, numai cu vreo săptămînă, nu mai mult, deci ar fi ușor de ținut minte: organizatorii referendumului au propus pentru străinătate numai 150 de secții de votare față de 300 cîte fuseseră înainte, deci o încercare clară de a limita dreptul acesta civic de exprimare. După ce s-a întors foaia și a început să se contureze îndemnul la boicot (care din cîte știu eu, a nu te duce la vot este perfect legal), hop au apărut ca ciupercile după ploaie alte 150 de secții de votare în străinătate! Păi e frumos așa? Și totuși eu, ca partizan al NU-ului, nu am sărit în sus pentru că mi se pare perfect normal să fie asigurate aceste condiții pentru cine o vrea să voteze.

Deci să revenim … de ce emulația asta printre DA-uri ca și NU-urile să voteze? Nu cumva este exclusiv interesul de a-și vedea legitimat votul? Eu unul sunt foarte convins că numărul de DA-uri este ceva mai mare decît cel de NU-uri. De fapt, pe acest val de populism s-au bazat forțările și mascarada. Dar mai sunt și o serie de oameni care pur și simplu nu consideră motivul acestui referendum suficient de important încît să se ducă la vot. Abia în condițiile utilizării tuturor mijloacelor legale la dispoziție, inclusiv boicotul, se va forța (eventual) și o decizie a indecișilor, a celor care stau de obicei acasă. Și pînă la urmă mi se pare foarte corect: dacă sunt interesați atît de mulți oameni de demiterea președintelui și dacă aceștia consideră că trebuie demis, atunci demiterea va fi cît de cît legitimă, în orice caz, o decizie de respectat. Dar altfel de ce aș participa la ceva ce consider că a fost organizat pe baze populiste, la limita legii, cu dubii mari în ceea ce privește organizarea, de niște oameni pe care îi interesează numai victoria lor și asta cu orice preț!

O altă teză reluată obsesiv este aceea cu numărul de voturi necesar pentru a alege un președinte versus numărul de voturi necesar pentru a-l demite. Nedumerirea mea vine din faptul că nu cred să fie atît de greu de sesizat diferența dintre un vot la ALEGERI și un vot la un astfel de REFERENDUM. La alegeri, mandatul unui președinte se termină! Neapărat trebuie ales altul, eventual reconfirmat cel dinainte, dacă vorbim de un al doilea mandat. Deci o decizie se impune! Nu ai cum să adopți o regulă de cvorum în această situație pentru că teoretic se poate să faci alegeri multe săptămîni la rînd fără să se realizeze acest cvorum și nu există nici un mecanism să scoți oamenii cu arcanul la vot! Așa că decizia poate fi luată în principiu și cu 3 oameni ieșiți la vot.

Odată însă ce o decizie a fost luată pentru un mandat de 5 ani, numai niște evenimente deosebite impun terminarea acestui mandat înainte de termen. Iar în cuvîntul deosebite stă cheia logicii cvorumului (despre care de altfel am mai scris). Iar acest raționament consider că trebuie să se aplice pentru orice președinte prezent și viitor. Depinde numai de noi ce fel de stil vrem să adoptăm în politică, respectiv la ce fel de precedent vrem să dăm naștere pentru că, așa cum am văzut într-un recent articol civic, puterea tradiției și a regulilor nescrise este una foarte mare.

July 25th, 2012

Fredonați cu mine. Sau … fredonez cu voi!

by Ratatouille
  • Pentru că, dincolo de persoanele implicate astăzi, nu sunt de acord cu ideea de a schimba președintele ori de cîte ori se schimbă majoritatea parlamentară,
  • Pentru că modul în care această suspendare a fost demarată este periculos pentru viitor,
  • Pentru că un astfel de precedent ar fi o cale deschisă pentru populism,
  • Pentru că oamenii care au inițiat această suspendare au strigat de-a lungul anilor „Uite Populistul”, ei acum exploatînd același populism pe sistemul sloganului legionar „omul și pogonul” (este o asemănare deocamdată numai de procedură, și nu între USL și legionari),
  • Pentru că oamenii care au inițiat această suspendare și-au dat seama de vreo cîteva săptămîni, brusc, că în Europa este o criză economică,
  • Pentru că pe oamenii ăștia nu îi interesează decît victoria lor, indiferent de mijloace,

pentru toate motivele astea, după cîte matrapazlîcuri de neimaginat în Europa-2012 au fost făcute, mă voi folosi foarte liniștit de un drept legal, acela de a sta acasă, fredonînd:

La urma-urmei mi se pare o decantare foarte corectă – dacă iese numărul de aur la vot atunci este o voință clară ce se cere respectată!

(via)

July 25th, 2012

Apreciem valorile! Dar să fie la ei, acolo …

by Ratatouille

Nu mai pot cu oamenii cu fundul în două luntri. Nu mai pot cu cîrcotașii eterni. Una din temele de jelanie perpetuă este cea cu valorile care ne pleacă și cum, vezi Doamne, nu știm noi să le apreciem. Întotdeauna cei ce jelesc pe tema asta se auto-extrag prin însuși speech-ul lor din masa ignoranților care nu ar ști să aprecieze valorile. Printre rînduri se subînțelege că dacă ar fi după ei ar ocroti respectivele valori și le-ar chema înapoi pentru a le pune în valoare. Dar din păcate sunt niște elemente izolate care … deh … ce pot face de unii singuri într-o masă de, cum spuneam, ignoranți?!

Iată că după ce a legat la ochi o necunoscută printre politicienii vremii și a pus-o să facă dreptate, Matrozul Chior și Dictator a mai făcut o nefăcută: a rechemat unul dintre indivizii ăia după care tot jelim cum că ne-au plecat valorile, și l-a pus să facă ce-o ști el mai bine cu învățămîntul și cercetarea din România. Desigur, l-ați recunoscut probabil pe cel care a scrijelit pospaiul de pe bacalaureatul românesc, Daniel Funeriu.

Daniel Funeriu este o valoare confirmată de oameni și sisteme care nu au nici o legătură cu nici un sistem românesc, fie el politic sau de învățămînt. Că a fost un student remarcabil – mai sunt zeci de mii ca el, că a mers mai departe și a făcut un doctorat în domeniu – mai sunt mii de doctori (la ăia pe bune mă refer), dar șeful lui de doctorat a fost un laureat Nobel, moment în care niște beculețe ar trebui să se aprindă în capul oricui. Mai ales în capul unui susținător al valorilor:-D Mai departe a continuat cu o carieră pe cont propriu în care a confirmat cîștigînd proiecte de cercetare și publicînd în reviste de prestigiu. Sigur că toate datele astea nu îl recomandă neapărat drept un manager bun, DAR sunt garanția unui sistem de valori în spiritul cărora Funeriu s-a format și pe care cel mai probabil a încercat să le transpanteze aici.

Dar cîrcotașii nu sunt mulțumiți! Funeriu este băsist, Funeriu a agresat copiii instalînd camere de luat vederi la BAC, Funeriu a pus gînd rău fabricilor universitare de diplome, Legea Educației miroase prea mult a influență nemțească și doar … nouă nu ne spune nimeni ce și cum să facem! Ah, ce să vezi, Legea asta a Educației a fost adoptată și în urma unui pact între toate partidele, pact inițiat în spiritul medierii dintre forțele politice de Matrozul care, propaganda spune, seamănă vrajbă între români.

Funeriu face și Funeriu drege. Și tot acești cîrcotași ignoră un amănunt elementar: nu este chiar simplu din punct de vedere electoral să pui degetul pe rana a zeci de mii de elevi de vîrsta BAC-ului, elevi care, apropo, au 18 ani, deci au drept de vot! Deci probabil tot acest cutremur a avut loc pentru ca, în sfîrșit, să nu mai fie ascuns gunoiul sub preș, chiar cu prețul unor … hă-hă-hă … unor voturi. (Ups!! O altă legendă a propagandei spune că Băsescu este populist! Păi ce populist e ăla care iese el la înaintare să anunțe măsuri … nepopulare?! S-or decide ce-i cu ei?)

Revenind la Funeriu, ochii mei asta au văzut, mintea mea atît a priceput: încercarea Bețivului de a aduce pe cineva pentru a face performanță în România într-un domeniu în care respectivul a făcut performanță în țările alea pe care pretindem ca le admirăm. Una din acele valori pe care pretindem că le vrem înapoi, în scaunul pe care a stat Funeriu instalînd însă „a unui sindicalist rudimentar, inapt şi inadecvat pînă la ridicol” (A. Pleșu, Dilema Veche) care ne-a adus în următoarea situație:

(foto)

Vorba Interimarului (citez aproximativ): nu ne dă Europa nouă lecții