Vecina mea face afaceri cu săpun. Vecina mea e nemțoaică.
Nu sună un pic spooky?
(foto)
Raspuns: mai mult ca sigur! La vremea la care contele isi petrecea zilele in fortareata Chateau d’ If (secolul 17)- situat in golful Marseille- sapunul marseillez avea o ”cariera” de 300 de ani in spate. Cam tot in acea vreme regele Ludovic al IV lea introducea ceea ce se chema Edict of Colbert, adica o lege care proteja numele de sapun de Marsilia, permisiune spre a-l folosi avand doar producatorii din zona. Pe atunci sapunul de Marsilia continea obligatoriu ulei de masline, insa la ora la care vorbim il putem gasi in forme si arome variate de la iasomie si trandafir la lavanda si propolis.
In secolul 21 sapunul de Marsilia a devenit o piesa rara. Daca la inceputul secolului 20 apa marii, soda si uleiurile parfumate erau materiile prime pentru 150 de fabrici, astazi au mai ramas pe piata doar 5 producatori. Magazinele de sapun de Marsilia au un aer de magazin de antichitati. Asa ca pe mine nu o sa ma mire ca in vreo 10 ani, in magazinele de profil sa gasim langa un dulap Biedermeier o savoniera din lemn de maslin in care sa se odihneasca un parfumat sapun de Marsilia.
Nu imi dau seama daca vorbim de preturi mari sau de preturi mici, dar un sapun de Marsilia costa de la 1.80 Euro la 3, 4 Euro. Iar o savoniera de maslin cam 10 Euro.
Desigur, industria cosmetica nu a dormit si l-a inventat pe Le petit Marseillaise, gelul de dus care a preluat sarcina de a duce mai departe, intr-o alta forma de agregare traditia si renumele sapunului de Marsilia.
Maine punem punct excursiei in Marsilia cu bijuteria coroanei: Catedrala Notre Dame de la Garde.
P.S. Si pentru ca vorbim de sapunuri si miresme, azi primesc cate un sapun virtual de Marsilia, Scorpio (desi ei i l-am rezerva pe Le petit Marseillaise
Anditzu si Femeia raului, adica Hapi.
Most Recent Comments