Cu vreo 20 de ani în urmă, în jurul mesei guvernamentale vedeam întotdeauna doi militari: unul era Ministrul de Interne, celălalt – Ministrul Apărării. Apoi ușor-ușor toată lumea s-a obișnuit cu ideea demilitarizării Armatei și Poliției astfel că acum apariția unui militar în guvern este de natură să producă chiar iritare în anumite medii. Dar tranziția asta nu a fost tocmai ușoară: Cum?? Un terchea-berchea ce nu știe nici măcar ce-i aia o pușcă, să-mi spună mie, general de carieră, cum să trag cu tunul?
Mai nou o discuție asemănătoare se poartă de cîțiva ani cu privire la directorii de spitale din România care ar trebui să fie în primul rînd persoane cu pregătire de manager, și nu neapărat doctori. Evident că inițiativa a fost criticată, însă nu mi-e foarte clar dacă această critică se bazează pe faptul că ideea în sine este tîmpită, sau pe faptul mult mai elaborat că venea de la Băsescu (și ai lui). Eu habar nu am cum e mai bine! Dacă mă iei la întrebări, găsesc oricărei dintre variante o groază de argumente pro și deopotrivă contra. Cum ar fi că unul care a făcut ASE-ul nu poate să-i spună unui doctor cîți oameni să opereze, după cum pentru un doctor va fi mai greu decît pentru un economist să facă un spital profitabil. Pentru că totuși și sănătatea asta trebuie să se susțină!
Referitor la domeniul Educației, în urma discuției despre Mang a ieșit la iveală același aspect: că poate este mai puțin important cîte lucrări a plagiat sau cîte litere a mîncat în propriul CV, toate astea pălind în fața capacităților manageriale ale persoanei respective. Primul impuls ar fi să spun că în fața unor profesori ar trebui să stea tot un profesor ale cărui realizări să îi ofere o solidă bază de discuție cu cei pe care ttrebuie să-i păstorească. Dar probabil că un pur manager este o soluție mai bună.
Fiecare în domeniile voastre cred că v-ați pus la un moment dat cîte o întrebare similară: șeful bătătorilor de șaibă trebuie să fie cel care o bate cel mai bine/repede/frumos?? Un manager sau un profesionist?
! Până în 2015, femeile ar trebui să constituie 30% din conducerea de vârf a marilor companii din UE, cotate la bursă. Iar pana in 2020 40%. E o aspiratie, scrisa intr-un document votat saptamana asta la Strasbourg, de Parlamentul European.
Most Recent Comments