Posts tagged ‘Washington D.C.’

April 20th, 2012

Avioane cu năbădăi – amor la înălțime

by Ratatouille

Băi, pînă și avioanele au luat-o razna? Nu știam că e perioada aceea la zburătoarele de oțel. Ca și cum un cocoșel mic și iute a prins în zbor o găinușă pufoasă. Numai priviți!

Și acum să lăsăm prosteala! Am văzut că au fost și în România ceva știri pe tema asta, însă aici a fost cap de afiș vreme de vreo două zile. Și reporterii coolnewz.info aflați la fața locului în Capitala Națiunii, Washington D.C., au imortalizat momentul cum au putut. Naveta spațială Discovery a fost scoasă din uz ajungînd la muzeu și înainte de a ajunge în noua casă a făcut trei ture de adio pe deasupra Washington D.C. pe spatele unui Boeing modificat pentru a o putea duce-n spinare, prilej pentru toată lumea să iasă la poze cu ea.

November 4th, 2011

Sa mă-mbrac? Sa nu mă-mbrac?

by Ratatouille

Și dacă am avut un ursuleț îmbrăcat în tricou cu Washington D.C., acum e normal să avem și o pisicuță! Totul a pornit de la joc!

Cu mulțumiri că m-ați luat în serios la primul joc de pe coolnewz.info! :)

October 25th, 2011

De la George Washington la Băsescu și înapoi

by Ratatouille

Nu-mi închipuiesc că ați fi uitat deja că nu demult am fost la Washington D.C. Și cum printr-un concurs de împrejurări am fost nevoit să stau mai mult decît am avut treabă, iată-mă cu cîteva zile în care mi-am permis luxul să bîntui prin minunatele muzee despre care am mai discutat. Unul dintre ele – National Museum of American History, o adevărată enciclopedie care este în același timp muzeu de istorie, de tehnică sau de sociologie.

O secțiune aparte este dedicată „Președintelui S.U.A.” instituție de care toți americanii sunt mîndri și pe care o percep într-adevăr ca parte din identitatea lor. Și spun asta nu numai ca urmare a vizitei la muzeu, ci din percepția de pe „teren”. Odată la 4 ani sunt alegeri, poate destul de pasionale, în orice caz urmărite cu sufletul la gură across the Nation și chiar worldwide, dar odată ce noul președinte a depus jurămîntul, toată lumea se referă la el cu „Mr. President” sau „our/my President”. Inclusiv ea:

Asta mi-a adus aminte de disputele mele pe teme politice, adolescent fiind, cu seniorii din familie care erau partizani ai Președintelui ;) Iliescu. Și una dintre teoriile, foarte corecte de altfel, era că odată ce a fost ales, oricine ar fi el, trebuie să-l respectăm etc etc. Numai că optica s-a schimbat brusc odată cu venirea la Cotroceni a Președintelui ;;) Constantinescu. Și bineînțeles că „argumente” au fost destule.

Revenind la muzeul despre care vă povestesc, el conține de toate. La intrare o statuie monument a lui Washington (poza 01) pe care o găsesc cam kitsch IMHO (in my humble opinion) :-D , dar în același timp un kitsch specific american. Conștientizarea momentului important al primului transfer de putere de la Washington la John Adams (poza 02). Cîteva imagini surprind momente unice de istorie cum ar fi ziarele apărute imediat după lansarea bombelor atomice (poza 08) sau diferite mișcări sociale (poza 09).

October 12th, 2011

Cine a cîștigat …

by Ratatouille

jocul?

Pentru cine a deschis televizorul mai tîrziu, cititorii de coolnewz.info mai noi de 2 săptămîni ;;) , pentru cine a uitat sau pentru cine nu a știut niciodată, vă reamintesc rapid că pe perioada cît am fost pe drumuri am avut un joc în care eu trebuia să scriu articole de calitate pe blog, iar voi să comentați așa cum o faceți întotdeauna, numeroși și numeroase, spumos (era să zic spumoși și spumoase), dar mai ales rapid pentur că cine posta de 5 ori la rînd comentariul cu numărul 1, cîștiga.

OK, se pare că jocul nu a fost prea bine ales; Kekee că cică e prea greu … sunt sigur că se putea mai bine. Data viitoare! Cînd sper să „construiesc” jocul împreună cu toată lumea.

Dar pînă atunci trebuie să existe un cîștigător sau cîștigătoare, iar o astfel de decizie nu o puteam lua singur așa că a trebuit să aștept pînă cînd CEO și-a făcut ceva timp pentru o ședință de redacție. Nah … așa-i cool, unii sapa, alții cu mapa! Și din mapă au ieșit următoarele rezultate:

  • cum coolnewz știe că nu-mi place să nu fiu băgat in seamă, sau cu alte cuvinte … îmi place să fiu băgat în seamă, a raționat în spiritul gîndirii ciuce că (poate) singura persoană care s-a străduit să cîștige trebuie răsplătită cu … ceea ce ar fi trebuit să ia cîștigătorul! =)) . Așadar, un aplooooz vă rog pentru CO-ri-NAAAAA!! (fără link că n-are blog!)
  • pe de altă parte jocului, atît cît a fost, i-ar fi lipsit cu totul suspansul fără o contribuție decisivă la comentariul numărul 5 al Corinei! :-D :-D :-D Deci să chemăm ușurel pe a doua cîștigătoare: pis-pis-pis … iată intră PSSSSSSSSSIIIII!! (cu link că are blog!)

Premiile pot fi vizionate aici.

Cîștigătoarele sunt rugate să rămînă pe fir să ne dea datele din buletin pentru a le putea trimite premiul.

October 3rd, 2011

Să resuscităm jocul!

by Ratatouille

Despre ăsta este vorba!

Kekee zicea că 5 la rînd e prea greu! Poate a fost o greșeală de design, dar cadourile tot trebuie date! ;) Cele de mai jos!

În concluzie: cum procedăm acum? Sugestiile sunt binevenite!

October 1st, 2011

Dar din dar – National Gallery of Art

by Ratatouille

Capitalismul, uneori chiar sălbatic din Statele Unite, a dus la polarizarea accentuată a avuției personale mergînd de la sărăcie extremă la inimaginabilă opulență. Partea bună este apariția instituției filantropiei, acei super-bogați care au ales să returneze celor mulți o parte din ceea ce dețin. National Gallery of Art este un astfel de exemplu care a pornit de la cadoul inițial al unui om de afaceri și colecționar de artă – Andrew W. Mellon. Donația a cuprins tablouri și sculpturi, însă și o clădire care să găzduiască Galeira. Mi s-a părut foarte interesantă exprimarea pe care am citit-o în broșura de prezentare a Galeriei și anume cum Congresul Statelor Unite a acceptat în 1937 acest cadou, iar președintele Roosevelt a acceptat-o în 1941 semnînd de primire atunci cînd clădirea a fost pregătită pentru a primi publicul. Clădirea (pozele 1 si 2), care a fost proiectată de John Russell Pope, este una grandioasă, iar la momentul inaugurării a fost cea mai mare structură de marmură din lume.

Speranța celui care a făcut donația inițială, Andrew W. Mellon, a fost ca nou-creata Galerie să atragă în curînd de pretutindeni cadouri similare de cea mai bună calitate. Această tradiție a generozității s-a materializat și continuă și astăzi cu cadouri de la sute de donori și artiști.

DAR DIN DAR

Accesul în întreaga National Gallery of Art este gratuit, fotografiatul este permis, ba chiar am văzut și un artist amator care stătea cu șevaletul propriu lîngă un tablou încercînd din răsputeri să-l reproducă (poza 3).

Și acum vă învit la o plimbare prin Galerie, atît cît am reușit eu să o vizitez pentru că poți petrece liniștit 10 x 4 ore acolo …

September 30th, 2011

Hominidul Ratatouille

by Ratatouille

Am tot auzit critici că nu mi-am pus fața pe blog niciodată. Eu cred că a venit momentul:

Pe serioaselea acu: National Museum of Natural History este un loc unde orice turist în Washington D.C. trebuie să se oprească, mai ales dacă merge cu copii! Partea cu evoluția mi s-a părut foarte interesantă și cam ăsta aș fi eu acu’ vreo 200 000 de ani!

September 29th, 2011

O zi în Chinatown – Washington D.C.

by Ratatouille

UPDATE joc: se pare că meciul dintre Corina și restul lumii este profund inegal! Noroc cu regulile care au prevăzut că nu se poate cîștiga decît o singură dată!

După ce am petrecut vreo cîteva ore într-un Starbucks trăgînd de o cafea uriașă și avînd grijă de coolnewz.info, mi s-a făcut o foame de lup. Un loc unde se poate mînca bun și ieftin, mai ales la ora prînzului, este Chinatown. Cînd spui Chinatown în general mă aștept la un cartier plin de, evident, „chinezării”. În Washington D.C. aspectul ăsta este numai parțial adevărat, Chinatown întinzîndu-se destul de central, de-a lungul 7th Street NW, și fiind mărginită de magazine de firmă (deci NU de firnă) cu placuțe bilingve (pozele 2 și 3) și de restaurante destul de upscale. Străzile laterale (care au nume de litere: H street, I street etc) au însă o mulțime de restaurante cu profil chinezesc și asiatic în general, restaurante unde poți lua o masă de prînz mai mult decît decentă plătind pînă în 10$ (poza 4), inclusiv o bere dacă stomacul cere.

La sfîrșit, odată cu nota de plată, primești și o mică prăjiturică (e mult spus … e de fapt un soi de cochilie de scoică făcută dintr-un aluat dulce) cu un răvaș înăuntru. Priviți ce scria pe răvașul meu!! (poza 6)

Chinatown este aproape de ceea ce se numește The National Mall (poza 1), despre care sper să vă povestesc mai mult zilele următoare. Pentru că nu se poate savura frumosul cu mațele ghiorăind (nu-i așa??), cu burta plină am plecat către National Gallery of Art și … nu pot să pun link la postul viitor!! :))

September 29th, 2011

Transportul public în America. Îl folosim?

by Ratatouille

De cîte ori zbor către Washington îmi sare în ochi un amănunt care, dacă aș fi superstițios, m-ar determina probabil să aleg o altă destinație. Cel mai mare aeroport al capitalei americane (pentru că sunt trei în total) se cheamă International Airport Dulles, pe scurt – IAD. „Am un zbor către IAD!” … trebuie să recunoașteți că nu sună prea bine! :-D

Vreau să povestesc azi cîteva impresii despre unul dintre aspectele stilului de viață American la care europenii fac ochii mari: transportul în comun. Este de altfel un loc comun a spune că în America transportul public lipsește cu desăvîrșire și deși probabil este adevărat în multe cazuri, există și cîteva excepții notabile care se numesc Boston, New York, Denver și Washington DC, din cele pe care le-am „verificat” personal. Cu toate astea clișeele cu transportul public deficitar persistă și aici sunt un exemplu viu: am locuit vreme de 2 ani în Washington și nu știu dacă am pus de 5 ori piciorul în metrou. Știam de existența lui, dar preferam la orice oră mașina în ciuda traficului de multe ori greoi.

Acum a fost prima dată cînd a trebuit să recurg la transportul public ca să ajung de la aeroport în oraș. Cînd stăteam aici fie lăsam mașina în aeroport (în parcarea uriașă din poza 2), fie venea cineva să mă ia de la aeroport … transportul public era mereu exclus. De ce? Dintr-o păguboasă inerție care este întreținută și de felul în care îți sunt prezentate opțiunile de transport la sosirea în aeroport. Înainte de orice sunt etalate toate companiile de închirieri de mașini (poza 3) care te iau din poarta aeroportului ți de transportă gratis pînă la garajele lor unde încep să te scuture de dollars. Apoi dai cu ochii de taxiuri, fie cele în care te urci singur și ești dus direct la destinație, fie microbuze de vreo 10 persoane care se plimbă de colo-colo lăsîndu-l pe fiecare în suburbia lui.

Bătrîn și uitat de lume așteaptă într-un colț al aeroportului … autobuzul! (poza 4) Este de departe cea mai ieftină și mai de încredere opțiune de a ajunge în inima orașului, dar în același timp varianta cea mai puțin folosită. Costă numai 6 $ și merge conform unui orar respectat la minut care te face să uiți de punctualitatea germană :-D . Iar odată ajuns pe autostradă surpriza cea mai mare a fost să constat cum bătrînul autobuz merge mai repede decît mai răsăritul limousine-taxi, pentru simplul motiv că autobuzul are banda lui în permanență liberă!

45 de minute, atît durează călătoria cu autobuzul de la aeroportul Dulles pînă la o stație de metrou în buricul tîrgului (poza 5), mai repede decît orice private car. Stațiile de metrou din DC arată un pic ciudat, mai degrabă a uriașe buncăre întunecate (poza 6), dar întreg sistemul este unul dintre cele mai highly acclaimed metro systems nationwide!

September 28th, 2011

Miercurea fără cuvinte – America’s heartbeat

by Ratatouille

De unde reiese că subiectul tăierilor de personal nu este de actualitate numai în România!

La spovedanie MUST SEE!!; Altfel; Greva foamei; Septembrie la Cluj; Escu9; Dor de vara; Stinci si ape; hmmm … Amintiri; Dezinhibitie; Din trecut; Ready to go!;

UPDATE joc: Corina (fără link că nu are) conduce cu 2-0. Un pic de ambiție :-D … hai că se poate!