Nu-s eu vreo mare inotatoare, dar cand simt miros de apa-ca-i balta, mare, piscina, ce-o fi- tot imi place sa dau un pic din maini si din picioare intr-o miscare pe care eu o numesc inot. Ma rog .. ca oameni rai ca Rat si altii ca el ar numi-o altfel, nici nu conteaza 
So, cand casa lui Pierre se cerea golita, amusinam mirosul marii in golfuletul asta:
Tabloul, frumos, apa, rece. Asa ca vreo 3 zile la rand am spus pas inotului si mi-am luat picioarele in spinare: jogging!
Cam o ora si jumatate in fiecare dimineata imi lua intregul traseu in care urcam pieptis cateva delusoare si coboram in pas alergator cateva vai.
Cu limba de un cot, ajunsa sus de tot, pe “acoperisul lumii”, eram recompensata cu aceasta imagine:
Intre timp, in casa lui Pierre, periutele de dinti isi faceau treaba matinala, fetzele somnoroase primeau apa cea rece, gurile, mancarea ceruta de soriceii din burti. Toate energiile se indreaptau catre ridicarea unui nou cartier de castele de nisip 
!
Asta daca nu cumva vreunul avea pur si simplu chef sa nu fie gasit de nimeni si sa dispara nu doar in dosul curtii ci si in lumea cartilor …
(sau o dedicatie pentru DianaEmma)
… sa intrebe stelele cu ce viteza trec anii,
Timpul masurat cu soarele rotund si luna patrata-(sau o dedicatie pentru Shanya)
… sa priveasca in ochi pisicile din vecini
(ati ghicit, o dedicatie pentru Mirela Pete)
… Sa adulmece miresme parfumate …
(adica o dedicatie pentru Cita)
sau sa auda chemarea de peste ocean
(adica o dedicatie pentru Dojo)
Joi continuam povestile din Provence, cu Marsilia. Altfel spus: port, sapun si Notre Dame de la Garde.
Most Recent Comments