Una dintre discuțiile care se activează în fiecare campanie electorală americană este cea referitoare la sistemul electoral în general. Că două mari partide polarizează societatea prea mult, că oferta nu este bogată, că oamenii ar mai fi vrut și un al treilea candidat pentru a avea de unde alege. De aici concluzia mea cum că nici la ei nu e bine. Unde la ei din punctul nostru românesc de vedere ar putea însemna cam oricine. Pentru că și în mult-admirata Germanie sunt critici cvasi-permanente referitoare la sistemul de învățămînt, în Franța sunt critici referitoare la sistemul de sănătate, în Elveția tinerele mame se plîng că sunt puține locuri la grădințe și alea care sunt, sunt scumpe etc …
La fel ca și ei, și noi ne plîngem perpetuu de … sistem. Dăm vina pe sistem (și eventual pe cei care l-au adoptat) pentru eșecurile noastre fără să încercăm să vedem și părțile bune ale respectivului sistem, (cam) oricare ar fi acela. Ne-am plîns ani de zile de votul pe liste pentru alegerea Parlamentului. Cînd am avut vot uninominal, am început să-i găsim și astuia hibele. Prin ’90 ne plîngeam că sunt prea multe partide, că Parlamentul este foarte fărîmițat, că se vorbește strigă pe prea multe voci și nu se mai înțelege nimic. Acum ne plîngem că nu avem de unde alege. Tot prin ’90 cu toții vroiam să simțim fiecare dintre noi că alegem, că participăm la viața politică. Așa a luat naștere mult-hulita Constituție de azi cu mult-hulitul statut al Președintelui. Pe care Constituție, evident, trebuie să o schimbăm, să o facem mai bună pentru că cealaltă este proastă, și odată ce vom face o nouă Constituție, va fi o chestiune de cîțiva ani pînă cînd România va deveni o Suedie Norvegie.
Ca punct de vedere personal, cred că schimbarea Constituției poate fi chiar o idee bună. Cu condiția să se facă cu bună credință (ha-ha-ha!) și privind în perspectivă (ha!) și nu în viitorul următorilor 2-3 ani cînd încă îi mai vedem pe „ai noștri” la putere. Foarte bine, schimbăm Constituția și castrăm președintele, super idee! Dar să nu uităm că biluța pe care o luăm de la Președinte va trebui dată altcuiva, cel mai probabil Primului Ministru. Deci avocații schimbării trebuie să fie conștienți că la un moment dat este posibil ca balanța puterii să se dezechilibreze în partea cealaltă. Pentru că, nu-i așa, nu vorbim de persoanele aflate acum în funcție, ci facem planuri pentru viitor, pentru stabilitate, pentru România … etc blah-blah etc a venit campania etc … Pentru cazul particular al celor de acum poate un transfer de biluțe de la cine are prea multe la cine n-are deloc are prea puține, ar fi chiar indicat așa anatomic omenește vorbind.
La fel și cu uninominalul. Mă gîndesc că decît să ne plîngem că vai ce prost este, mai bine am încerca să-i vedem părțile bune. Nici un sistem nu este perfect și cu toate astea trebuie să ne decidem pentru unul. Sau altul. Deci oricum vom sfîrși cu o imperfecțiune. 
Care ar fi părțile bune? Păi atunci cînd aveam acel vot pe liste, ca alegător interesat ar fi trebuit să iei cele 3-4 liste (ale partidelor politice „relevante” cît de cît) și să te interesezi în legătură cu primii 10-15 oameni de pe acele liste (poziții probabil eligibile) să vezi ce au făcut ei la viața lor pentru țara sau pentru satul tău. Un calcul simplu arată că 4 x 15 = 60, ceea ce înseamnă cam mult de muncă chiar și pentru un departament de resurse umane, d-apoi pentru un biet alegător care mai are și altele de făcut. Acum avem vreo 4 dintre care să alegem. Cam cît de greu poate fi să ne interesăm cine sunt cei 4, ce au făcut ei, în ce scandaluri au intrat, de ce anume sunt suspectați sau dimpotrivă, ce merite au. Și să nu-mi spuneți că vai, lumea la țară nu are acces la informație! Bag de seamă că sistemul ăsta de vot, așa rău cum este, a adus o „regionalizare” foarte pronunțată așa că fiecare sătuc își cam știe candidatul/candidații, iar social networks la țară funcționează poate chiar mai bine decît Facebook! 
Și dacă dintre toți candidații chiar nu găsim pe nimeni care să ne reprezinte (mă gîndesc spre exemplu la colegiile unde vor candida Domnu’ Dan, respectiv social-democratul-și-liberalul JJ) avem întotdeauna tentativa denumită „Buletinul cu N ștampile”, explicată aici și exprimată prin intermediul acestui blogroll de sub plugin-ul cu Facebook. Pentru că în momentul în care pe unii îi vezi că au început să împînzească țara cu sute de km de autostrăzi de hîrtie, că promit salarii mai mari, însă provenite tot din hîrtie (apropo, cînd a fost ultima dată cînd am avut inflație de 5%??), în momentul în care alții nu au învățat nimic din trecutul foarte recent de altfel și-l desemnează pe Videanu într-o poziție atît de vizibilă cum este cea de șef de campanie electorală, ca să nu mai vorbim de fluturarea aceluiași nume pentru potențiala poziție de prim ministru, ca să nu mai vorbim că este o dovadă că trăiești lejer în altă lume să vorbești despre poziția de prim ministru cînd îți suflă Domnu’ Dan în ceafă … atunci probabil că multora dintre noi nu le-ar rămîne decît să spună … pas!
Și apoi jucăria asta pe care unii o consideră din start stricată și care este votul uninominal, există într-o formă destul de asemănătoare și în Germania. Deci mă gîndesc că dacă merge la ei, are șanse să meargă și la noi. Depinde cum ne jucăm cu ea.
Most Recent Comments