Posts tagged ‘Nature’

May 22nd, 2013

Care-i diferența?

by Ratatouille

Știm foarte bine că este o mare diferență între sistemul medical din, să zicem Suedia și cel din, să zicem Angola. Sau Canada față de Bangladesh. Totuși diferența asta este una pe care mai degrabă o intuim, o simțim, fără însă a avea nici cea mai mică idee ce înseamnă ea în cifre absolute.

Așadar, care-i diferența?

Într-o statistică OMS preluată de ultimul număr din Nature vedem cum stă treaba. Și deși autorii par a interpreta rezultatele în sens pozitiv, mie mi se pare totuși imensă diferența la capitolul „mortalitate infantilă” între top 25% și bottom 25%, unde clasificarea (top/bottom) este făcută pe baza performanței sistemului medical. O scădere a mortalității în țările defavorizate din punct de vedere al sistemului medical, de la aproximativ 180 undeva la 110 este foarte mică avînd în vedere că vorbim de un interval de 20 de ani.

Diferente

 

(grafic)

November 8th, 2012

Soarele de pe casă

by Ratatouille

Nici n-ai zice că într-un loc cu atîta nor și ploaie poate să fie atît entuziasm în ceea ce privește energia provenită de la soare, o mare parte din case nemaiavînd acoperișul tradițional acoperit cu țigle, ci panouri solare care le transformă pe fiecare în cîte o mică centrală electrică. Și asta în ciuda faptului că subvențiile au fost tăiate cu mai bine de o treime în decembrie anul trecut. În Germania sunt vreo 30 GW instalați ceea ce, pentru a avea o idee, înseamnă aproape dublu față de locul 2 care este ocupat de Italia și unde probabil că este firesc de presupus că este muuuult mai mult soare. Iar acești 30 GW reprezintă o parte importantă dacă luăm în calcul un consum mediu de 80 GW. Cu toate astea trebuie să spun că de 5 ani, deși de la an la an consum mai puțină energie electrică, factura vine tot mai mare, și asta din cauza unei creșteri a prețului de vreo 20% …

(traducere, adaptare și poză de aici)

October 7th, 2012

Ghicind în stele

by Ratatouille

Data trecută era tîrziu și era vineri. Acum e devreme și e duminică, deci poate e mai cu noroc. Dacă v-ați întors de la biserică, e momentul pentru un alt fel de Doamne-Doamne.
Pe de altă parte mi se pare fascinant cum doi premianți Nobel stau de vorbă cu o mînă de studenți pe niște trepte într-un parc.

October 4th, 2012

Pe gînduri

by Ratatouille

Da, știu, mulți asociază Nature cu ziarul ăla al lui Funeriu Băsescu care i-a dat în gît pe niște plagiatori miniștri destoinici.
Să încercăm să trecem peste asta. O discuție care te pune pe gînduri:

August 29th, 2012

Perna fermecată

by Ratatouille

Cine nu ar fi vrut, mai ales în perioada în care mai eram încă prin școli, să aibă o pernă fermecată sub care să-și pună temele pentru a doua zi sau materia pentru vreun examen, și aceasta să intre peste noapte, ca prin farmec, în tărtăcuță?! Cine? Cine? Cred că toți, eu în orice caz!

(foto)

Pe de o parte este relativ cunoscut faptul că informațiile și cunoștințele se sedimentează și se cristalizează în timpul somnului. Dar asta presupune să fi stat deja la birou și să tocim cîteva ore ca să fi achiziționat respectivele informații. Or eu (cel puțin) cănd eram student aveam (și) alte priorități. (sper să nu citească tata articolul ăsta!) Veștile bune pentru loazele astea mai tinere :-D sunt că de acum înainte suntem cu un pas mai aproape de elaborarea acelei perne fermecate la care am visat toată studenția. Mai exact sunt dovezi concrete (fapte, nu vorbe!) cum că este posibil să achiziționăm informație complet nouă în timpul somnului. Adică să învățăm!

Cum s-a ajuns la concluzia asta? Printr-un experiment simplu: 55 de indivizi au fost expuși în mod repetat în timpul somnului unor mirosuri plăcute, „parfumuri”, respectiv unor mirosuri considerate drept „neplăcute” (carne sau pește alterat) timp în care au fost puși să asculte (în somn deci!) sunete specifice fiecărui miros în parte. Pentru fiecare miros, cîte un sunet. Concluzia a fost că respectivii au reușit, fără practic să-și dea seama, să asocieze apoi, cînd s-au trezit, sunetele cu respectivele mirosuri.

And so what? Da, se poate spune că rezultatul imediat este fără vreo utilitate anume. Valoarea lui stă în ceea ce demonstrează, și anume că putem învăța în timp ce dormim. O altă posibilă aplicație este ceea ce se numește terapie prin somn pentru tratarea diferitelor fobii.

Așaaaa! După cele 300 de cuvinte de science tare aș fi curios să știu ce experiențe aveți voi în legătură cu somnul (pe de o parte) și cu învățatul sau cu amintirile sau cu diferite experiențe de peste zi (pe de ală parte)?

(adaptat din Nature. pentru cine vrea ceva mai elaborat - CLICK)

August 15th, 2012

„Repetă după mine”

by Ratatouille

(foto)

Elena Ceaușescu nu a avut vreo diplomă, dar puterea soțului ei, Nicolae, a determinat totuși Universitatea din București să-i acorde titlul de doctor în chimie. Conținutul numeroaselor sale lucrări științifice a fost scris de alții.

Cuplul a fost executat în ziua de Crăciun a anului 1989 pentru fapte mult mai grave decît deontologia publicațiilor științifice. Însă practica lor de nesocotire a principiilor academice a explodat în corupta Românie post-comunistă.

În ultimele 18 luni revista Nature a făcut o cronică a epidemiei plagiatului care a implicat figuri politice proeminente din Europa printre care fostul ministru german al apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg care a plagiat pentru doctoratul său în drept, fostul președinte al Ungariei, Pál Schmitt, sau primul ministru român, Victor Ponta, care continuă să respingă acuzații bine fondate de plagiat în teza sa de doctorat în drept. Plagiatul este foarte răspîndit în universitățile românești și un fapt îngrijorător este acela că mulți membri ai comunității academice nu par a realiza de ce aceasta este o problemă.

Plagiatul pare a fi foarte răspîndit în clasa politică europeană și în comunitatea academică românească. Internetul îl face mai ușor de detectat, dar și mai ușor de comis pentru că oricine poate face un copy-paste în numai cîteva secunde. Poate este tocmai acest acces ușor la cuvintele altora care îi face pe unii membri ai comunității academice să creadă că plagiatul nu este o problemă serioasă.

Greșit! Plagiatul este ilegal (furt de proprietate intelectuală) și imoral, și toți cei a căror reputație și carieră se bazează pe publicarea ideilor și descoperirilor lor. [...]Dar are un impact indirect asupra sistemului academic pentru că promovează carierele celor frauduloși. Și cei ce urcă treptele academice pe baza unor rezultate lipsite de onestitate, de cele mai multe ori transmit propriilor studenți aceeași lipsă de respect pentru metoda științifică și principiile academice.

Plagiatul are și o influență globală. Cele mai multe țări acceptă ideea că pentru prosperitate economică este nevoie de o robustă bază de cercetare, un concept inclus în Tratatul de la Lisabona. Însă o bază de cercetare contaminată de plagiat și plagiatori nu poate funcționa optim niciodată. România, semnatară a acestui tratat, părea să fie pe drumul cel bun către un viitor onest și promițător atunci cînd a aprobat legea educației, făcută pentru a stimula competiția în universitățile sale. Cu toate acestea, legea este acum afectată de interferența politicului în chiar ocnsiliile etice care ar trebui să ajute la implementarea ei. În aceste condiții este ușor de înțeles de ce cercetătorii excelenți ai României – și sunt mulți – aleg să lucreze cu precădere în afara țării.

Un grup de cercetători încearcă acum să schimbe lucrurile printr-un site care să urmărească și să investigheze cazurile suspecte din România. Țelul lor declarat este acela „de a reforma și de a reda încrederea” în sistemul academic al țării. Cercetătorii de pretutindeni ar trebui să susțină acest efort și să-și facă auzită vocea.

Acesta este un editorial pe care mi-am luat libertatea de a-l traduce integral, inclusiv titlul genial, din varianta online a revistei Nature, editorial ce apare astăzi și în versiunea tipărită. Este pentru a treia oară în ultimele luni cînd cea mai prestigioasă revistă științifică ne bagă în seamă pe acest subiect. Și îmi permit să spun că cine crede că Nature își face politica editorială după vreo agendă politică este, în cel mai bun caz, complet în afara problemei.

Pentru a înțelege mai bine în ce măsură ne afectează aceste discuții, încearcă să-ți închipui că ești, spre exemplu, Sandra Izbașa și că deodată auzi cum, unul cîte unul, colegii tăi din echipa olimpică sunt acuzați (și dovediți) că au concurat dopați. (Evident, respectînd proporțiile pentru că evident că nici eu nu sunt Sandra Izbașa, iar Ponta&Mang cu atît mai puțin sunt colegii mei, nicidecum membri ai vreunei echipe olimpice)

August 1st, 2012

O nouă ștachetă pentru altruism

by Ratatouille

Pe sistemul Fir-ați ai dracului cu melcii voștri!, sper să nu-mi spuneți și voi la sfîrșit Fir-ai al dracului cu furnicile tale! Dar numai ce citesc în revista mea favorită :-D despre niște furnici chiar date dracului. Mă rog … termite! Care termite se pare că ridică ștacheta noțiunii de altruism la cote imaginabile numai, eventual, pentru vreun terorist islamic. Mai exact, atunci cînd colonia este amenințată, ele explodează împroșcîndu-și adversarii cu un lichid toxic. Dar treaba și mai cool se întîmplă mai departe: diviziunea muncii este atît de pronunțată încît alea tinere și bune de muncă sunt ferite de astfel de sarcini (auto)explozive, numai cele mai bătrîne dezvoltînd de-a lungul vieții aceste glande care secretă lichidul ucigaș. Un pic diferit față de oameni care-i trimit la război pe cei mai tineri și mai puternici! Furnicile astea-s mai pragmatice …

(foto)

Și totuși! Dacă otrava asta e atît de puternică, de ce nu le face chiar lor de petrecanie? Gradul de sofisticare este remarcabil: în momentul exploziei se amestecă două substanțe, este ca un soi de superglue A+B, fiecare component în parte este OK, dar capătă proprietatea dorită numai cînd vin în contact! Și pentru că știu că vreți să vedeți sînge, iaca niște termite pe post de gladiatori:

Sigur că astfel de metode de apărare nu sunt tocmai noi. Simpaticul sconcs ne țintește și el de sub coadă în caz că-l amenințăm, în timp ce sepiile se pierd într-o mare de cerneală. Dar parcă furnicile nu prea știu de glumă. De fapt, treaba cu otrava se pare că a evoluat dintr-o altă metodă ceva mai primitivă, și aici mă văd forțat să citez textul original :-D :

Many termites fight off enemies by simply defecating onto them, sometimes with remarkable accuracy from a distance.

Și vă rog, să nu-mi spuneți că și articolul ăsta este unul politic!! Deși ultima propoziție cam asta ar sugera … =))

July 21st, 2012

Bio.Diaspora la Olimpiadă

by Ratatouille

Cum povesteam și cu cîteva zile în urmă, Olimpiada este o ocazie rară pentru a observa anumite fenomene în condițiile în care nu în fiecare zi se întîmplă să se întîlnească în același loc milioane de oameni veniți din toate colțurile Pămîntului. Bio.Diaspora este un proiect al Universității din Toronto care își propune să conecteze o hartă în timp real a miliardelor de trasee de zboruri de pasageri cu o bază de date care are drept scop să inventarieze orice indiciu al unei boli infecțioase oriunde în lume. Dacă orarele companiilor aeriene sunt deja aproape perfect indexate, pentru a obține informații despre focarele de infecții proiectul conține un soi de spider care trece în revistă știri, rapoarte ale oficialităților sanitare sau chiar indicii din social-media.

(foto)

Dacă, spre exemplu, o nouă formă de gripă apare în China, Bio.Diaspora pune cap la cap informații legate de trafic și cele legate de locațiile focarului din China, pentru a obține o imagine a împrăștierii (diaspora – διασπορά) patogenului, respectiv pentru a evalua probabilitatea ca acesta să ajungă la Londra, la Olimpiadă, ca o pontențială poartă către o răspîndire mondială.

Bineînțeles că acesta este un scenariu posibil, dar puțin probabil. Totuși este important de observat că multe experimente nu pot fi făcute în condiții de laborator, iar simulările comuterizate, oricît de bine ar aproxima realitatea, sunt greu, dacă nu imposibil de validat practic. Pînă se întîmplă!

De altfel astfel de epidemii infecțioase au fost asociate în trecut cu adunări mari de mase. O epidemie de pojar a fost potențată de Olimpiada de iarnă din 2010 de la Vancouver, în timp ce o erupție de gripă a fost favorizată de o întîlnire a tineretului catolic în 2008, la Sydney.

Bio.Diaspora este un instrument de pionierat într-o ramură a medicinei aflată la început: mass-gathering medicine. Totuși aceasta devinde din ce în ce mai importantă în condițiile în care zilele astea suntem mai mobili ca niciodată, iar aglomerările pricinuite de evenimente sportive, festivaluri, concerte, evenimente religioase adună tot mai mulți oameni din locuri tot mai diferite. Inițiatorii proiectului compară sistemul de transport cu o rețea de artere, iar deplasarea oamenilor prin aceste artere este un soi de fiziologie și ca orice fiziologie „normală”, aceasta poate fi perturbată de anumite evenimente cu implicații în sănătatea la nivel mare, evenimente și implicații care trebuie bine înțelese.

(tradus, adaptat și explicat din revista mea favorităprietenii știu de ce ;) )

de văzut de asemenea – Bio.Diaspora

July 19th, 2012

Olimpiada dintr-o altă perspectivă

by Ratatouille

Peste o săptămînă începe Olimpiada. Cei mai mulți ne gîndim la gimnastică, la canotaj, la medalii. Olimpiada însă este un eveniment unic pentru a studia multe alte fețe interesante ale vieții noastre. Unicitatea este dată de cîteva aspecte care se reunesc în același loc și în același timp numai odată la 4 ani. De exemplu multitudinea de sporturi și multitudinea de oameni din toate colțurile lumii.

Totuși să nu ne îndepărtăm prea mult de subiectul principal al Olimpiadei – sportul. La precedenta Olimpiadă (Beijing 2008) au fost spulberate nu mai puțin de 25 de recorduri mondiale la înnot și cei mai mulți pun asta pe seama progreselor în design-ul costumelor care diminuează mult frecarea cu apa. De altfel, apreciind că sportivii mai au puțin și își atașează o elice, după ultima Olimpiadă au fost stabilite o seamă de reguli care limitau avantajul ce putea fi obținut de pe urma costumelor de înot. În felul ăsta competitorii s-au văzut nevoiți să apeleze la alte resurse pentru a a-și îmbunătăți performanțele.

(foto)

Cercetarea este una din resursele oricînd disponibile, fiind de altfel destul de ieftină avînd în vedere că cercetătorii umblă cu cămăși roase și tălpi găurite cam peste tot pe lumea asta. Așa că echipa britanică de înot a cerut ajutorul unui tip care pînă la acel moment se ocupase de echipa de ciclism, învățîndu-i cum să stea pe bicicletă pentru a fi cît mai aerodinamici.

Pentru a optimiza stilul de înot, sistemul principal a constat din legarea sportivului de un fir prin care acesta era tras prin apă cu o viteză ceva mai mare decît cea cu care acesta s-ar deplasa în mod normal. Tensiunea din fir este o indicație pentru rezistența apei la înaintare. Totul este înregistrat video astfel că se poate corela în ce măsură modificarea poziției poate modifica alunecarea apei pe lîngă corpul sportivului sau poate crește viteza. Feedback-ul este practic imediat, performanța putînd fi analizată chiar la ieșirea din piscină.

Așadar un voluntar (dat cu ceară), o cameră video, o sfoară și eventual un software de dinamica fluidelor pot fi suficiente pentru a urca pe podium la Olimpiadă. Oare așa o fi?

(tradus și adaptat)

July 3rd, 2012

Singuraticul George

by Ratatouille

Singuraticul George a murit zilele trecute la vîrsta de 100 de ani. Sau cel puțin atît îi dădeau cei din jurul lui, pentru că este destul de dificil să estimezi vîrsta unei țestoase după cîte riduri are. Singuraticul George a fost descoperit în 1971 în Galapagos, stabilindu-se că face parte dintr-o specie de țestoase gigant despre care se credea încă de la acea vreme (1971) că a dispărut complet. Descoperirea lui a dat speranțe iubitorilor diversității naturii care și-au făcut vreme de 40 de ani iluzii că ar putea recupera respectiva specie.

(foto)

Dar pentru asta, George avea nevoie de o jumătate! Pe care zoologii care-l aveau în grijă nu au prididit să o caute prin lumea largă, răscolind deopotrivă grădini zoologice sau colecții private. Negăsind o prințesă țestoasă din aceeași specie, i-au adus unele dintr-o specie înrudită. La o adică nu știm cum fantastichează bărbatul alb la asiatice sau domnișoare de abanos? Invers, bănuiesc că nici bărbatul chinez nu s-ar da în lături de la o norvegiancă fie ea chiar și cu juma de metru mai înaltă, iar despre blacks on blondes … cred că a auzit toată lumea cu o minimă cultură internautică! :-D Așa că de ce n-ar fi fost și țestosul George interesat de niște chinezoaice țestoase?! Mai ales că printre cei care se ocupă de astfel de animale este știut faptul că un mascul de țestoasă gigant în mod normal „se împerechează cu aproape orice: cu o țestoasă moartă, cu un pietroi rotund aflat pe drum” … (vă sună cunoscut??) Ei bine, nu! George a fost complet dezinteresat de orice prezență feminină din jurul lui!

Îngrijitorii nu s-au lăsat și dacă l-au văzut atît de flegmatic, i-au adus competiție sperînd ca măcar în felul ăsta să-i trezească orgoliul și odată cu el și alte părți adormite. Nici un rezultat! Pasul următor a fost … ia să vedem, ghiciți?? Să-l pună să se uite la amorul ghebos al altor țestoase!! Deci treaba cu filmele XXX ar avea șanse să funcționeze și la alte lighioane mai puțin … evoluate! :-D

Atunci cînd se părea că nu mai este nici o șansă (și aici nu voi mai traduce, ci voi lăsa textul original) a apărut „a young and attractive female zoology student from Switzerland”. :-D Ea era bine-cunoscută pentru faptul că „she could get the other male tortoises in the exhibition pens to produce sperm within 15 minutes of approaching them”. :-D :-D Deci pricepută în ale țestoaselor țestoșilor!! Cu toate astea lui George nu i-a venit de hac, motiv pentru care acesta și-a căpătat pentru totdeauna porecla de Singuraticul George – Lonesome George. Din păcate, conform vorbei străvechi Domnul dă, dar în traistă nu bagă, Singuraticul George a rămas fără moștenitori, el rămînînd doar un simbol pentru toate speciile aflate în pericol de dispariție.

Povestea asta a fost compilată din revista mea favorită (1 și 2), care revistă are ieri un alt articol extrem de interesant pentru noi toți!