Țin mult la toate comentariile pe care le primesc aici pe blog. Sunt atent la ele chiar dacă nu de puține ori se întîmplă să nu fiu de acord cu ele. Sper că blogurile în general sunt niște platforme în care să ne putem „certa” constructiv. Sau nu știu despre altele, dar îmi place să cred că aici așa se întîmplă. Asta doar așa, ca să știm cum stăm.
Unul din comentariile de zilele trecute, nu mai știu exact cum veni vorba, aducea în discuție un aspect care a devenit deja un loc comun: aspectul referitor la gradul general de cultură al americanilor, mergînd către ideea, bineînțeles că acest grad de cultură ar fi destul de scăzut, cel puțin în comparație cu al nostru, al românilor, respectiv al nostru, al europenilor. Și nu neapărat pentru că îmi place mie să fiu Gică-contra (mda, îmi place, dar nu despre asta e vorba 
), dar nu prea cred că această afirmație stă pe baze foarte solide.
Probabil că depinde foarte mult CINE aduce în discuție aspectele astea. De obicei am auzit afirmația „americanii sunt inculți” (+ variațiuni pe aceeași temă) de la oameni cu un nivel de instrucție relativ ridicat, oricum peste medie. OK, în momentul în care nivelul TĂU de educație este peste medie, atunci în mod evident vei fi deasupra celor mai mulți din jurul tău, și probabil deasupra celor mai mulți cam din orice loc al Pămîntului care a primit eticheta de „civilizat”. Deci comparația nu este foarte corectă. Comparativ cu TINE care ai cîteva clase în plus față de medie vor fi întotdeauna mai mulți care mai trebuie să halească 2-3 biblioteci pînă să poată sta la discuții cu tine cam pe orice temă.
Se prea poate ca noi să avem în fața ochilor imaginea americanului în truck, cu o doză de Coca-Cola într-o mînă și un hamburger în cealaltă, neapărat gras și care evident, nu știe unde este România pe hartă. Sau și mai rău, nu știe care este capitala Cehiei. Totuși în ce măsură imaginea asta este una indusă din … filme? Ah … și dacă într-adevăr este una indusă doar din filme, în ce măsură nu suntem noi înșine superficiali și chiar un pic aroganți limitîndu-ne la o astfel de imagine? Adică fix ceea ce le reproșăm noi, europenii, americanilor!!
Dacă este să facem așa o aproximație rapidă, de la San Francisco la New York avem cam 4600 km, adică un pic mai mult decît de la Constanța la Lisabona. Am luat două exemple care străbat cele două continente pe direcția est-vest. Repede și fără Google, cu ce precizie putem pune noi pe hartă unul dintre cele mai imp0rtante state americane: Colorado? Hmmm … păi atunci de ce să avem pretenția să pună un american Cehia pe hartă și eventual să mai știe și povestea cu Cehia și Slovacia? Oh, ca să nu mai vorbim că 99% dintre europeni vor spune că New York City este capitala statului New York, ceea ce este iarăși o ușoară … grabă! Cu alte cuvinte nu sunt foarte sigur că europeanul mediu stă mult mai bine la capitolul geografie în comparație cu americanul mediu.
Pînă una-alta știu că de fiecare dată cînd am intrat în vreo librărie americană gen Barnes&Noble de exemplu, era plin de oameni de toate vîrstele pe care îi vedeam stînd acolo și devorînd romane, clasice sau moderne, literatură de specialitate, albume de artă. Zilnic! Nu-mi amintesc să mă fi lovit cu aceeași putere o imagine similară în Europa sau în România.
Un alt exemplu: am mai scris despre ziua porților deschise care este o tradiție anuală cam la orice universitate din America. Timp de doi ani la rînd în cîte un weekend întreg campusul, majoritatea laboratoarelor sunt deschise și aglomerate începînd cu bebeluși în brațele părinților și terminînd cu bunici singuri sau cu nepoți după ei. Între cele două extreme de vîrste … tot ce vrei … tineri adolescenți cu pantalonii în vine și tricouri largi cu motive ce țin mai degrabă de pop-culture, acei grași cu hamburgerul în mînă care ne hrănesc nouă, cultivaților europeni, clișeele despre America, oameni în toată firea străbătînd o zi întreagă un campus pentru care ai nevoie de 20 de minute numai pentru a-l străbate de la un capăt la altul. Cu mașina, of course, că doar suntem în America! 
Nu cred că o astfel de zi a porților deschise ar avea același succes în România, iar în altă parte în Europa din ce am putut constata este mai degrabă o excepție decît o tradiție!
Probabil că se poate generaliza la nivel de popor spunînd că americanii sunt o nație tupeistă. Dar de cîte ori, pe plan personal, nu am avut de cîștigat de pe urma unui comportament tupeist? Sau de cîte ori nu ne-am dat seama că am ratat ceva tocmai pentru că nu am avut sînge tupeu? Probabil că se poate generaliza spunînd că sunt o nație pragmatică și pentru asta o să dau un exemplu poate pueril, însă din viața de zi cu zi. Nu știu voi, dar pe mine de mic copil mă urmărește o problemă: chiuveta din bucătărie (și nu numai, de altfel) trebuie să aibă o sită care să rețină tot cîrmîzul pentru că altfel se înfundă … cu tot tacîmul … cheamă instalatorul, desfundă … știți voi … În copilărie eu uitam tot timpul de sita aia (+ că era mult mai simplu fără ea), iar tata se ocupa de desfundat. Acu’ mi-a venit mie rîndul la desfundat! Ei bine, în America, pe lîngă faptul că țeava de scurgere este mult, dar muuult mai groasă, în foarte multe locuri imediat sub scurgerea de la bucătărie este o mică-mare morișcă care are grijă să mărunțească cîrmîzul de care vă povesteam! Pragmatic, nu? Și de altfel simplu! Ne place să spunem că elvețienii sunt punctuali și că nemții sunt organizați. Eu organizare mai eficientă ca în America nu am văzut! Ne place să spunem că Europa este eco și că nu face risipă, și totuși … priviți mai jos:
Constantinescu. Și bineînțeles că „argumente” au fost destule.
precum cel din poza 1 existau în Seattle și înainte de Marele Incendiu, însă pentru locuitorii din vale erau practic inutilizabile.
Most Recent Comments