Posts tagged ‘timp liber’

February 23rd, 2012

Cum ardem gazul – Jocuri de societate

by Ratatouille

Pentru că se apropie weekend-ul și trebuie să ne gîndim la alternative de ars gazul, sau de relaxare – cum preferați – m-am gîndit să vă povestesc despre două jocuri care dau rușine oricăror creații pe calculator. Probabil că nu sunt persoana potrivită să fac comparație cu jocurile pe calculator pentru că nu cred că am mai pus mîna pe așa ceva de prin liceu, pe vremea cînd aveam un calculator JET Electromagnetic în casă, fratele mai mic și mai sărac al lui HC-85, și jocuri pe casete din acelea audio care se încărcau cu un țiuit inconfundabil. Dar chiar și atunci, mi-aduc aminte că tata era jucătorul șef pentru că eu, nu-i așa?!, trebuia să mă duc la învățat pentru că aveam BAC și examen de admitere la facultate. Nu conta că asta urma să se întîmple peste 4-5 ani! (tata, gata, te-am dat pe blog, s-a făcut dreptate!! :-D )

Dar să revin! Board games sau jocuri de societate au mai existat. Monopoly este probabil primul de care a auzit toată lumea, cu design-ul acela care-ți lua ochii, cu banii foșnitori care înainte de 89 te duceau inevitabil cu gîndul la $$$. Mai apoi a apărut și la noi o copie palidă, pe numele ei – Bunul Gospodar! Dar parcă ajunsesem să mă plicitisesc de acest Monopoly, parcă fiecare joc intra se încadra într-un model sau altul, așa că după ce căpătai ceva experiență nu mai era nimic nou.

Prin 2004 însă am descoperit Coloniștii din Catan! A fost un BOOM absolut! Îmi amintesc că primele zile jucam aproape zi-lumină! Strictul necesar de somn, păpică junk-food, olița alături ca să nu mai pierdem vremea cu deplasarea pînă la budă :)) (glumesc, ok?? :-D ) și în rest jucam de parcă nu ar mai fi existat ziua de mîine! Ideea e simplă, scopul jocului fiind să colonizezi, să construiești, să faci drumuri, case și orașe, dar interacțiunea continuă cu toți adversarii, berile băute împreună, poantele și interminabilele negocieri din cadrul jocului, fac ca nopțile serile petrecute în jurul tablei de joc să fie de neuitat.

Ah, da, într-adevăr de neuitat! Mai ales că am descoperit cu timpul că acest joc aproape că poate fi folosit pentru testarea prieteniilor! :-D Știți probabil cum există la controlul materialelor așa-numita rezistență la rupere! :)) În ceea ce mă privește au fost vreo cîteva cazuri în care .. ok … prietenia a rezistat însă unii și-au jurat în barbă că nu vor mai juca niciodată CATAN! Și se pare că așa a fost!

Și dacă nu mă credeți că acest CATAN poate să se transforme într-o manie, dînd și o oarecare dependență (asta în caz că trebuie să facă o concurență serioasă jocurilor pe calculator), vă invit să vedeți ceva imagini de la, nici mai mult nici mai puțin, Concursul Național de CATAN! Ce olimpiade la matematică, ce concursuri de limba română …

O variantă mai light este așa-numitul Carcassonne, nu m-am lămurit exact care-i legătura cu localitatea respectivă. Desfășurarea jocului este un pic diferită, nu mai avem zaruri ceea ce dă un pic iluzia că factorul noroc este mai puțin implicat … știți cum fac unii dintre cei ce pierd, ei întotdeauna sunt lipsiți de noroc. Chiar dacă pierd sistematic :-D În orice caz, este mult mai potrivit pentru a fi jucat cu și între copii!

May 26th, 2011

Cariera si/sau familie?

by coolnewz

Ieri am dat un examen. Stiu, o sa ziceti ca treaba asta cu examenele e asa, mai pentru studenti, dar sunt unii oameni, asa, ca mine, carora ori le vine tarziu mintea la cap, ori niciodata. Pentru examenul asta- care in caz de reusita ar putea sa ma puna pe o alta orbita profesionala- am studiat cam o luna de zile. Zilnic si dupa un program destul de strict, pentru ca examenul a constat in 4 probe si a trebuit sa distribui timpul in mod cat de cat egal pentru a ma antrena la fiecare in parte.

Evident ca lumea nu a stat in loc in perioada asta, ceea ce inseamna ca a trebuit pe langa jocul de glezne pentru examen, sa  mai crosetez cate un interviu si sa prasesc in continuare la conferinte de presa si sesiuni parlamentare. Si, tot evident, copiii mei s-au incapatanat sa vrea in continuare sa fie dusi la gradinita, sa fie hraniti, sa fie ajutati la teme si sa li se citeasca povestea seara la culcare! Niste copii atat de neintelegatooori :) !

Spuneam mai sus ca toata nebunia asta- care pe mine ma apuca periodic- are ca tema  o noua orbita profesionala. In pachetul de certitudini si incertitudini asociate acestui proiect avem asa:

  • incertitudini- nu stiu daca e un job mai bun pentru mine (in sensul ca nu am de unde sti daca se va potrivi temperamentului meu, daca sarcinile de lucru vor fi interesante, daca presiunea jobului va fi una care sa ma stimuleze si nu sa ma surmeneze) si nici daca va veni cu un surplus de fericire sau multumire.
  • certitudinischimbarea si banii (semnificativ mai multi)

In tren, spre casa, ma gandeam la combinatia asta exploziva care exista in orice cariera profesionala  a unei femei, si care s-ar putea sintetiza in cele doua intrebari cheie:

1. cariera si familie?

2. cariera sau familie?

Lucrez de peste 15 ani. Au fost perioade- majoritatea anilor petrecuti in Romania- cand nu vedeam in fata ochilor altceva decata cariera. Un job mai bun, unul si mai bun, o noua promovare, o noua institutie, iar promovare, si tot asa. Lucrurile au mers intr-un crescendo nebun chiar si dupa ce am devenit mama (a amazoanei ;) cu ochi caprui). Cand micuta avea 6 luni am inceput un nou job si am mers in paralel cu doua slujbe timp de 4 ani! Cand o vedeam? Seara, cam o ora, si dimineata inca una … Am iesit din ritmul asta, in care raportul dintre timpul petrecut la birou si cel acasa (pe timp de zi) era cam de 10/2, doar cand am parasit Romania. Alt job- unul cu mult mai putina raspundere si mai mult timp liber-, alta societate- care pune accent pe alte valori. O vreme am fost debusolata, nu stiam sa ma gasesc si nici ce sa fac cu mine si … cu atata timp in afara jobului! Eram cu atat  mai debusolata  cu cat nu vedeam in jurul meu atatea carieriste pe metru patrat cate erau in Romania! In timp  am inteles cat timp pretios mi-am furat  privandu-ma de momente unice  din viata copiilor mei pe care le-am pierdut in vartejul carierei fiind.

Am descoperit cat de rewarding este sa faci puzzle, sa joci Memory, sa mergi cu rolele si bicicleta, sa mergi la opera, concerte, spectacole- chiar si in timpul saptamanii, nu doar in weekend-, sa dai muzica tare in masina si sa canti tare in drum spre ski!

Experienta mea imi spune, ca oricat de feministe am fi, oricat ne-am dori sa avem pozitii profesionale la acelasi nivel cu barbatii, o cariera manageriala, de top, nu poate merge mana in mana cu familia. Asa ca, desi inca mai dau ovaz armasarului carierist din mine ;) , am invatat sa pastrez un ochi vigilent asupra incertitudinilor unei cariere.

(sursa foto)