“Nuuu stiu d-astea! 
Intrebati-i pe mayasi!”, v-as zice avand in vedere ca am ochii carpiti de somn si abia astept sa ma arunc in pat si sa raman acolo vreo 8 ore! Dar nu imi da pace intrebarea asta: cum au reusit mayasii sa supravietuiasca, cu tot ce inseamna asta – limba, cultura, religie, rasa – 4 sau dupa alte surse 5000 de ani? De ce nu mai putem vorbi in limba daca sau traca, de exemplu, dar in maya, da? Mayasii vorbesc si scriu singurul limbaj scris care exista de dinaintea venirii lui Columb pe continentul american.
Ca tot vorbeam de scriere, daca sunteti curiosi sa stiti cum se scriu numerele pina la 20 in limbaj Maya, priviti mai jos:
Cat de simplu si de logic, nu ?
Intre cele 31 de state cat reunesc Statele Unite Mexicane, exista si provincia Yukatan, loc magic al mayasilor, din care tocmai ce am revenit parliti de soare, cu ochii orbiti de atata turcoaz si … haituiti de jetlag. In Yukatan, oriunde privesti cu ochii dai de mayasi: niste omuleti foarte mici de statura, cu capul rotund, ochii putin obici, nasul mic, usor acvilin si parul negru lucios. Nu, nu sunt la fel ca toti mexicanii, daca asta va pregatiti sa spuneti. Sunt foarte aparte!
Am fost extrem de surprinsa sa constat o conservare extraordinara a speciei: rarisim vei vedea metisi, mayasi corciti cu albi caucazieni, negri sau orice alta specie. Din varii motive – mai ales faptul ca s-au revoltat mai des si mai cu convingere impotriva ocupatiei spaniole – mayasii din Yukatan nu au avut soarta indienilor din America de Nord care au fost decimati, iar putinii care au mai ramas traiesc zolati si la limita saraciei in rezervatii. Indienii maya din Mexic sunt stapani pe pamantul lor: 60% din locuitorii peninsulei Yukatan sunt de origine maya, asa ca nu e de mirare ca inclusiv guvernatorii care au condus statul sunt de prin anii 90 incoace indigeni.
Sigur, sunt si bogati si saraci, iar asta asa, ca in toata America Latina, adica la extreme. Ca sa va faceti o imagine asupra dezechilibrului bogatiei (… sau saraciei) o sa va spun ca jumatate din resursele financiare ale Mexicului se afla in mana a in jur de 20 % din populatie. In zonele rurale – majoritare in Yukatan – mayasii traiesc in comunitati foarte unite in care exista si un shaman, si vorbesc inca in dialect, intr-o limba care s-a conservat 5000 de ani (unul din cele 62 de dialecte amerindiene recunoscute de statul mexican). Shamanii nu au biserici. Isi executa, ca sa zic asa, procesiunile la ei acasa si, dupa cum avea sa imi spuna un localnic, ritualurile tribale au absorbit si elemente crestine: in unele incantatii, de pilda, este invocata si Fecioara Maria.
Trecerea de la stralucitorul, artificialul si americanizatul Cancun (un fel de Las Vegas mexican unde preturile sunt ca in centrul New York-ului, Vuitton, Gucci, D&G au magazine impresionante, si chiar si Madonna mai vine si mai trage o cantare) la oraselele din imprejurimi este socanta. Curiosi cum ne stiti, am vrut sa avem si experienta asta asa ca sambata trecuta am intrat in the deep Mayaland.
O seara de sambata oarecare. La mare, in Cancun, lumea se pregateste de clubbing. In Mayaland, viata pare ca se desfasoara in jurul bisericilor: dupa slujba, parintii stau in fata lacasului de cult sa mai sporovaiasca pe bancuta, iar copii joaca fotbal pe maidan,
unele mamici isi plimba copilasii,
batranii stau la taclale
iar la frizerie e aglomeratie mare !
Intr-o carciuma din apropiere, chelnerii imbracati in straie nationale le ofera clientilor tequila intr-o ceremonie traditionala,
in timp ce vizavi, un magazin de suveniruri ii cheama pe turisti in dansurile razboinicilor de alta data.
Lumea pe strada pare atat de nevoiasa, cladirile atat de modeste, cu o arhitectura minimalista, neingrijite si darapanate, incat faptul ca in spatele acestor ziduri se lucreaza la frumusetea vreunei femei sau se destainuie psihologului vreun bogatan al locului mi s-a parut total stridenta cu decorul.
Rata saraciei in Mexic, in jur de 30%, se vede cel mai bine la tara. Si totusi, va vine sau nu sa credeti patria tequilei si mariacchilor (din 2009 calificata de FMI drept tara puternic dezvoltata) are o rata de crestere de peste 7% pe an. Si asta in vremuri in care pana si bogatul vest se lupta cu criza.
Acu ce să zic, trebuie să recunosc că pînă și eu aici, în creierii munților Pădurea Neagră, tot am găsit niște mici usturoiați cu care-mi să-mi ostoiesc unul dintre cele 3 instincte primare și asta în timp ce pangasius-ul meu stătea singur și trist aici pe blog! Măcar aici suntem cu toții de acord că suntem români, urîm salata, iubim proteina, și ne asumăm asta!
Most Recent Comments