Alegerile de la sfîrșitul anului trecut ar fi pu… putea fi un nou început pentru fiecare din actorii politici, fie ei perdanți sau cîștigători.
PDL: pe măsură ce se apropie sfîrșitul mandatului lui Băsescu și acesta își pierde tot mai mult din influență, aspect la care se adaugă un inevitabil plictis în legătură cu tipul de politică care prin 2000-2004 constituia ceva inedit, PDL începe să suporte consecințele faptului că în toată perioada în care a fost pe val nu a făcut mai nimic pentru a-și asigura continuitatea. Se uită unii la alții și nu reușesc să vadă pe nimeni care să aibă capacitatea de a-i remorca așa cum a făcut-o Băsescu atunci cînd a scos partidul din anonimatul în care l-a adus veșnicul (pe atunci) candidat la prezidențiale, Petre Roman. Anonimat în care PDL tinde să se întoarcă. Este în legea firii ca un partid să cunoască și pante descendente, iar PDL nu s-a pregătit pentru asta ajungînd în ultima clipă să scotocească după un vector de imagine, gen MRU, pe care apoi tot ei să-l îmbîcsească mormăind nemulțumiți de faptul că în cîteva luni MRU nu a putut să facă uitate toate erorile ultimii 10 ani. Asta este!
Ce ar putea fi? Ar putea fi o schimbare totală de garnitură. Cu ea ar veni inevitabil și un suflu nou, nu numai impresia unui suflu nou. Pentru un tip ca Blaga care s-a remarcat printr-o organizare eficientă atunci cînd a avut ce să organizeze, ce-o fi așa de greu de înțeles că pentru a se mai alege ceva din partidul ăsta, trebuie figuri noi?! Aș înțelege să țină cu dinții de un post de ministru de unde se mai poate stoarce ceva, dar de postul de președinte de partid, care partid mai este și în derivă, de ce s-ar crampona?? Poate nici măcar nu este vina lui, punctual, pentru scorul modest al PDL, ci mai degrabă a lipsei de viziune în timp despre care vorbeam, suprapusă pe erodarea guvernării. Dar acum gata, alegerile s-au terminat, aproape că s-ar putea spune că oricine altcineva este mai bun decît actuala conducere. Personaje gen Berceanu parcă sunt mai puțin vocale în ultima vreme și asta nu poate decît să mă bucure, însă în loc să văd sînge proaspăt în instalație, aud tot soiul de propuneri inepte gen Blaga președinte, ajustată zilele trecute cu alta și mai și: Videanu președinte! Să nu dea Dumnezeu cel bun să avem de ales între Ex-Interimar și Blaga sau Videanu … Chiar crede cineva că unul din ăștia doi ar putea resuscita PDL??
PSD: pare partidul cel mai liniștit, chestie care îmi aduce aminte de ce ne spunea bunica nouă, nepoților, atunci cînd stăteam la masă flămînzi după o zi de hîrjoană: dacă nu se aude nimic, înseamnă că le place! Așa și cu PSD: înclin să cred că sunt relativ mulțumiți de faptul că blidul este plin și că le-a venit și lor rîndul după atîtea tenta… eforturi. Din păcate le-a venit rîndul nu atît datorită faptului că au făcut ceva pentru a le veni rîndul, aici fiind la același nivel cu PDL (și de altfel cu întreaga clasă politică) din punctul de vedere al (in)existenței unei strategii pe termen lung de a promova pe cineva cît de cît competent (vezi cazurile Dumitrescu/Mang/Ponta), ci pentru că ăilalți s-au erodat într-o criză despre care, foarte recent, mai exact după 9 decembrie 2012, au aflat și ei, amănunt pe care ni l-au transmis și nouă. Înțeleg că dezăpezirea se dovedește a fi comparabil de grea cu cea de anul trecut la care MRU a picat clasa sau că negocierile cu FMI sunt la fel de dure și umilitoare ca pe vremea lui Boc.
Ce ar putea fi? Deja este un lucru acceptat la scenă deschisă cum că în anii electorali demagogia este la cote maxime și vine din toate direcțiile, prin urmare cine a avut iluzia unei cotituri economice odată cu schimbarea de guvern, ar fi putut la fel de bine să voteze cu Domnu’ Dan. Cu atît mai mult că din mai pînă în decembrie s-a cam văzut cum stă treaba. Dar odată ajunși în poziții de decizie cu o majoritate confortabilă, PSD ar putea folosi șansa unică de a face uitate rateurile de start, sau scuturarea șandramalei din vara lui 2012, sau faptul că sunt colegi de coaliție cu Gigi Becali. Ar putea dacă nu să spună hei popor, nah, era campanie, ce era să vă spunem?! dar acum trebuie să facem ceea ce este de făcut după care va fi bine!, dar măcar să se comporte ca atare. Acum patru ani nu se mai atinge nimeni de ei, nici o lovitură de stat nu se întrevede la orizont, iar ăsta este un lucru care ar trebui exploatat în sens pozitiv, pentru continuitate și coerență. Sunt convins că și cel mai aprig băsist va fi mulțumit cînd va vedea că-i merge afacerea, că locul de muncă este acolo și azi, și în perspectivă, chiar dacă aceste performanțe notabile ar veni de la PSD.
PNL: dă impresia că în urma alegerilor a cam rămas cu dinții în gard, ignorînd faptul că dacă ar fi participat singur la alegeri probabil că nu s-ar fi ales nici cu ce are. Unde mai pui că principala frustrare vine din direcția Ex-Interimarului care tulbură apele și face cu atît mai multă gălăgie cu cît realizează că fiecare noapte care trece îl depărtează de locul unde nu ar trebui să ajungă niciodată.
Ce ar putea fi? Cred că PNL are cam aceleași șanse ca și partenerii de alinață, într-o proporție egală cu ponderea din interiorul USL. Sunt convins că nu ar trece neobservată o activitate de excepție în ministere conduse de PNL, fie ele oricît de puține la număr și de neînsemnate. Orice agitație pe tema unor noi floricele la adresa postului de Președinte, gen devansări de alegeri etc, nu va face decît să reîmprospăteze memoria unora sau altora în legătură cu vara lui 2012. În aceeași ordine de idei, o discreție ar putea, probabil, ajuta la a face uitată aducerea lui Gigi Becali chiar în rîndurile PNL. Poate că este prea tîrziu pentru a schimba candidatul pentru Cotroceni mai ales că politica este pe voturi, iar cu Ex-Interimarul ca președinte, PNL a obținut un scor bun, însă rămîn la ideea că personajul respectiv este unul găunos, care nu s-a remarcat cu nimic special în viața profesională, în studenție, în lunga activitate parlamentară sau ca ministru. Doar cu un renume apărut desigur din neant și amplificat de o presă foarte rău-voitoare.
în grup. O poveste din istoria foarte recentă a Germaniei, mai precis de prin a doua jumătate a lui iunie. Guvernul Merkel (asta știm cu toții cine este!) a trecut o lege referitoare la criza economică actuală, cu contribuții financiare și tot restul … mă rog, are mai puțină importanță ce conținea legea respectivă, important este că era o lege a actualului guvern și a actualei majorități pentru care era foarte important ca ea, legea, să intre în vigoare de la 1 iulie. Președintele ăsta decorativ (numai cu rol de reprezentare, tipul de președinte după care este acum la modă să bălim în grup) și-a asumat un rol activ (jucător??) în contextul politic al zilei și … ghici ce a făcut? … 
Se prea poate să fi fost abuzuri, însă tare mi-e teamă că trebuie redefinit termenul!
) Acum schimbăm legea electorală că ne convine, apoi ceilalți fac rost de vreo 20 de milioane și ne mai racolează niște parlamentari, au majoritatea și o schimbă la loc, apoi modificăm modalitatea de suspendare a președintelui pentru că suntem convinși că NOI avem de partea noastră Dreptatea, modificare ce poate fi folosită peste 3 ani împotriva noastră … etc … Toată polologhia asta a fost rezumată de înțeleptul popular, ăla care votează bine sau rău, astfel: schimbarea domnilor/legilor, bucuria nebunilor.
Most Recent Comments