V-am lăsat singuri azi cu acești habaneros și mă simt vinovat pentru asta! Dar n-am avut de ales … Cine spune că cercetătorii sunt niște poeți se înșeală amarnic, mai ales în zilele noastre. De fapt mult prea des trebuie să ieșim din halate și fie să facem bilanțuri în Excel, fie să scriem cearșafuri întregi de text în încercarea de a-i convinge pe mai-marii zilei să ne finanțeze cine știe ce idei. Geniale, nu-ncape vorbă!
Așadar cam cu asta m-am ocupat astăzi, motiv pentru care nu am putut să ronțăi la habaneros împreuna cu voi. Dar acum la sfîrșitul zilei vreau să vă spun o … pildă care sună cam așa: acu’ cîțiva ani Jacques Chirac și Gerhard Schröder stăteau la o baută, nu contează de care parte a Rhinului. Motivați de vinul bun, cel mai probabil alsacian, și influențați de niște consilieri pe probleme științifice care au știut că in vino veritas să bată fierul cît e cald, au pus bazele unei €€€ mănoase colaborări între cele două țări și popoare, mai precis un mare proiect științific. În mod tradițional, orice proiect de o asemenea anvergură demarează cu o ședință de start, așa-numitul kick-off meeting.
Ei bine, în acest caz locația a fost atît de greu de stabilit, niciuna dintre țări nefiind gata să treacă peste orgoliile proprii, încît acest meeting nu a avut loc nici pînă în ziua de azi. Apropo, proiectul a durat vreo 6 ani și se termină peste căteva luni!
Mda, uneori Europa Unită seamănă mai degrabă cu versurile de mai jos:
Racul, broasca și o știucă
Într-o zi s-au apucat,
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grîu încărcat.
Și la el tot se-nhamară:
Trag, întind dar iau de samă
Că sacu sta neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da
Broasca tot în sus sălta,
Știuca tare se izbea
Și nimic nu ispravea.
Nu știu cine-i vinovat,
Însă, pe cît am aflat,
Sacul în iaz nu l-au tras,
Că tot pe loc au rămas. Așa-i și la omenire,
Cînd în obștii nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbînda și cu pace.
Mă ajutați voi să pun autorul? Și dacă are blog, dați-mi și linkul 
Most Recent Comments