coolnewz about hot thingz

… Și mi-l închipui pe stră-bunicul bunicii mele estice, după ce a terminat de mîncat bunătate de borș rusesc, stînd în ajun de Crăciun la gura sobei și cu stînga ducînd la gură o stacană cu digestiv o zeamă făcută din cartofi, incoloră și de 55 de grade, în timp ce cu dreapta scotocește în coșul cu pirașki căutînd unele umplute cu … cartofi, ca să se asorteze cu vodca! În coș mai sunt și unele umplute cu varză pentru că încă este post. Iar alături pe masă își așteaptă rîndul un alt coș plin cu pirașki cu magiun de prune.

Pirașki-ile astea sunt cam greu de scris corect în limba română pentru că al patrulea sunet este ceva între o și a, iar accentul este pe ultima silabă. Dar pentru acei dintre voi care știu cînta „Ochi Negri” în original am să vă spun simplu: пирожки! Varianta este pirajoc cu pluralul pirajoace. De fapt, nu-i nimic nou sub soare, ba chiar am auzit vorbe cum că pirajoacele astea ar fi niște … gogoși! Așa că m-am gîndit să complic un pic toată treaba cu două ingrediente speciale: alcool și matematică.

Sîmburele de adevăr în treaba cu gogoșile stă în faptul că pirajoacele sunt o treabă foarte versatilă. Pentru că numai așa stră-bunicul bunicii mele estice putea să se înfrupte din ele umplute deopotrivă cu varză, cartofi și … magiun de prune! Principiul e simplu: o cocă pe bază de drojdie care se întinde în foi nu prea subțiri, să tot aibă vreo 5mm grosime + o umplutură la alegere, toate apoi plonjate în ulei încins. Aluatul însuși suportă variații de la varianta de față, minimalistă, cu făină (3 căni), apă (o cană), drojdie și margarină (2 linguri) pe post de grăsime, pînă la o variantă bogată, aproape la fel de consistentă precum aluatul de cozonac.

Și ca să ne transpunem cu totul în atmosferă, observați în poza 2, în fundal, intenționat out of focus, o sticlă de vodcă. În tot acest timp fundalul sonor era asigurat de „Oci ciornie/Dark eyes/Очи чёрные” și altele asemenea. Desigur, stră-bunicul bunicii mele estice nu avea vodca Danzka și probabil că-și cînta singur cîte un kazaciok, dar cu siguranță că pirajoacele lui nu erau mult diferite de ale mele. Problema a intervenit că după ceva Danzka, am început să vreau să întind aluatul cu sticla din poza 3 care are un mic defect: e pătrată! În orice caz, odată stropit cu vodcă s-a frăgezit vizibil și din cîte știu vodca este de post, deci nici drept-credincioșii nu au avut de suferit.

Odată întins, am tăiat aluatul cu paharul și cred că pozele 4, 5 și 6 vorbesc de la sine. Singura treabă pe care trebuie să o aveți în vedere este să lăsați ceva margini ca să sigilați bine pampușca înainte de a o arunca în ulei încins. Altfel se deschide și toată umplutura se împrăștie prin ulei și evident că astfel de poze nu am pus pe blog Alea babane din poza 6 sunt umplute cu varză.

Ah … și vorbeam ceva de matematică … Păi acei mai ingineri dintre voi observă că „problema pirajoacelor” este o problemă asimptotică Oricît ai tăia din ele, tot rămîne ceva aluat nefolosit care apoi este adunat, comasat, întins și iarăși tăiat cu paharul … și tot mai rămîne puțin nefolosit care este adunat, comasat …. etc … etc. Și mă întrebam oare cum naiba să folosesc eu tot aluatul??

P.S. Absolut surprinzătoare Patricia Kass în combinația respectivă alături de corul armatei și cîntînd în rusește cu rh franțuzesc.