Cum stati cu pregatirile pentru Pasti? Nu va intreb de pregatirile spirituale, de suflet, minte si alte chestii ori prea adanci, ori prea inalte, asa ca o sa ramanem cu discutia la nivelul … mesei .
In coolnewzland cozonacii sunt gata, pasca e pe drum, mielul asteapta cuminte sa ii vina randul.
Insa coolnewzland e o insula in oceanul numit Vaterland, sau ca sa mai restrangem aria si sa ne adaptam la relief, e mai degraba o poenita in Schwarzwald.
Cum se intampla pastele in Padurea Neagra? Joaca mielul vreun rol? Ce se pune …”pe masa”? Mi-am luat reportofonul si inima in dinti , am ciocanit la usa familiei Hiss, o familie de gradinari din Freiburg, si iata ce am aflat:
P.S. Autorizarea asa numitului “lipici de carne” a fost blocata anul trecut de Parlamentul European. Deocamdata, pentru ca dupa cum stim, lobby-ulnu doarme niciodata … In plus, nu au voie sa il foloseasca producatorii europeni, dar poate ajunge in magazine prin produse exportate din alte tari.
Neata! V-ati luat micul dejun? A inclus si ceva cereale Kellogs sau un iaurtel de la Nestle?
Tocmai ce am citit ca in Elvetia vecina, Coca-Cola, Kellogg, Mars, Nestlé, PepsiCo si Unilever au semnat un soi de pact cu autoritatile prin care au jurat pe rosu ca nu vor mai face reclama la produsele destinate copiilor sub 12 ani.
Copiii mei, sub 12 ani, consuma aproape zilnic Nesquik, de la Nestle si cereale produse de aceeasi companie. Ce sa inteleg eu din stirea asta? Ca produsele nu or fi asa de sanatoase cum povestesc ei (inca) in reclame de vreme ce iaca, nu e bine sa fie influentati copiii sa le consume? Ca au fost cam iresponsabili producatorii pana acum si ca li se baga sula in coaste? Ca ne-au cam tras pe sfoara vanzandu-ne porcarioare dulci si parfumante, rude nu foarte indepartate cu vitriolul? Ca altii au facut muschii mai mari (a se citi “au facut lobby mai puternic”) si or sa invadeze piata cu noi produse “mai sanatoase” decat astea?
Mai aveti alte idei?
Si ca sa vedeti ce face reclama in mintisoarele copiilor, aruncati un ochi aici:
In afara impresiilor artistice provocate de tequila, Margarita si mariachi, a gandurilor filozofico-istoric0-rasiale provocate de patrunderea in cultura maya, ne-am intors din aventura noastra mexicana si cu un nou bagaj de cunostinte legate de viata la inaltime.
Colegul Rat v-a descris arta, eleganta si precizia care caracterizeaza zborurile Lufthansa, desi din ce inteleg de la altiinu-i rau nici la alte companii europene: mancarica indestulatoare, calda si de bun gust, vinisor si alte alcoale pe alese, filmulete si alte enterteineruri la fel, fete suple gata sa iti sara in ajutor.
Ei, sobolanu’ a luat caimacul, pentru ca mie mi-a ramas sa va povestesc despre zborurile cu americanii. Care prin comparatie cu Lufthansa sunt, cum sa va spun eu cam ca diferenta dintre trenul personal Barlad-Marasesti si ICE sau Eurostar.
Tot ce la Lufthansa e gratis, la americani se plateste asa ca va trebui sa ai grija ca nu doar pofta de cultura sa ti-o lasi frumusel la scara avionului, ci si pofta de mancare! In afara de apa, la Continental, de exemplu, totul costa. Unii dintre voi se pregatesc sa muste iar dinMarele Mar, so, daca veti calatori de acolo si spre alte zari americane, poate v-ar prinde bine ca inainte de a urca in avion va puneti burta la cale!
Sa nu asteptati de la insotitoarele de bord mai mult decat asteptati de la niste chelnerite de cantina: de cele mai multe ori sunt asa, niste fete solide “Hamburger style”, destul de “ravasite” stilistic, ca sa fiu draguta, si carora notiuni ca diplomatia sau delicatetea le sunt destul de straine. De exemplu, in timp ce o nemtoaica te roaga cu o voce mieroasa sa iti prinzi centura de siguranta (chiar daca nu ar fi prima data cand o face) o americanca spune: “Pentru a treia oara va reamintim ca trebuie sa va prindeti centurile de siguranta. Va multumim ca macar aceasta a treia oara ati procedat in consecinta si speram ca data viitoare sa fiti mai receptivi!” (auzita cu urechiusele mele pe ruta NY- Cancun)
Si daca tot nu ai ce manca, nu ai ce bea, nu ai si tu un film in a carui poveste sa te afunzi, in cele 4, 5 ore pe care le ai de petrecut in avion (ca America e mare!), ti se ofera insa o sansa unica: sa faci shopping! Rar mi-a fost dat sa vad atatea tampenii adunate la un loc, ca in aceasta revista de shopping in avion. Intre pastile si tot felul de alte masinarii pentru redus chelia, scarite si saltele relaxa pentru catei, oferta include si acest minunat colac de WC pentru pisici,
sau acest toiag irlandez de exceptie!
Pentru cei cu gradini, oferta este si mai generoasa, pentru ca, nu-i asa, este de neconceput sa nu ai in curte un crocodil din piatra,
un Yeti,
sau un … Zombie, recunosc, preferatul meu!
Hai, stiu ca stati cu mana pe portofel, spuneti: care din minunatiile de mai sus, lucururi atat de utile intr-o gospodarie, v-ati dori sa va cumparati?
Da, aud intrebarile voastre asa ca va raspuns rapid la ele, ca trecem mai departe la lucruri mai serioase. Deci, da a venit Mosu’, ne-a adus fiecaruia dupa cheful lui combinat cu dorintele noastre exprimate mai mult sau mai putin discret .
Pe langa cadouri zilele astea suntem preocupati sa contribuim fiecare- mai ales noi, astia care am ramas doar cu mintea de copil- la traditionala crestere in gabarit de Sarbatori. Atat datorita/din cauza (nu sunt hotarata vrajilor din farfurie preparate de maestrul Ratatouille cat mai ales din cauza ultimei idei care ne da tarcoale: sa ne angajam pentru cateva zile un chelner! Sa gatesti si sa mananci sunt doua activitati pe care le facem cu placere. Dar pentru momentele “pune-te masa” respectiv” ridica-te masa”oricat ne-am sfortat, nu am gasit neam de placere. Asa ca o sa ne coste un pic, da’ o sa apelam la ideea de mai jos. Chelnerul ideal: nu vorbeste, nu vrea salariu, nu face gafe, nu are mansetele murdare de sos!
Ieri, ultima zi de joi a lunii noiembrie, a fost Thanksgiving Day, poate cea mai importanta sarbatoare in Statele Unite dupa 4 iulie. Si sunt citeva evenimente care marcheaza fiecare Zi a Recunostintei. Primul dintre ele este curcanul umplut, nelipsit de pe mesele americanilor, fie ei neaosi sau FOBs. Desigur, raspunsul la intrebarea “oare ce o fi “American neaos”” poate constitui un post in sine. Cit despre FOB – asta era denumirea data de americanii deja “neaosi” irlandezilor (sau altor) infometati care napadeau intr-o vreme Boston-ul si Philadelphia – fresh off the boat – FOB, fireste!
Al doilea eveniment indisolubil legat de Ziua Recunostintei, dar care este expresia consumismului de peste Ocean dus la extrem, este prilejuit de reducerile masive ce se intimpla in asa-numita Black Friday – vinerea ce urmeaza Zilei Recunostintei. Imagini ce fac sa paleasca orice imbulzeli am mai putut vedea prin super-marketurile de la noi, fie ca se vind drujbe la oferta, fie ca se arunca cu pui ieftini in multime. De altfel, sad but true, fiecare Black Friday isi ia tributul in citeva vieti ale celor striviti de multimea imbulzita la portile mall-ului. Asadar curcanul este inca in git cind, in miez de noapte, oamenii (??) isi iau in primire locurile strategice de la intrari urmind ca la prima ora sa ia startul catre boarfele ieftinite semnificativ.
Dar sa revenim la primul eveniment ceva mai placut nu numai din punct de vedere culinar cit si prin prisma faptului ca seara de Thanksgiving reprezinta prin excelenta o seara petrecuta in sinul familiei. Si cum curcanul pregatit a l’americaine nu este tocmai pe gustul meu, iar de curcanul la cuptor, fie el umplut cu mere si gutui, pur si simplu m-am cam saturat, va propun o alta varianta de pasare umpluta, in cazul de fata un pui, dar nu vad de ce nu ar merge si surata lui mai mare si mai … Americana!
Este vorba despre o reteta care vine tocmai din Palestina si care imbina niste arome intr-un mod cu totul strain bucatariei romanesti motiv pentru care poate ne trebuie ceva timp sa ne obisnuim cu ideea de a pune de exemplu scortisoara intr-o mincare pe baza de pui. Despre stafide in orez am mai auzit mai demult, pe vremea cind descopeream ce interesante sunt povestile din 1001 de nopti. Dar bineinteles astea nu erau interesante pentru retetele de pilaf cu stafide. Cel putin nu pentru mine!
Pentru ca ingredientele-s tot chichirezul o sa le insir pe astea mai intii: un pui de vreo 2 kg- ca sa saturati vreo 6 guri flaminde, 2-3 cani de orez in functie de cit de flaminde sunt gurile, 0.5 kg de caren tocata- evident din reteta originala lipseste porcul dar pe noi nu vad ce ne-ar impiedica si apoi condimentele: nucsoara, scortisoara, “five spices”, usturoi, bulion gros, un pumn de stafide, o lamiie, ulei si sare.
(“five spices” gasiti pe la magazinele sau raioanele de produse Middle Eastern chiar sub denumirea asta si este un amestec de diferite mirodenii. Am intilnit si varianta “seven spices” care include si nucsoara si scortisoara!)
Prima Chestie – Pregatesti Puiul
Ca sa fie bun-bun puiul ar trebui sa stea la marinat macar 2 ore, eu insa prefer sa-l tin peste noapte si pentru ca se patrunde mai bine, si pentru economia intregii operatiuni. Mai intii amesteci sucul de lamiie cu sarea, uleiul (vreo 2 linguri mari), 2 linguri de bullion gros, o lingura de five spices impreuna cu o lingurita de scortisoara si cam jumatate de nucsoara plus usturoiul pisat bine. Freci puiul pe interior si pe exterior cu smacul asta, il acoperi si il tii la rece pina ii vine rindul.
A Doua Chestie – Pregatesti Umplutura
Carnea tocata trebuie un pic calita in ulei intr-o tigaie incapatoare (pentru ca va urma orezul care se umfla), amestacata apoi cu un virf de lingurita de nucsoara, o lingurita de scortisoara, o jumatate de lingurita de five spices si sare. Apoi adauga orezul clatit bine si mai pune stafidele si condimente dupa gust. De indata ce orezul se inmoaie poti gusta amestecul si iti dai seama cam ce mai vrei sa mai pui. Atentie la nucsoara care in exces poate da un gust usor amar. Mai adauga apa daca este necesar dar nu uita ca orezul trebuie sa fie mai degraba fried rice si nu boiled rice si oricum nu e necesar sa se faca pina la capat pentru ca oricum va mai sta in cuptor vreo 2 ore impreuna cu puiul care, nu-i asa?!, este in timpul asta la rece sa se marineze.
Cind umplutura este gata las-o sa se raceasca.
Finalul Apoteotic
Cit mai mult orez trebuie sa fie indesat in interiorul puiului. Ce ramine pui in tava si puiul umplut deasupra, acoperit cu o folie de aluminiu. Mai pui cam jumatate de cana de apa si restul de marinada si … la cuptor la vreo 200 de grade timp de o ora in care cele 6 guri flaminde sigur vor saliva abundent pentru ca in casa miroase deja din stadiul 2 a scortisoara, foarte interesant cu lamiie si usturoi! Ce a iesit vedeti sus, la inceput, ca am fost dragut si nu am vrut sa salivati asteptand!
Papica
Cind il pun la masa, mai adaug si niste migdale sau, si mai bine, seminte de pin un pic prajite intr-o unda de ulei. Varianta originala implica si o salata de castraveti cu iaurt, menta si usturoi pentru a da intregului festin o oarecare lejeritate. Tai marunt castravetii si menta, pisezi bine usturoiul si amesteci totul cu iaurtul, sare dupa gust!
Cam asta ar fi … sa-mi spuneti neaparat daca v-a placut!
Dragilor, blogul cool despre chestii hot are un nou postac. Il cheama…era sa zic Ratatouille da’ nu asta e numele si prenumele lui ( ca tot faceam eu apel la iesirea din anonimat zilele astea . Oricum, nu vrea sa spuna mai mult asa ca o sa ne multumim cu numele lui de scena, ca sa zic asa .
A modificat pagina despre autori asa ca daca vreti sa stiti mai multe despre el dati fuga acolosi printre randuri o sa va lamuriti de ce e in stare. In orice caz, dupa cum probabil v-ati dat seama facand legatura intre porecla aleasa si celebrul sobolan-bucatar din si mai celebrul film al lui Disney, el o sa fie responsabil cu chestiile gustoase. Dar si cu altele care or sa ii gadile lui urechea, ochiul ager si mustatile !
Maine o sa fac si un scurt interviu cu el si o sa ii auziti si chitzaitul !
Big hug, mai, Ratatouille!
P.S.: Gateste si tu niste chestii care sa nu ne ingrase, ok?
Pedalez cu inversunare, dar bicicleta parca sta pe loc. „Vreau sa ajung cat mai repede acasa! Caldura asta ma omoara, pur si simplu.“ Gata! Acasa. Duc bicicleta in gradina, urc scarile, intru in casa, deschid frigiderul. In usa frigiderului, dosite la racoare, ma asteapta aliniate: o sticla de apa, una de bere si o alta de bors (productie proprie ! Nu stau mult pe ganduri si beau direct din sticla. Din aia de bors ! „Arriane ar fi ales sticla de bere!“, imi spun. “Iar Angel – amicul meu bulgar … probabil ca nimic din toate astea. Ar fi preferat un … tarator!“
Poti cunoaste un om dupa cum arata pe dinauntru frigiderul lui; un fel de „spune-mi ce ai in frigider ca sa iti spun cine esti“. Pe vremea cand studiam in SUA, am impartit casa cu inca 4 colegi din tot atatea tari de pe 3 continente: o bosniaca, o indianca, o ghaneza si un vietnamez. Eu si Darija, fata din Bosnia, eram cel mai putin preocupate de mancare asa ca, de cele mai multe ori, le cedam spatiul din partea de frigider care ne revenea, celorlalti colegi de apartament. Nu imi dau seama daca detasarea noastra fata de mancare era doar pentru ca ciorbele noastre, in absenta borsului, nu aveau nici un haz. Cred ca pur si simplu gatitul nu era pentru noi doua, la vremea aia, o tema de interes. Asta nu ne-a impiedicat insa, ca la un potluck, sa punem mana de la mana si sa gatim un oloi cat casa de ciorba de pui acrita cu vreo 2 kile de lime. I-am cam pus in incurcatura pe cei aproximativ 30 de oameni din vreo 20 de tari care nu stiau cum vine asta sa mananci cu lingura un lichid fierbinte??!!! „Arata interesant si este foarte bun la gust! Cand se mananca, seara, dimineata?“ Ei, da, ciorba noastra a fost, clar, vedeta serii!
Dar sa revin la colegii mei de apartament. Aveam sa constat ca pentru asiatici treaba cu mancarea nu e un subiect pasager sau adiacent. Fidel meniului sau de acasa, San, vietnamezul, ne-a umplut frigiderul cu dovlecei si carne rosie, iar dulapurile cu paste si orez. Apoi Rama, indianca noastra din New Dehli, si-a insirat nenumaratele ei borcanele de condimente. Iar asta nu era tot. Ca sa fie sigura ca are in ce sa isi gateasca in mod corespunzator chicken curry masala si-a adus de acasa, din India, inclusiv o oala sub presiune si o tigaie! In ce o priveste pe Joanna, africana noastra ca un bulgare de ciocolata, avea sa imi faca o surpriza de proportii gatindu-ne intr-o seara la cina o … ciorba de burta! Ca sa vezi ce mica este lumea ?
Si acum, sa zabovim un pic asupra tarii din care va scriu. Cum stau lucrurile in Germania? Cu mancarea, prost. Carnati, ciolan de porc cu varza, salata de cartofi, spätzle (un fel de taitei) … Nimic din toate astea nu fac din bucataria germana un subiect de admiratie pentru gurmanzi. Insa cu berea lucrurile stau cu totul altfel: 1300 de berarii si in jur de 5000 de marci de bere. Reteta berii traditionale germane (berea nefiltrata) este stabilita prin lege. Se serveste, de regula, in berarii artizanale, acolo unde se si fabrica. Intr-un astfel de loc am facut un reportaj, de curand, iar aici puteti vedea poze si asculta ce imi povesteste maistrul berar.
Inca o observatie interesanta: nemtii prefera berea, o licoarea obtinuta din fermentatia unor cereale. Cand te gandesti ca si borsul nostru tot din cereale (tarate de grau, desigur) se face. Chestie de alegere si de gust. Sau de marketing?
Cum stati cu pregatirile pentru Pasti? Nu va intreb de pregatirile spirituale, de suflet, minte si alte chestii ori prea adanci, ori prea inalte, asa ca o sa ramanem cu discutia la nivelul … mesei 
.
vrajilor din farfurie preparate de maestrul Ratatouille cat mai ales din cauza ultimei idei care ne da tarcoale: sa ne angajam pentru cateva zile un chelner! Sa gatesti si sa mananci sunt doua activitati pe care le facem cu placere. Dar pentru momentele “pune-te masa” respectiv” ridica-te masa”oricat ne-am sfortat, nu am gasit neam de placere. Asa ca o sa ne coste un pic, da’ o sa apelam la ideea de mai jos. Chelnerul ideal: nu vorbeste, nu vrea salariu, nu face gafe, nu are mansetele murdare de sos! 
?
Most Recent Comments