Posts tagged ‘Mexic’

May 23rd, 2011

De ce (mai) iubesc americanii Mexicul?

by Ratatouille

L-am pus pe „mai” între paranteze pentru că nu știu cîți americani, procentual vorbind, se duc la Chichen Itza (1, 2, 3) sau la cenote, însă cu siguranță crîșmele din Cancun sunt asaltate și conștiincios ținute sub ocupație pînă la ore mici din noapte și asta numai pentru a continua cu after-party-ul din zori! Și atunci se pune întrebarea, de ce le place atît de mult americanilor in Mexic? Pentru că toate cluburile și majoritatea restaurantelor din Cancun sunt copii fidele ale celor de la ei de acasă … deci??

Unul dintre răspunsuri este că cei tineri sunt atrași de faptul că nimeni nu-și bate capul să le ceară vreun ID pentru băutură. Și ce … e de colo să-ți poți bea mințile cîteva nopți la rînd in deplină … libertate??

Dar hai acum să vedem răspunsul în cazul seniorilor (și senioarelor!!) pentru că partea asta a litoralului este plină și de astfel de turiști.

Și tare cred eu că mai sunt și alte motive, dar nu am dovezi în acest sens ;) :-D

AMR = 11

May 22nd, 2011

Ce mai fu-măm?!

by Ratatouille

Văd că nu prea v-am convins cu o treabă dietetică, ușurică și sănătoasă … Ba că peștele are nu știu ce Hg prin el, ba că să încercăm nu știu ce șmecherii grecești – asta a fost un soi de integrare prin părți, ba că pur și simplu ză mic rulez – asta a fost de-a dreptu’ =)) Acu ce să zic, trebuie să recunosc că pînă și eu aici, în creierii munților Pădurea Neagră, tot am găsit niște mici usturoiați cu care-mi să-mi ostoiesc unul dintre cele 3 instincte primare și asta în timp ce pangasius-ul meu stătea singur și trist aici pe blog! Măcar aici suntem cu toții de acord că suntem români, urîm salata, iubim proteina, și ne asumăm asta!

Bun, deci dacă este pe bază de vicii m-am gîndit să nu mă mai fac de rîs cu astfel de recomandări :-D :-D :-D și să începem săptămîna ceva mai zen, învăluiți de niște rotocoale de fum. Hei!! Nu vă gîndiți la prostii! Cînepa aia din fundu’ curții rămîne acolo pînă la … postul potrivit. (Apropo de „fundu’ curții”, o știți pe aia cu

Ce te uiți în cur-

Ce te uiți în cur-

Ce te uiți în cur-tea meaaaaa??

Parcă tu n-ai cur-

Parcă tu n-ai cur-

Parcă tu n-ai cur-tea taaaaaaa! …… Doamnelor si domnișoarelor, ma scuzați, na …!)

Deci nu despre cînepă e vorba încă, ci despre niște trabucuri făcute manual (deci din nou … fără prostii … da?!?!) pe Quinta Avenida în Playa del Carmen. Da, desigur vorbim iar despre Mexic!! Și special nu le spun „havane” pentru că gazda noastră – Jose, pe care-l puteți zări în poza 14 de mai jos, insistă că o țigară de foi din tutun mexican este mult diferită de mult-mai-cunoscuta surată cubaneză. Ceva mai mild, mai ușoare, nu atît de iuți, și totul vine din mici diferențe esențiale din procesul de fabricație. Despre care putem citi mult și bine pe net însă să-l auzi pe Jose cum vorbește de plăntuța de tutun, de recoltare, de ani buni și ani proști este o adevărată încîntare … aproape că nu are importanță că nu m-am uitat la suficiente telenovele spaniole înțeleg spaniola. Ce nu am știut este că înainte de a ajunge să se topească sub propriul jar, tutunul trece printr-un lung proces de fermentație și macerare care poate să dureze chiar și 2-3 ani. Toate astea fără ca frunza să putrezească, echilibru care mi se pare foarte delicat de păstrat! În cele din urmă, baloți imenși sunt luați la mînă frunză cu frunză și trabucurile sunt rulate manual într-o muncă migăloasă.

Mai groase sau mai subțiri, ca atare sau cu arome de vanilie, ciocolata sau cireșe, pot să vă asigur că am avut de unde alege! Priviți și voi!

Ba chiar am găsit și un clip filmat fix în același loc așa că dacă sunteți mai prieteni cu spaniola s-ar putea chiar să vă placă!

Așadar: trabuc, pipă sau iarbă?

May 12th, 2011

Purceluș șfichiuit cu habaneros

by Ratatouille

sau … CARNITAS

Că degeaba am fost în Mexic că nimic nu am adus de acolo … că abia o rețetă obosită de salsa habaneros … că ce-ai cu noi de ne dai numai ardei iuți, așa, goi … pe scurt m-au pus unii la ambiție să dovedesc că nu-s bun numa’ de gură. Și cum era prevăzută masă mare, m-am pus pe născocit ceva care se pretează la a fi gătit în cantități însemnate.

Nu e pasăre ca porcul este o vorbă valabilă pe orice meridian, oricît ne-am da noi băieți (și mai ales fete) finuți/e că nu mîncăm decît broccoli și salată, în cel mai rău caz pui (doar piept) și pește! Chiar și toooocmai în Mexic am constat că o halcă generoasă de purcel poate fi un excelent pansament gastric între două sesiuni de tequila. Și deși noi mîncăm carne de porc în toate formele de agregare, stilul în care este pregătită carnitas lipsește din portofoliul nostru culinar. Ideea de bază este gătitul la foc mic, timp îndelungat, a unei bucăți sănătoase de „umăr” de porc. Ceafa mi se pare cam grasă pentru scopul ăsta, dar umărul, eventual cu o bucată de șoric pe el mi se pare numai bun.

Este o rețetă perfectă pentru o masă la care mulți prieteni și-au amintit de tine ;) , o rețetă care chiar dacă nu se face repede pentru că trebuie să stea mult la cuptor, necesită doar un mic de efort din partea bucătarului la început pentru a „porni” lucrurile și la sfîrșit pentru a le „asambla”, cea mai mare parte din timpul dintre ți-o poți petrece pe bloguri … știi tu care!

Așadar, am băgat la cuptor la foc mic (cam 100 C) bucata de carne aleasă pe sprînceană de măcelarul burtos (asta a fost ca să aflu dacă-mi citește vreun măcelar burtos blogul) de la măcelaria preferată. Dupa vreo cîteva ore am scos toaăn treaba și am ănceput să „trag” carnea desfăcînd-o în fîșii. Aici aș face o paranteza spunînd că păpica asta a difuzat din Mexic în nord, către the f%&king US of A unde a primit numele mult mai pragmatic de pulled pork astfel că prin Florida și South Carolina se poate spune ăntr-o bună aproximație că este mîncare națională! :) Evident servită într-o foarte sănătoasă chiflă albă! Revenind la procesul tehnologic, am adăugat ceva mirodenii (piper, dafin și ceva nucșoară) după care am trimis-o din nou la căldurică ca să se imbine toată chestia în sosul bun!

Între timp ca să nu li se aplece oaspeților de atăta carne (deși sunt sigur că nu pățeau nimic ;) ) am pregătit acompaniamentul: brînză cheddar (sau ceva similar), ardei grași în trei culori pentru aspect și niște ciuperci călite printr-o undă de ulei (nu prea mult că astea absorb imediat uleiul ca un burete și toată chestia e destul de grea la final).

După multele ore în care a stat carnea la cuptor (vreo 5-6 … puteți lăsa și peste noapte dacă aveți încredere că nu vă face cuptorul bucata), chiar inainte de a veni musafirii flămînzi, împachetați totul în niște tortilla (dacă găsiți din cele de porumb cu atît mai bine!) și serviți-le calde. Brînza se va fi topit, ardeii sunt crocanți încă … ce mai lipsește? Eventual un guacamole și pentru amatori de senzații tari, evident grohăitorul trebuie șfichiuit cu niște salsa habaneros!

Acu mai am un singur dor dubiu: Beer or red wine?

March 21st, 2011

Olimpiadele mayasilor

by coolnewz

Plimbarea prin site-ul arheologic de la Chichen Itza continuă și nu ar putea fi completă fără a pomeni de marea arenă de jocuri cu mingea. Se pare că vechii maya erau mari amatori de astfel de jocuri. De altfel mai toate civilizațiile pre-columbiene aveau o slăbiciune pentru acest sport cu conotații rituale pentru că astfel de stadioane (și termenul nu este deloc exagerat!) au fost descoperite din sud, din Nicaragua, pînă în nord, în Arizona, iar primele dovezi în legătură cu practicarea acestor jocuri datează cam din anul 1000 î.H.

Terenul de la Chichen Itza este un stadion în toată regula avînd în vedere că măsoară 70 m x 150 m, delimitat pe lungime de doi pereți care dau locului o acustică uimitoare. Un cuvînt rostit pe voce normală de către cineva aflat la un capăt al terenului este auzit cu claritate la capătul opus. Regulile după care se disputau jocurile nu sunt prea clare, însă cîteva scene sculptate în piatră ne ajută să ne închipuim cam cum se desfășurau ostilitățile. Ideea de bază era ca două echipe să țină în joc o minge de cauciuc lovind-o cu orice parte a corpului, preponderent cu … șoldul și mai puțin cu mîinile. Chiar și astăzi, în anumite comunități băștinașe se mai practică un astfel de joc care se cheamă ulama și care seamănă cu un volei fără fileu și unde mingea este lovită numai cu șoldurile.

Inelul de piatră prin care, probabil, trebuia trecută mingea

Stadionul de la Chichen Itza este unul relativ „modern”, avînd în vedere că acele formațiuni din piatră care aduc oarecum cu niște inele de coșuri de basket așezate pe verticală sunt considerate niște „inovații” relativ recente pentru stadioanele pre-columbiene. Am aflat că introducerea acestor inele a schimbat radical modul de desfășurare a jocului avînd în vedere că este destul de greu să „marchezi” prin niște chestii aflate la vreo 6m înălțime.

Legenda spune că echipa care cîștiga era decapitată de către învinși. Deși pentru noi socoteala pare bizară, maya considerau acest gest ca fiind suprema onoare avînd în vedere că cei astfel sacrificați ajungeau direct în rai în loc să fie nevoiți să urce cele 13 trepte pînă să acceadă acolo.

Și pentru că nu vreau să surclasez Wikipedia ;) , am să vă las cu încă niște poze proprii cu Templul Luptătorilor despre care însă puteți găsi detalii aici.

Templul Luptătorilor de la Chichen Itza

Detaliu de pe una din coloanele paralelipipedice

 

 

March 21st, 2011

Suveniruri de la Șarpele cu Pene

by Ratatouille

Azi este 21 Martie, azi începe cu adevărat primăvara, așa că dacă ați ratat cumva povestea Piramidei de la Chichen Itza și spectaculosul joc de lumini și umbre care se întîmplă în această zi în fiecare an acolo … sunteți doar la 1 click distanță de ea! Aici! Acum însă, cîteva poze proprii cu suvenirurile pe care le poți cumpăra din acest muzeu în aer liber, evident NUMAI în urma unor negocieri intense cu localnicii:

TU? Ce alegi?? :)

March 20th, 2011

Piramida Kukulcan de la Chichen Itza

by Ratatouille

Cît am fost în Mexic am încercat să postez în fiecare zi cîte ceva reprezentativ. Totuși acest almost live blogging are dezavantajele lui pentru că nu poți aprofunda unele momente care merită mai mult decît cîteva rînduri. Unul dintre momentele astea a fost excursia la templul maya de la Chichen Itza pe care o pot povesti la rece acum, după ce impresiile s-au mai decantat.

Așadar să ne localizăm un pic în spațiu: suntem în Mexic, mai exact pe peninsula Yucatan:

Mexic, peninsula Yucatan

și plecăm în zori de la malul mării, din Playa del Carmen, avînd de străbătut vreo 250 km pe niște drumuri care nu știm încă în ce fel arată.

De la Playa de Carmen la Chichen Itza

Totuși surpriza a fost frumoasă: am avut parte de o autostradă poate nu dintre cele mai bune, însă cu siguranță foarte liberă. Și deși limita de viteză era pusă cam aberant la 110 km/h, am presupus că sunt tot în Germania cu consecințele de rigoare.

Autostrada dintre Cancun și Chichen Itza

Ca-n palmă ...

 

... cam 20 $ pe bucata asta de drum ...

Cum cei mai mulți vizitatori vin de la malul mării, de la Cancun și împrejurimi, cheia este să pleci cît mai în zori și să ajungi cît mai repede pentru a evita aglomerația. Ceea ce am reușit, deci iată-ne pregătiți pentru lecția de istorie!

Poate cel mai nimerit ar fi să începem cu ce înseamnă Chichen Itza? Traducerea cuvînt cu cuvînt spune că înseamnă „la gura puțului neamului Itza”, Itza fiind un grup etnic aparținînd mayașilor. Și asta pentru că întreaga așezare care își are originile undeva prin secolul V, s-a format și s-a dezvoltat lîngă un uriaș puț natural. De fapt aceste puțuri sunt niște formațiuni foarte frecvente în zonă și iau naștere datorită pamîntului calcaros de aici. Dar despre ele voi mai povesti în alt material pentru ca merită o atenție specială.

Pentru a localiza în timp, Chichen Itza a reprezentat ceva pentru civilizația Maya vreme de aproape un mileniu, din secolul al V-lea pîna la venirea spaniolilor în secolul al XV-lea. Poate cea mai cunoscută parte a site-ului de la Chichen Itza este Piramida Kukulcan, o piramidă în trepte (spre deosebire de cele egiptene) cu baza pătrată care a fost inclusă pe lista celor 7 noi minuni ale lumii.

Piramida Kukulcan

Șarpele Kukulcan insuși

altă fațadă a piramidei

Construcția piramidei este o poezie care îmbină elemente religie, matematică, geometrie, astronomie. Cele 4 fațade sunt orientate către cele 4 puncte cardinale, pe fiecare dintre fațade fiind cîte un șir de trepte. 91 de trepte fiecare. Ce este special cu 91? Pai 91 x 4 = 364 la care se adaugă platforma superioară = 365, adică numărul zilelor din an. Piramida este formată din 9 platforme terasate, iar treptele de pe fiecare fațadă „taie” aceste terase în 18 segmente ce corespund celor 18 anotimpuri ale calandarului Maya.

Care-i treaba cu șarpele? Așadar piramida se numește Kukulcan, numele Maya pentru Șarpele cu Pene, zeitatea în jurul căreia este construit întreg templul de la Chichen Itza.

Și acum vine partea cea mai spectaculoasă. Pe 21 martie piramida reflectă într-un joc de lumini și umbre echinocțiul de primavară. Și mai elocvent decît orice descriere de-a mea este următorul clip pe care vă invit să-l urmăriți. Deși întreg clipul este interesant, dacă nu aveți timp mergeți direct la minutul 2:00 unde începe descrierea acestui superb și misterios fenomen.

Apropo, mîine este 21 Martie, ar mai fi ceva timp să ajungem cu toții acolo! :)
(va urma)

February 27th, 2011

Cadou pentru Zaqk

by Ratatouille

Buna sa va fie duminica! Vad ca in Romania iarna isi face de cap. Nu pot sa stau asa si sa ma uit indiferent cum lumea  sufera, ma stiti ce sobolan simtitor sunt! Asa ca, uite, m-am gandit sa le incalzesc macar unora ziua!  ;;) Zaqk, zaqk, obraznicule, nu stiam ca ti s-a dus vestea pana in Mexic!

Cadou din Mexic pentru Zaqk

Care dintre voi il mai poarta pe Zaqk pe umar, ha? :)

February 16th, 2011

Pregatiti pentru o tequila?

by coolnewz

Nu cred ca v-a fost usor sa uitati cum zilele trecute sobolanul facea piruete pe scena si va povestea ce baiat fin este el uneori. Si nu e singurul.  E plina blogosfera de baieti fini. Uite, chinezu va invata azi cum sa aveti timp de citit.

Cum toate joburile fine au fost luate, mie nu imi mai ramane decat sa va i nvit la o tequila si sa va dezvalui pasiunea mea pentru Margarita. Care Margarita? Pai licoarea aia dulce, sarata, acrisoara pe baza de tequila, care seamana extraordinar cu o … dragoste cu nabadai. Si cum in toata aceasta afacere, in care plutesc muulti, mult aburi de alcool, tequila e de baza, luati voi si ascultati cum se obtine dar mai ales … cum se bea o tequila :) , intr-un reportaj realizat intr-o mica fabricutza de tequila din mamacita MEXICO!

coolnewz package tequila RFERL

February 2nd, 2011

Cum sa supravietuiesti 5000 de ani

by coolnewz

“Nuuu stiu d-astea! :) Intrebati-i pe mayasi!”, v-as zice avand in vedere ca am ochii carpiti de somn si abia astept sa ma arunc in pat si sa raman acolo vreo 8 ore! Dar nu imi da pace intrebarea asta: cum au reusit mayasii sa supravietuiasca, cu tot ce inseamna asta – limba, cultura, religie, rasa – 4 sau dupa alte surse 5000 de ani? De ce nu mai putem vorbi in limba daca sau traca,  de exemplu, dar in  maya, da?  Mayasii vorbesc si scriu singurul limbaj scris care exista de dinaintea venirii lui Columb pe continentul american.

Ca tot vorbeam de scriere, daca sunteti curiosi sa stiti cum se scriu numerele pina la 20 in limbaj Maya, priviti mai jos:

Cat de simplu si de logic, nu :) ?

Intre cele 31 de state cat reunesc Statele Unite Mexicane, exista si provincia Yukatan, loc magic al mayasilor, din care tocmai ce am revenit parliti de soare, cu ochii orbiti de atata turcoaz si … haituiti de jetlag. In Yukatan, oriunde privesti cu ochii dai de mayasi: niste omuleti foarte mici de statura, cu capul rotund, ochii putin obici, nasul mic, usor acvilin si parul negru lucios. Nu, nu sunt la fel ca toti mexicanii, daca asta va pregatiti sa spuneti. Sunt foarte aparte!

Am fost extrem de surprinsa sa constat o conservare extraordinara a speciei: rarisim vei vedea metisi, mayasi corciti cu albi caucazieni, negri sau orice alta specie. Din varii motive – mai ales faptul ca s-au revoltat mai des si mai cu convingere impotriva ocupatiei spaniole – mayasii din Yukatan nu au avut  soarta indienilor din America de Nord care au fost decimati, iar putinii care au mai ramas traiesc zolati si la limita saraciei in rezervatii. Indienii maya din Mexic sunt stapani pe pamantul lor: 60% din locuitorii peninsulei Yukatan sunt de origine maya, asa ca nu e de mirare ca inclusiv guvernatorii care au condus statul sunt de prin anii 90 incoace indigeni.

Sigur, sunt si bogati si saraci, iar asta asa, ca in toata America Latina, adica la  extreme.  Ca sa va faceti o imagine asupra dezechilibrului bogatiei (… sau saraciei) o sa va spun ca jumatate din resursele financiare ale Mexicului se afla in mana a in jur de 20 % din populatie. In zonele rurale – majoritare in Yukatan – mayasii traiesc in comunitati foarte unite in care exista si un shaman, si vorbesc inca in dialect, intr-o limba care s-a conservat  5000 de ani (unul din cele 62 de dialecte amerindiene recunoscute de statul mexican). Shamanii nu au biserici. Isi executa, ca sa zic asa, procesiunile la ei acasa si, dupa cum avea sa imi spuna un localnic, ritualurile tribale au absorbit si elemente crestine: in unele incantatii, de pilda, este invocata si Fecioara Maria.

Trecerea de la stralucitorul, artificialul si americanizatul Cancun (un fel de Las Vegas mexican unde preturile sunt ca in centrul New York-ului, Vuitton, Gucci, D&G au magazine impresionante, si chiar si Madonna mai vine si mai trage o cantare) la oraselele din imprejurimi este socanta. Curiosi cum ne stiti, am vrut sa avem si experienta asta asa ca sambata trecuta am intrat in the deep Mayaland.

O seara de sambata oarecare. La mare, in Cancun, lumea se pregateste de clubbing. In Mayaland, viata pare ca se desfasoara in jurul bisericilor: dupa slujba, parintii stau in fata lacasului de cult sa mai sporovaiasca pe bancuta, iar copii  joaca  fotbal pe maidan,

unele mamici isi plimba copilasii,

batranii stau la taclale

iar la frizerie e aglomeratie mare :) !

Intr-o carciuma din apropiere, chelnerii imbracati in straie nationale le ofera clientilor tequila  intr-o ceremonie traditionala,

in timp ce vizavi, un magazin de suveniruri ii cheama pe turisti in dansurile razboinicilor de alta data.

Lumea  pe strada pare atat de nevoiasa, cladirile atat de modeste, cu o arhitectura minimalista, neingrijite si darapanate, incat faptul ca in spatele acestor ziduri se lucreaza la frumusetea vreunei femei sau se destainuie psihologului vreun bogatan al locului mi s-a parut total stridenta cu decorul.

Rata saraciei in Mexic, in jur de 30%, se vede cel mai bine la tara. Si totusi, va vine sau nu sa credeti patria tequilei si mariacchilor (din 2009 calificata de FMI drept tara puternic dezvoltata) are o rata de crestere  de peste 7% pe an. Si asta in vremuri in care pana si bogatul vest se lupta cu criza.


January 31st, 2011

De paza in lanul de Coolnewz

by Ratatouille

Am delegat-o pe doamna din imagine sa tina de sase pana revenim noi acasa, aici in coolnewzland.

Ce, credeti ca o iguana nu e cel mai bun paznic? Pai daca pazeste ea templul mayas de la Chichen Itza, s-o descurca in templul nostru virtual! Mai ales ca spre deosebire de cel in sudul Mexicului in templu nostru nu e sacrificat nimeni! (Deocamdata :)