coolnewz about hot thingz

Safta auzi ușa blocului trîntindu-se cu zgomot, apoi pe cineva urcînd grăbit treptele două cîte două. Cîinele care dormea de obicei pe preșul lor schelălăi scurt și Pantilimon, mormăind printre dinți un „ceașca mă-tii de javră”, dădu buzna în casă. Safta ieși din bucătărie o secundă prea tîrziu, suficient însă pentru a vedea niște urme de pantofi plini noroi indicînd clar drumul către dormitor. Femeie se întoarse cam descumpanita la locul ei, în bucătărie. Înlemni! Paharul de muștar zăcea uitat în vitrina bufetului. Pantilimon nu-l ignora niciodată și întotdeauna și-l umplea pe jumate cu rachiu iar faptul că în acea seară paharul rămăsese la locul lui, în vitrina bufetului vopsit acu’ 2 ani cu bleu chiar de Pantilimon, era de natură să o îngrijoreze.

În timpul ăsta din camera cealaltă se auzeau bocănituri, zgomot de boarfe răsturnate și căutări febrile. În astfel de situații era mai bine să nu-i apară în cale prea des. Pantilimon apăru în cadrul ușii bucătăriei cu niște imense cizme de cauciuc în care-și îndesase pantalonii lui de doc maro, iar deasupra cu o geacă de camuflaj luată „de la ruși” și încheiată la gît cu un ac de siguranță. Înșfăcă un cuțit scurt cu lama lată și în timp ce Safta își ducea înspăimîntată colțul baticului la gură, el mai apucă două plase mari de rafie de la O-șan, se întoarse pe călcîie și ieși din casă călcînd pe bietul cîine ce credea că și-a recuperat teritoriul. Safta se prăbuși pe taburet, cînd ușa de la intrare se deschise din nou și revăzu mutra lui Pantilimon cu ochii licărind și transfigurată de ceea ce va să vie . Omul șuieră: „Ciupercile, femeie! Au apărut ciupercile!”

Pantilimon se întorcea de la depozit pe la aceeași oră, dar zilele se scurtaseră parcă mai repede decît în alți ani. În seara aceea abia își croia drum spre casă prin prima lapoviță clisoasă a anului, printre alți oameni grăbiți și cîini comunitari uzi leoarcă. Nu se gîndea decît la paharul de muștar cu fund gros în care-și punea rachiu în fiecare seara de 4 ori pînă la jumate și-l golea doar de 3 ori. Apoi, asa, ca prin vis, aparea  Zana Rachiului cu chipul Saftei,  care îl dezbrăca și-l învelea grijulie.

La ușa blocului Pantilimon formează absent la interfon: 021. Interfonul sună strident de două ori după care … Pantilimon tresare … o voce bărbătească răspunde răstit: „Care ești la ora asta, Grijania m****?!” Hm … Acasă nu trebuia să fie decît Safta! Sa se fi apucat Safta de lucruri necurate? “Stai, Pantilimoane. Uitasi de diez! Vai de capul tau ce te-ai ramolit!” Mai formează o dată: # 0 2 1, apasa OK și ușa se deschide! “Nu avea cum, dar nu avea cum ca  Safta sa imi faca mie una ca asta? In-po-si-bil!”

Linistit, intră în casă.  Imbracat si incalcat inca, da pe gat un pahar de rachiu. Căldura cu iz de mîncare din bucătărie și rachiul care și-a făcut pe loc efectul îi induc o stare de duioșie blegoasa. Se gîndea de cîteva zile să-i spună ceva Saftei, dar nu-și găsea cuvintele și-și dăduse singur ultimatum ca în seara aceea să rezolve problema. Ca niciodată, Safta îi umplu din proprie inițiativa paharul. Pe Pantilimon îl încercă un sentiment plăcut, dar pe de altă parte știa că paharul nu este umplut decît de 4 ori și golit numai de 3. Zana rachiului stie de ce ! Concluzia: nu mai avea mult timp la dispoziție.

- Săftico, știi ce zic io? întrebă el ca un școlărel în timp ce-și desfăcea acul de siguranță cu care era prins la gît paltonul.

- Ia zi Pantilimoane!

Pantilimon o găsea cochetă în seara ceea:

- Săftico, uite, io mă gîndeam că acu facem și noi doo-ș-cinci de ani de cînd ne-am luat … și să facem și noi o petrecere!

Acum că spusese ce avea de spus, Pantilimon răsuflă ușurat în timp ce Safta, după o secundă de perplexitate, întinse mîna către paharul de muștar plin pe jumate cu rachiu și-l dădu scurt, pe spate.

- Tu … tu vorbești serios, Pantilimoane?! Că de doo-j de ani tot uiți …

Pantilimon, emoționat, se juca cu sfoara ce-i ținea pantalonii. Safta, fata din popor,  își reveni repede.

- Pantilimoane, îți fac o listă să te duci mîine la cumpărături. Îl rogi pe Cristache-al tău, dacă tot vine la petrecere, să meargă cu tine cu Dacia aia a lui la cumpărături. Și iei ce-ți zic eu.

Deodată Safta se întristă:

- Da’ în ce punem șprițu’ la 8 oameni? Că paharele noastre de cristal de Boemia de la nuntă le-i spart la barbut cu tovarășiii tăi ca să aruncați babaroasele …

Pantilimon, baiat căruia îi plac soluțiile ingenioase, își umflă pieptul lăsînd să se vadă tricoul cu SEPULTURA primit acu 7 ani de la fi-su, umplu paharul de muștar tocmai golit de nevastă-sa, îl goli dintr-o suflare, îl împinse pe masă în fața Saftei și zise:

- Unu! Și la lista aia a ta mai pune încă 7 borcane de muștar!