Că Prigoană nu este cel mai promițător candidat la Primărie este adevărat!
Că nu trebuie să avem filosofi sau savanți drept candidați (deci potențiali primari) – e adevărat!
Că dacă ești într-un partid … înregimentat cum bine se spune … nu poți să ai la infinit opinii separate – mda, și asta-i drept!
Cum le împăcăm deci pe toate trei? Păi uite-așa:
(foto EvZ)
Păi să nu muți pe Antena 3? 
Mircea Geoană a fost pentru mine întotdeauna o enigmă. Cît timp a fost ministru de externe cred că era una dintre puținele persoane din România acelor timpuri în care mai toată lumea avea încredere. Cînd a spart monopolul lui Iliescu în PSD, atît pesediștii cît și adversarii sperau la mai mult, la mai bine. Pentru că orice s-ar zice, omul este mai curățel, mai școlit, mai onest decît majoritatea celorlalți. Și totuși iluzia s-a destrămat rapid. Prima enigmă s-a conturat atunci cînd fostul apreciat tehnician de la Externe a devenit ușor-ușor, inexplicabil, unul dintre cei mai penibili oameni politici posibili. A doua enigmă a fost marea dumă făcută înaintea alegerilor prezidențiale pe care altfel le cam avea în mînă. De ce? Ce a fost în capul lui? Dumnezeu știe! Problema nu este neapărat că a făcut vizita pe care a făcut-o, problema reală mi se pare modalitatea în care a știut să gestioneze o astfel de situație, modalitate care nu are cum să nu-ți ridice semne de întrebare cu privire la cum ar fi gestionat situații limită din postura de președinte. Iar după ce a pierdut, a fost victimă sigură a șacalilor care de mult îl pîndeau. De fapt, îl pîndeau încă de cînd ajunsese șef la PSD. Sau își închipuia el că este șef, acesta fiind probabil motivul nr. 1 pentru care Geoană a fost un on politic penibil: a fost un … închipuit!
(foto)
Totuși această lipsă de simț al penibilului ar putea, paradoxal, să-l ajute să renască din propria-i cenușă. Deși devorat de partidul al cărui șef a crezut că este, deși tăvălit prin praf și ridiculizat, Geoană încearcă. Din păcate încearcă să revină la fel de penibil precum a plecat. Cam oricine știe că în weekend evenimentele politice intră într-un con de umbră. Dacă ești om politic și vrei să faci ceva pe șestache, ceva care să treacă neobservat, atunci faci treabă undeva pe la început de weekend. Platforma lui Mircea Geoană s-a lansat la începutul unui weekend, primul în care „România noastră” era preocupată de noua lege a grătarelor, lege care s-a bucurat de mai multă expunere decît respectivul eveniment! Platforma lui Mircea Geoană s-a lansat ca un soi de struțo-cămilă despre care inițiatorul ne-a spus numai ce NU este, și anume nu este nici ONG, nici partid politic, ignorînd faptul ultra-cunoscut că atunci cînd vrei să conturezi ceva în ochii lumii, nu o faci prin negație. Dar ceea ce mi-a zgîriat cel mai mult urechea a fost insistența cu care Geoană s-a învîrtit în jurul cozii, într-un discurs insipid, adormitor, pe alocuri infantil sau milog, un discurs în care a fugit ca dracu’ de tămîie de ideea de politică deși ideea acestei lansări este foarte transparentă: o trambulină pentru următoarele alegeri prezidențiale.
Ascultînd discursul lui Geoană nu pot să nu observ cu tristețe cum o arătare sinistră de genul Domnu’ Dan se promovează eficient, după toate regulile jocului, în timp ce un tip totuși inteligent, măcar prin prisma faptului că vorbim despre un intelectual, nu este în stare de ani buni să iasă dintr-o mediocritate de comunicare și imagine.
Înțeleg că avem, iar, guvern! Pe scurt, ce nu-mi place pînă acum:
Pe de altă parte nu pot să nu remarc faptul că oricum ai da-o, tot nu-i bine. Dacă rămînea garda dură a PDL, Udrea, Berceanu și alții – am fi auzit comentarii gen „dinozaurii partidului”. Dacă a venit o echipă tînără – auzim speculații cum că sunt clone, juni trepăduși etc. Acu’ ok, am înțeles, ăștia sunt cîh, foarte bine, dar nu cred că s-ar aștepta careva să îl invite Băsescu eventual pe domnu’ Dan să facă el un guvern.
Să așteptăm zic, și în cîteva săptămîni cu siguranță vom avea cu ce să-i bumbăcim!
… pe Boc!
Cred că indiferent pe cine urîm sau pe cine iubim (pe moment) în politică, trebuie să ne punem de acord cu două chestii:
Mecanismul ăsta deși imperfect pentru că are o groază de efecte colaterale, este cel mai bun pe care am fost în stare să-l născocim pînă acum și care funcționează, cu ceva diferențe de la o țară la alta. Un partid care (pretinde că) nu vrea să vină la putere nu-și are rostul pe scena politică, este un non-sens al întregului mecanism. Și aici îmi aduc aminte de o inepție la auzul căreia din păcate mulți cădeau în fund la vremea aceea, inepție a Anei Blandiana în vremea PAC-ului (Partidul Alianța Civică, pentru cine a uitat cine este pocnitoarea) cum că puterea trebuie să ajungă la cei care NU și-o doresc! Nu! Puterea trebuie să ajungă la cei care și-o doresc și care apoi să o poată exercita!
Iar pentru a exercita puterea un partid trebuie să aduce cît mai multe voturi, ideal din punctul de vedere al partidului (și nu al societății!) este să aibă majoritate absolută. Iar aici intervine unul din acele efecte colaterale și anume faptul că de multe ori este mai ușor să strîngi voturi prin modalități nu tocmai ortodoxe. Respectiv să dai salarii mari fără acoperire, să dai făină și zahăr la popor, sau mai nou 0 circ cu Elodia și domnu’ Dan.
Demisia de astăzi a lui Boc cred că se înscrie în încercarea propriului partid de a reintra în cărți pentru alegeri, or aici cred că, indiferent dacă ne place sau nu PDL/Băsescu și compania, trebuie să admitem că este o încercare firească! Mai departe cred că o privire echilibrată de la dreapta la stînga (și invers) din 1990 pînă azi ne arată că toți, dar absolut toți cei care s-au perindat la putere au întreținut sau și mai rău, cultivat, activ sau pasiv, corupția. A fost Bancorex, au fost „regii asfaltului”, ca să dau numai două nume din timpuri diferite dintr-un șir mult prea lung. Personal cred că dacă magnitudinea fenomenului a mai scăzut în timp, asta s-a întîmplat în primul rînd datorită unui bici extern care s-a numit fie NATO, fie UE, fie Schengen sau ce mai vreți voi. Pînă la urmă a fost bine că am avut voința de a fi sub aceste umbrele și aici cred că totul a pornit de jos, deci poate fix nouă înșine, „românilor”, ar trebui să (ne) fim recunoscători.
Revenind la Boc, și aici din nou, indiferent dacă ne place sau nu de el și de șeful lui, nu cred că trebuie să uităm ce se petrece în lume de prin 2008 încoace. Da, este poate motivul preferat invocat de „băsiști”, dar iată că țări la care ne uitam ca la niște etaloane se văd degradate din punct de vedere al securității economice, cuvinte ca rating de țară sau agenții de rating sau rate de randament ne-au invadat în ultimii ani și au început să facă parte din limbajul nostru cotidian, urmărim tot soiul de indicatori cu sufletul la gură mai frecvent decît urmărim temperatura din termometre. În condițiile astea nu cred că România nu putea fi afectată. Desigur, fără Bancorex și fără regii asfaltului de care pomeneam mai devreme, fără furturile și corupția din cei 20 de ani, probabil că ne-am fi descurcam mult mai bine. Dar dacă ne-a interesat și ce se peterece în curțile altora, am putut constata că salarii și pensii s-au tăiat și în Germania, ca să nu mai vorbesc de Spania sau UK, că Italia este asociată cu noțiunea de colaps, ca să nu mai vorbesc de Grecia. Așa că pentru a fi „unde suntem” … asta însemnînd „rau” pentru „anti-băsiști” respectiv „bine” pentru cei din tabăra adversă … a fost nevoie de niște măsurio cel puțin neplăcute. Cum ar fi fost fără ele? Nu știe nimeni, putem numai să facem teorii! Cine vine acum și cine vine la toamnă trebuie să facă cel puțin la fel de mult/puțin, repet, în funcție de unde privești!
Nu cred că schimbarea lui Boc va aduce prea multe PDL-ului pe termen lung. Poate un mic balon de oxigen imediat. Efectele reale s-au văzut la bursă care a scăzut imediat după anunț de unde rezultă că „stabilitatea” este o noțiune cheie în contextul ăsta. Dacă cine o veni va apuca să arunce în noi cu bani, probabil că PDL va rămîne și fără rezultatele fragile ale lui Boc, și fără voturile pe care vrea să le recupereze. Banii ăia se vor preface în banane, iar noi vom fi prefăcuți în maimuțe într-o țară bananieră.
pe aceeași temă: bogzilla; criserb; acru; blog de bucurești; worldchanged; arhi; soacra; dap
Pentru că apocalipsa nu e numai în România, pentru că și în Germania trebuie să explici oamenilor de ce e nevoie să dai bani la greci sau să tai pensiile, pentru că nimeni întreg la tărtăcuță nu vrea Partide ale Poporului apărute peste noapte și hrănite din cadavre de Elodii, pentru că legătura cu baza nu trebuie să se stabilească numai din 4 în 4 ani, și nu în ultimul rînd pentru că așa cum fotbalul este pe goluri, la fel și democrația este pe voturi, nimic nu-i mai simplu decît să faci un blog, un portal, un canal video pe youtube și să stai la taclale cu lumea despre chestii care ne afectează dor pe toți!
3 întrebări esențiale despre cum vrea tot neamțu să arate viitorul și cum vrea să ajungă acolo, propuneri și comentarii, un calendar precis și consecințele taifasului dintre vlădică și opincă!
Cu mulți ani în urmă erau mulți oameni prin piața publică ce făceau rime cu Bombo și cu Congo. Strigau din rărunchi „corupție” etc… Toți acești oameni ar trebui să fie satisfăcuți acum! Oare sunt?? Sau faptul că și-au schimbat opiniile politice între timp îi va determina să strige astazi că justiția este „a lui Băsescu”??
Personal l-am perceput pe Năstase ca pe unul dintre cei mai competenți și inteligenți oameni de pe scena politică de la noi. Urmașii lui au fost din păcate niște prăzi mult prea ușoare. Poate că înaintea lui ar fi fost rîndul altora … Nu știu! Oricum, decizia nu este definitivă!
Pe de o parte Năstase era demult în linia a 2-a a politicii, deci o amenințare ceva mai mică. Pe de altă parte, poate tocmai potențialul încă ne-epuizat și lipsa unor lideri reali îl face încă periculos.
Măcelarul din salon, Victoria lui Djokovici la Australian Open sau Știri din zona euro … Nu, nu m-am apucat să fac revista presei, doar constat dispariția știrilor despre proteste. O fi din cauza frigului … Se prea poate! Mai constat că aproape toate subiectele arzătoare de la ordinea unei zile sau a alteia se sting inexplicabil. Nu se rezolvă nimic, nu se modifică nimic, pur și simplu după o vreme mai lungă sau mai scurtă nu se mai vorbește despre ele. Fără vreo rezolvare, fără vreo rezoluție. Unele dintre ele apar la răstimpuri, scoase la iveală de cine știe ce interese care evident, sunt tot „ale zilei”. Cum ar fi „mătușa Tamara” sau „scandalul flotei”. Ne dădeam cu fundul de pămînt mai acu’ o săptămînă, număram zilele de protest, făceam comparații cu Decembrie ’89, ne împăunam cu românii care „s-au trezit” etc … Iaca se pare că au „adormit” la loc.
(foto)
Dar am face ceva? Eu care scriu, tu care citești … noi care cîrcotim în fel și chip pe bloguri sau pe la cafele, noi cei care de bine de rău avem o experiență într-un domeniu sau altul, fie că suntem în învățămînt de ceva ani, în sănătate, că lucrăm la o firmă, că știm cum să organizăm „mai bine” (credem noi) activitatea de salubritate la noi pe stradă, că Știm cum să procedăm cu cîinii vagabonzi … orice … de la chestii mari și grele de anvergură ca politica economică sau politica externă, pînă la chestii mărunte de comunitate locală …
Vine cineva la tine și îți spune: ai la dispoziție realitatea din jur, resursele pe care le știm, și … 4 ani! Te bagi? Renunți la cîrcoteala de pe margine, la planurile profesionale, la weekend-urile liniștite cu familia, copiii și nepoții, la acele concedii mult prea scurte ce-i drept … toate pentru a te băga în miezul problemei, a-ți sufleca mînecile și a începe să rînești în mizeria pe care o critici?
(da, întrebarea asta este valabilă și pentru mine și am un răspuns pentru ea!)
Din ciclul nedumeriri de început de an. De multe ori am spus că noi, românii, suntem un popor al contrastelor în multe privințe. Poate ăsta este unul dintre motive pentru care generalizările în ceea ce ne privește sunt sortite eșecului. Poate din cauza asta este atît de greu să găsim un brand de țară. Pentru că a-l găsi presupune să identificăm o caracteristică/trăsătură care să ni se potrivească oarecum în orice situație.
(foto)
Așadar cum suntem noi? Suntem adepții rezolvării dintr-o bucată a problemelor, fără compromisuri și excepții? Pentru a folosi o expresie din popor care a făcut carieră (cel puțin) imediat după 1989, suntem noi cei care taie coada căinelui o dată și nu pe bucățele?
Dacă ne uităm puțin în jurul nostru vedem că la orice lege se găsesc sumedenie de portițe, excepții și subterfugii așa că la fel de bătrînescul unde-i lege nu-i tocmeală este, în cel mai bun caz, pentru bătrîni! Noi îl avem pe merge și-așa, unde așa desemnează cel mai des o variantă nu tocmai conformă cu ceea ce scrie la carte. Spre exemplu deși în cartea tehnică de la Dacia 1300 apare clar o poză cu un furtun prins cu ceea ce se numește colier, ei bine nu!, merge și cu o simplă sîrmă.
Hmmm … s-ar spune că ne place să o luăm tot timpul pe alternative, să tărăgănăm, să negociem și evident, să punem aceste sîrme (vezi exemplul de mai sus) pe seama inventivității. Ne-am scos! Dar nu! Se pare că printre noi există și acei oameni dintr-o bucată pentru că numai așa pot lua naștere soluții radicale. Cu mulți ani în urmă asistam pretutindeni, prin autobuze, la birou etc la soluția radicală a concedierii în masă a minerilor care sunt o gaură, evident neagră, în bugetul nostru. Să se descurce! strigau politicienii cu plasa de 1 leu în mînă. Nimeni nu se întreba unde se duc sau cui dau în cap oamenii ăia care nu puteau fi șterși cu buretele și pe care tot statul îi adusese acolo la muncă. De responsabilitatea aceluiași stat peste ani nici nu putea fi vorba …
Mai recent vedem soluția radicală a omorîrii maidanezilor, problemă pe care tot noi am creat-o, ce-i drept mai demult. Sigur, suntem în vîrful piramidei, ce sens mai are să ne punem întrebări?! Cum-necum, deși avem atîția radicali în privința asta, haitele tot urlă la lună ca niște demni verișori ai lui Colț Alb.
Nu demult Zaqk protesta împotriva drepturilor revoluționarilor care trebuie luate desigur, toate și deodată! Fără nuanțe de genul că mai degrabă trebuia să avem grijă să nu se infiltreze atît de mulți borfași printre cei care chiar au luat-o pe coajă în Decembrie 89.
Iar Parlamentul și el, e inutil, mănîncă bani … ce să ne mai încurcăm cu chestii de genul reprezentativitate, număr de aleși la mia de locuitori etc … Să-l radem la jumătate! Măcar ca să fie oameni dintr-o bucată ar fi trebuit să-l rezolve cu totul!
Așadar, pentru cine a ajuns pînă aici: cum suntem noi: dintr-o bucată sau dispuși la … să vedem cum putem aranja?
Cum care Burki? Caricaturistul de la 24 Heures. Merkel și Sarko la butoanele unei Europe în derivă, precum și plecarea lui Berlusconi și venirea lui super-Mario (Monti).
(foto)
Am citit pe multe bloguri că autorii/autoarele se feresc ca de altceva de abordarea de subiecte politice pe blog. Și pentru că, statistic, cu siguranță și (mulți dintre) voi vă feriți de asta … aș fi curios să știu cam care ar fi motivele? Și aici nu mă refer la un partizanat bovin, de partid, ci mai degrabă la o atitudine civică.
Cool-de-a valma-Newz, Cool-stunning Romania-Newz | 
17 Comments »
Dupa nenorocirea din Norvegia- omg! cine s-ar fi gandit ca nu mai poti fi in siguranta nici in Norvegia??- incep sa faca bulbuci toate baltile extremiste.
Imi atrage atentia azi o colega ca ganduri ca cele care l-au animat pe blondul norvegian, fumega din ce in ce mai vartos si in capetele unor vecini din coasta noastra, din Elvetia.
Subiectul nu are neaparat legatura cu noi, romanii, ci cu toti veneticii care ne-am pus traista in batz si am venit la chemarea- da, da, chemarea!- unui job mai bun prin locurile astea. Si insist pe cuvantul chemare, pentru ca tocmai asta-i ideea pe care capetelele tari din partide ca acesta- care btw este condus de un ilustru specialist in capre si oi, pe scurt, un taran sau, daca vreti, fermier, elvetian) nu o inteleg: multi elvetieni prefera sa admire Alpii la coada vacii, iar in spitale, banci, laboratoare bate vantul din lipsa de specialisti. Cu alte cuvinte, intai de toate, nevoia elvetiana, aduce mii si mii de specialisti straini in Elvetia. Si nu invers.
Si ca sa avem si noi subiect de barfa, ia spuneti-mi, de ce va aduc aminte bocancii astia? 
Formular de sustinere a campaniei SVP de oprire a imigratiei in Elvetia
Most Recent Comments